Procedeu care permite injectarea lenta si continua a unui lichid in circulatia sangvina, de obicei printr-o vena.
Perfuziile venoase permit administrarea de medicamente, de solutii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) si/sau glucozate ("seruri"), de derivate de sange sau de produse de hranire artificiala (pe baza de glucide, de lipide si de acizi aminati). Ele sunt indispensabile de indata ce calea orala si tubul digestiv nu mai pot fi utilizate.

Aplicarea si mentinerea perfuziei - Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie sa fie realizata perfect aseptic, dupa punerea unui garou si antisepsia pielii, iar materialul de acces vascular este acoperit cu un pansament steril. Pansamentele, refacute la intervale regulate, sunt inlocuite de indata ce se umezesc sau se dezlipesc. Tubulaturile de acces trebuie sa fie schimbate la fiecare 24 sau 48 de ore. Aceste manipulari, schimbarea flaconului si administrarea medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie sa fie facute cu mari precautiuni de asepsie.

Complicatii - Complicatiile locale constituie principalul risc al perfuziilor. Inflamatia, frecventa, se traduce prin dureri si printr-o roseata in jurul punctului de punctionare si pe traiectul venei, uneori printr-un edem. Infectia este cea mai grava complicatie de invins.