Procedeu terapeutic constand in imobilizarea unei parti bolnave sau accidentate a corpului, chiar si a intregului corp. Majoritatea fracturilor sunt ingrijite prin imobilizare cu ajutorul unor aparate ortopedice, atele, gipsuri sau prin osteosinteza (reasamblarea fragmentelor osoase cu ajutorul suruburilor, cuielor, placilor si altor mijloace mecanice). Multumita acestui procedeu se mai pot trata entorsele, artrita si tuberculoza osteoarticulara, precum si unele afectiuni ale coloanei vertebrale. Durata imobilizarii trebuie sa fie destul de mare pentru a putea permite oprirea tulburarilor sau consolidarea, dar nu trebuie sa fie prelungita dincolo de aceasta data cu scopul de a fi intreprinsa cat mai devreme posibil o reeducare si pentru a se evita topirea musculara si redoarea articulatiei.