Tulburare caracterizata printr-o alterare a simturilor putand evolua spre o pierdere a starii de constienta.
O ameteala este cel mai adesea benigna, ea poate fi consecinta unei hipotensiuni ortostatice (scadere momentana a presiunii arteriale atunci cand se trece rapid din pozitie culcata sau asezata la pozitia in picioare), unei indispozitii vagale (incetinirea frecventei cardiace si caderea presiunii arteriale), unei hipoglicemii (scaderea concentratiei de zahar in sange), unui vertij paroxistic benign, facand sa fie cautata o origine otorinolaringologica, unei emotii puternice, unei insuficiente vertebrobazilare (artroza coloanei vertebrale, antrenand o ameteala atunci cand capul se apleaca pe spate, prin comprimarea unei artere, aceasta, la randul ei, adesea fiind ateromatoasa).
Ameteala poate avea si alte cauze, mai rare dar mai serioase: o tulburare a ritmului sau a conductiei cardiace; un accident ischemic trecator (obstructia partiala sau intermitenta a circulatiei cerebrale); un hematom intracerebral, mai ales dupa un traumatism, sau o tumora cerebrala.
Deseori, ametelile benigne dispar in stare de repaus. Persistenta lor, evolutia tulburarilor spre vertije indica o agravare si constituie o invitatie la un consult medical.