Este specific copilului intre 6 si 9 ani si se defineste ca un refuz al copilului de a mai vorbi in anumite situatii, desi acestia au achizitionat limbajul. Copiii cu aceasta tulburare aleg sa nu mai vorbeasca, ei par a selectiona situatiile sociale in care vor sa vorbeasca.
Aceasta tulburare consta intr-o selectivitate severa in vorbire, determinata emotional. Copiii care sunt afectati de mutism selectiv, dobandesc si dezvolta capacitatea de comunicare prin limbajul expresiv si, deodata sau treptat, in jurul varstei de 5-6 ani, incep sa vorbeasca numai in anumite conditii sau numai cu anumite persoane. Exista si situatii in care refuzul copilului de a vorbi este total, sau acesta comunica doar prin silabe.
Tratamentul aceastei tulburari se realizeaza prin psihoterapie asociata eventual cu un tratament psihofarmacologic.