Septicemie provocata de o bacterie Gram negativa, Salmonella typhi, sau bacilul lui Eberth. Febra tifoida este endemica in Africa, in Asia si in America de Sud, dar cateva cazuri sporadice mai apar si in tarile industrializate. In acest caz, ele au adesea ca origine consumul de fructe de mare sau o contaminare a persoanei in cauza in cursul unei calatorii. Germenele tifoidei este transmis prin intermediul apei de baut sau al alimentelor contaminate de excrementele umane infectate. Faza de incubatie, silentioasa si corespunzand unei multiplicari a germenului, dureaza intre 7 si 15 zile.

Simptome si semne - Se observa o febra treptat crescatoare, tulburari digestive si nervoase (dureri de cap, insomnii, vertije) in timpul primei saptamani de evolutie a bolii. Diareea este simptomul dominant in cursul celei de a doua saptamani. Ea este insotita de o febra mare, intre 39 grade C si 40 grade C si de o stare de prostrare si de delir. Graviltatea bolii depinde de riscul eliberarii in sangele circulant a endotoxinelor bacteriene responsabile de grave tulburari cardiace (miocardita, colaps cardiovascular), digestive (perforatie si hemoragie intestinala) si neurologice (encefalita).

Diagnostic si tratament - Diagnosticarea se bazeaza pe cautarea bacilului prin hemocultura sau coprocultura(insamantare pe mediu de cultura a prelevatelor de sange si fecale). Serodiagnosticul lui Widal si Felix pune boala in evidenta plecand de la a doua saptamana de infectie. Depistarea purtatorilor sanatosi (purtatori ai bacilului care nu fac boala) trebuie, de asemenea, sa fie practicata in anturajul bolnavului pentru a evita imprastierea bolii.

Tratamentul consta intr-o antibioterapie adaptata a carei durata este cuprinsa intre 10 si 15 zile. Acestuia i se asociaza o rehidratare si odihna. Frecventa resutelor este de aproximativ 5%.Vaccinarea este eficace si recomandata calatorilor, personalului unitatilor alimentare si al laboratoarelor pe profilul enterobacterioze.