Tulburarea obsesiv-compulsiva (OCD) este o afectiune psihologica serioasa care nu afecteaza doar adultii, ci poate aparea si la copii, uneori chiar de la varste fragede. Identificarea timpurie, intelegerea simptomelor si oferirea sprijinului adecvat pot face o diferenta majora in calitatea vietii unui copil cu OCD.
Ce este OCD?
OCD (Obsessive-Compulsive Disorder) este caracterizata de:
-
Obsesii: ganduri, imagini sau impulsuri nedorite, intruzive si persistente, care provoaca anxietate.
-
Compulsii: comportamente repetitive sau ritualuri pe care copilul le simte obligat sa le faca pentru a reduce anxietatea provocata de obsesii (ex: spalat excesiv pe maini, verificari repetate, aranjarea obiectelor intr-un anumit mod).
Aceste comportamente nu sunt simple obiceiuri sau ticuri temporare. Ele pot interfera semnificativ cu viata de zi cu zi a copilului — acasa, la scoala sau in grupul de prieteni.
Cauze si factori declansatori
OCD nu are o cauza unica, dar cercetarile arata ca este rezultatul unei combinatii de factori:
-
Genetici – Tulburarea poate fi mostenita. Un copil are un risc mai mare daca are rude de gradul I cu OCD.
-
Neurobiologici – Dezechilibre chimice in creier, in special legate de serotonina.
-
Factori psihologici – Anxietate crescuta, perfectionism sau sensibilitate la schimbari.
-
Mediul inconjurator – Traumele, stresul puternic sau infectii precum streptococul (PANDAS) pot declansa simptome OCD la unii copii.
De la ce varsta poate fi depistata OCD la copii?
Simptomele pot aparea:
-
Incepand cu varsta de 5-6 ani, desi cele mai multe cazuri sunt diagnosticate intre 7 si 12 ani.
-
OCD in copilarie este adesea trecut cu vederea, fiind confundat cu „faze normale” sau ticuri trecatoare.
Semne care pot indica o posibila tulburare:
-
Ritualuri stricte inainte de culcare sau la imbracare.
-
Spalare excesiva a mainilor sau evitarea obiectelor considerate „murdare”.
-
Nevoia de simetrie sau aranjare obsesiva a jucariilor/obiectelor.
-
Intrebari repetitive de reasigurare („Sigur e bine?”, „Te superi pe mine?”).
-
Crize de anxietate daca rutina e intrerupta.
Dezvoltarea pe termen lung fara interventie
Fara sprijin si tratament:
-
OCD poate deveni mai sever si mai greu de controlat odata cu trecerea timpului.
-
Copiii pot dezvolta izolare sociala, dificultati scolare si stima de sine scazuta.
-
Riscul de depresie, anxietate generalizata si alte tulburari psihice creste in adolescenta si viata adulta.
Dar cu interventie timpurie, multi copii reusesc sa gestioneze OCD si sa duca o viata echilibrata.
Integrarea copilului in grupuri si colectivitate
Copiii cu OCD pot avea dificultati in colectivitate:
-
Le poate fi greu sa respecte ritmul sau regulile grupului din cauza nevoii de a repeta anumite ritualuri.
-
Pot fi perceputi ca „ciudati” sau „diferiti” de ceilalti copii.
-
Uneori evita activitati sociale de teama ca vor fi criticati sau nu vor putea controla comportamentele compulsive.
Cum pot fi sprijiniti:
-
Comunicare deschisa intre parinti, educatori si consilieri scolari.
-
Adaptari in mediu (pauze suplimentare, flexibilitate in activitati).
-
Invatarea abilitatilor sociale prin jocuri de rol, terapie de grup sau sprijin psihologic.
-
Terapie cognitiv-comportamentala (CBT) – metoda cea mai eficienta pentru gestionarea OCD la copii.
-
In unele cazuri, tratament medicamentos, recomandat si monitorizat de un specialist in psihiatria copilului.
Rolul parintilor si al comunitatii
Sprijinul familial este esential. Ce pot face parintii:
-
Sa nu minimalizeze simptomele („E doar o faza”), dar nici sa le dramatizeze.
-
Sa evite participarea la compulsii („Hai sa verificam iar, daca te linisteste”) – aceasta intareste comportamentul.
-
Sa ofere un spatiu sigur pentru exprimarea emotiilor.
-
Sa colaboreze cu specialisti (psihologi, psihiatri, terapeuti comportamentali).
Si la nivel de gradinita sau scoala, cadrele didactice pot juca un rol major in:
-
Promovarea incluziunii.
-
Crearea unui mediu empatic si predictibil.
-
Combaterea stigmei asociate tulburarilor psihice.
Tulburarea obsesiv-compulsiva la copii este reala, complexa si, din fericire, tratabila. Cu sprijinul potrivit, copiii cu OCD pot invata sa isi gestioneze simptomele, sa se integreze in colectivitate si sa isi atinga potentialul.
Cheia este recunoasterea timpurie, intelegerea si implicarea activa din partea parintilor, educatorilor si specialistilor.
Foto: freepik.com
.JPG)
