Parintii se intreaba mereu daca fac destul sau cat de mult pot face pentru copiii lor, insa poate ar fi mai relevant sa se intrebe daca nu fac prea mult deja pentru ca, din dorinta de a proteja copiii, este posibil ca in mod neintentionat sa le facem mai mult rau decat bine.
In cadrul unui studiu efectuat de cercetatori din Singapore pe parcursul a cinci ani, s-a examinat modul in care forma daunatoare a perfectionismului dezvolta copiii din scolile primare. Studiile au relevat faptul ca parintii care sunt foarte exigenti si tind sa tina copilul sub un control exacerbat, au copii a caror tendinta este sa fie foarte critici cu ei insisi, tendinta care nu a facut decat sa creasca odata cu trecerea timpului.
Acesti copii, analizati in cadrul studiului, au manifestat nu doar un nivel de autocritica superior ci si simptome de anxietate si depresie.
Prea multa implicare poate dauna dezvoltarii copilului
“Atunci cand parintii se implica prea mult in viata copiilor lor, poate trage un semnal de alarma copilului ca el nu este suficient de bun. Copilului poate sa ii fie teama sa faca si cea mai mica greseala si se invinuieste pentru ca nu este “perfect”. Cu timpul, un astfel de comportament poate sa fie daunator dezvoltarii copilului crescand riscul ca acesta sa dezvolte simptome de depresie, anxietate si chiar ganduri sinucigase in cazurile mai serioase”, sustine Ryan Hong, profesorul care a coordonat echipa de specialisti din cadrul Departamentului de Psihologie al Facultatii de Arte si Stiinte Sociale, ce a efectuat studiul de cercetare.
Perfectionismul negativ
Studiul a analizat cele doua aspecte ale “perfectionismului negativ” pe care copiii il manifesta: autocritica, care reprezinta tendinta de a se concentra pe proprile greseli si imperfectiuni si perfectionismul impus de societate, care reprezinta perceptia copilului asupra asteptarilor supradimensionate ale celorlalti atunci cand vine vorba de el insusi.
Implicarea exagerata a parintelui in primul an academic al copilului a fost studiata in cadrul cercetarii din dorinta de a analiza daca parintele s-a implicat mai mult decat avea copilul nevoie de ajutorul sau in rezolvarea problemelor.
Din cei 263 de copii participanti la studiu, 60% din ei au fost clasificati ca avand tendinte autocritice, in timp ce 78% din copii au manifestat perfectionism impus de societate; mai mult de jumatate din ei, au manifestat ambele forme de perfectionism.
Importanta interactiunii pozitive
Parintii trebuie sa constientize ca parte din procesul de invatare este sa gresesti pentru ca doar asa copilul poate invata sa fie independent; asta presupune sa nu te implici excesiv in performantele academice ale copilului tau, iar atunci cand te implici sa o faci in mod pozitiv.
De exemplu, in loc sa il intrebi “ai luat 10 la testul de astazi”? , incearca sa il intrebi “ce ai facut la testul de astazi”?, in asa fel incat sa nu transmiti copilului mesajul ca astepti de la el nota maxima.
De asemenea, daca cel mic nu a luat nota maxima pe care ti-o doreai, ar fi bine sa nu il invinuiesti pentru ca ti-a inselat asteptarile ci sa il lauzi pentru rezultatul obtinut, inainte de a sublinia ce a gresit. Doar asa poti sa il inveti pe cel mic ca nu rezultatul evaluarii este cel mai important, ci oportunitatea de a invata din greseli.
Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro
