Introducere prin intepatura a unui medicament lichid in grosimea unui muschi.

Indicatii - O injectie intramusculara, utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase), permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala, dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa.

Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi, in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung. Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi.