Afectiune inflamatorie a encefalului.

Cauze - Cauzele encefalitelor sunt mai ales infectioase si cu precadere virale. Virusurile rabiei si herpesului pot provoca o polioencefalita, in timp ce o leucoencefalita poate constitui o complicatie a rujeolei, oreionului, gripei, mononucleozei infectioase. Unele encefalite cu arbovirusuri sunt transmise fie prin tantari (encefalita japoneza), fie prin capuse (encefalita de taiga).

Simptome si semne - O encefalita se manifesta printr-o febra asociata cu semne neurologice variate (somnolenta, confuzie, delir, tulburari de comportament, cefalee, convulsii). Anumite semne sunt caracteristice, ca un sindrom infectios clar si semne de localizare temporala in caz de encefalita herpetica. Redoarea cefei se observa in caz de meningita, paralizii si tulburari senzitive in caz de mielita. Aparitia acestor simptome necesita o spitalizare de urgenta.

Diagnostic si evolutie - Diagnosticarea se face pe baza electroencefalogramei (inregistrarea activitatii electrice a creierului), scanografiei cerebrale si examenului lichidului cefalorahidian prelevat prin punctie lombara
Evolutia permite sa se faca distinctia intre encefalitele acute si cele subacute. Encefalitele acute, cu evolutie rapida, cuprind doua grupuri principale de boli: encefalitele virale primitive (de exemplu, encefalitele herpetice), cele mai grave, si leucoencefalitele perivenoase, sau postinfectioase (de exemplu, dupa rujeola la copil), care se vindeca de obicei fara sechele. Encefalitele subacute, care dureaza mai mult, sunt reprezentate mai ales prin boala lui Creutzfeldt-Jacob.

Tratament - Acesta consta, dupa caz, in reanimare in formele foarte grave, in tratamentul antiviral, care trebuie inceput imediat in caz de encefalita herpetica, corticosteroizi in caz de leucoencefalita perivenoasa.