Metoda de examinare clinica a organelor sau a cavitatilor interne constand in aprecierea sonoritatii sau a rezonantei produse prin tapotamentul cu extremitatile degetelor pe pielea regiunii studiate.
O percutie se practica mai ales pe torace sau pe abdomen.
Ea poate fi directa (percutie nemediata) sau indirecta (percutie mediata). In acest ultim caz, un deget al unei maini este interpus intre piele si degetul celeilalte maini care efectueaza percutia.
Sonoritatea produsa poate fi normala sau, din contra, patologica. Astfel, in cursul percutiei toracelui, o matitate (diminuare a sonoritatii) poate indica o pleurezie (boala caracterizata printr-o pleura umpluta cu lichid), in timp ce un timpanism (cresterea sonoritatii) poate semnala un pneumotorax (boala caracterizata prin prezenta de aer in pleura).