Examen constand in inregistrarea activitatii electrice a unui muschi sau a unui nerv.

Indicatii - Electromiografia (EMG) este un examen foarte util in patologia neuromusculara, mai ales in caz de paralizie. Astfel, ea contribuie la diferentierea unei tulburari anorganice (psihologica), unei atingeri a sistemului nervos central (encefal si maduva spinarii), unui sindrom neurogen periferic (atingerea nervilor sau a originii lor aflate in maduva), unei atingeri musculare si unei tulburari a conductiei neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muschi).

Tehnica si desfasurare - Se deosebesc doua tipuri de examene:
- Examenul detectarii activitalii musculare consta in inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi, mai intai in repaus, apoi in cursul unei miscari voluntare, cu ajutorul unui electrod, cel mai des in forma de ac, infundat in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe un ecran si pe hartie un grafic, succesiune a unor unde sub forma de limba, fiecare reprezentand contractia unei unitati motorii (grupa de celule musculare comandate de una si aceeasi celula nervoasa).
- Examenul de stimulare si de detectare a activitatii musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in mod diferit, stimuland un nerv printr-un curent electric de scurta durata, nedureros. Nervul declanseaza atunci propriile reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte de a fi transmise muschiului corespunzator, de unde ele sunt culese. Se poate astfel, pe de o parte sa se calculeze viteza de conductie prin nerv si, pe de alta parte, sa se studieze conductia neuromusculara.
Examenul se desfasoara intr-un cabinet medical sau in regim de consultatie spitaliceasca, fara o pregatire deosebita, si dureaza intre 20 si 30 minute.