Afectiune caracterizata printr-un deficit global in hormoni hipofizari, indeosebi in cei secretati de antehipofiza (corticotrofina, tireostimulina, somathormonul, gonadotrofinele si prolactina). Acest deficit poate atinge ansamblul secretiilor hipofizei (panhipopituitarism) sau poate privi doar anumite secretii (hipopituitarism disociat). Hipopituitarismul este o boala rara, ale carei cauze sunt diverse.

Simptome si semne - Acestea se instaleaza treptat, ceea ce face, uneori, sa dureze pana cand diagnosticul sa fie stabilit. Subiectul este palid si oboseste usor. Zonele in mod normal pigmentate (mameloane, organe genitale) se decoloreaza treptat. Pielea devine fina si ridata, rece si uscata. Parul ia un aspect fin si sistemul pilos se diminueaza, cu disparitia barbii la barbat, a parului pubian si axilar la ambele sexe. La copil se observa o bresa in curba de crestere si o oprire sau o incetare a dezvoltarii pubertare. La femeie, hipopituitarismul antreneaza absenta scurgerilor menstruale. Pe plan psihic, apar adesea o incetinire mintala, uneori tulburari ale memoriei si intotdeauna o pierdere a libidoului. Hipopituitarismul este insotit de o hipotensiune arteriala si de o incetinire a ritmului cardiac. Netratat, hipopituitarismul poate sa se agraveze brusc cu ocazia unui stres, a unei infectii sau a unui act chirurgical. De exemplu, faza acuta se traduce printr-o hipoglicemie, o hipotensiune arteriala, o diminuare a temperaturii corporale si tulburari ale starii de constienta care pot merge pana la o coma profunda.

Tratament - Acesta consta in inlocuirea hormonilor lipsa prin medicamente. O tumora hipofizara trebuie sa fie operata sau iradiata.

Sinonim: hipopituitarism.