1. Forma de reactivitate locala a unui tesut, consecutiva unor fenomene inflamatorii.
2. Infiltratie terapeutica - Procesul de introducere la nivelul unui tesut a unei substante medicamentoase, in vederea unei resorbtii de lunga durata. O infiltratie are drept scop a face ca substanta injectata, astfel concentrata pe regiunea de tratat, sa fie mai eficace decat daca ar fi administrata pe cale generala. Unele substante - ca acidul osmic sau substantele radioactive, utilizate pentru a distruge membrana sinoviala bolnava - nu pot fi administrate decat prin infiltratie. Infiltratiile sunt simplu de realizat atunci cand articulatia permite un acces usor (genunchi, cot, canal carpian etc.) Ele nu sunt dureroase, in general. O infiltratie in articulatia soldului sau in discurile intervertebrale, mai dificile ca acces, pot necesita un control radiografic, inaintarea acului fiind urmarita pe un ecran.