Aceasta se instaleaza in decursul unei agresiuni infectioase acute (tuse convulsiva, rujeola etc.) sau cronice, uneori favorizata de o boala generala (mucoviscidioza, deficit imunitar etc.).
Simptomul principal al bolii bronsiectazice este tusea, cu precadere dimineata si in pozitie culcata, eliminand o expectoratie cronica purulenta. Puseele de infectie sunt frecvente si se manifesta prin febra, o recrudescenta a expectoratiei si, adesea, prin hemoptizii (scuipat cu sange).
Diagnosticul este confirmat de aspectul bronhiilor pe radiografii si mai ales la scanografie. Explorarile functionale respiratorii (masurarea volumelor si debitelor inspirate si expirate) ajuta diagnosticarea si permit sa se aprecieze gravitatea bolii. Evolutia bolii bronsiectazice este cronica, incepand cel mai des in copilarie.
Tratamentul se limiteaza la kineziterapie respiratorie: drenaj postural (subiectul este asezat intr-o pozitie care usureaza expectoratia), expectoratia dirijata (ajutarea unei expectoratii eficace cu minimum de eforturi), educarea tusei. Antibioticele nu servesc decat la jugularea puseelor infectioase.

Sindromul bronsiectazic localizat - Este vorba de o sechela a unei agresiuni bronhopulmonare severe, dar localizate: tuberculoza, abcesul pulmonar, corp strain in arborele bronsic etc. Sindromul bronsiectazic localizat se manifesta printr-o dispnee (jena respiratorie) mai mult sau mai putin importanta, o tuse uscata in caz de prezenta a unui corp strain, o expectoratie purulenta in caz de abces si hemoptizii uneori abundente. Spre deosebire de boala bronsiectazica, sindromul bronsiectazic poate fi tratat chirurgical daca bronsiectazia este handicapanta si daca kineziterapia se dovedeste ineficace.