Hipervigilenta la copii: Ce o declanseaza si ce efecte are asupra dezvoltarii

Un copil care pare mereu „in priza”, atent la orice sunet, gest sau schimbare de ton, poate fi adesea etichetat ca „agitat” sau „prea sensibil”. În realitate, el s-ar putea confrunta cu un fenomen numit hipervigilenta – o stare psihofiziologica in care copilul este mereu in alerta, ca si cum pericolul ar putea aparea in orice moment.

Desi poate trece neobservata sau confundata cu o personalitate „puternica” ori „atenta”, hipervigilenta este adesea semnul unui dezechilibru emotional si poate avea efecte semnificative asupra sanatatii mentale si dezvoltarii copilului.

Ce este hipervigilenta?

Hipervigilenta este o stare constanta de alerta si supraveghere a mediului. In cazul copiilor, se manifesta printr-o nevoie excesiva de a controla tot ce se intampla in jur, prin reactii disproportionate la stimuli banali si prin dificultati in a se relaxa.

Aceasta stare este, de regula, o reactie de aparare a creierului, declansata in contextul unui stres repetat sau a unei experiente traumatice. Creierul invata sa anticipeze pericolul, chiar si atunci cand acesta nu exista.

Cauze frecvente ale hipervigilenței la copii

1. Traume timpurii (emotionale sau fizice)

   • Divortul parintilor, violenta domestica, certuri frecvente in familie

   • Pierderea unei persoane apropiate

   • Neglijenta emotionala sau abuzul verbal/fizic

2. Mediu familial tensionat

   • Copiii care cresc in familii unde exista tensiuni constante devin extrem de sensibili la tonul vocii, mimica sau reactiile celor din jur.

3. Parinti anxiosi sau supraprotectori

   • Un copil crescut intr-un mediu hiperstimulant sau hipercontrolat poate interioriza starea de teama si deveni permanent in garda.

4. Tulburari de atasament

   • In special in primii ani de viata, lipsa sigurantei emotionale poate duce la un sistem nervos „setat” pe supravietuire.

5. Expunerea la situatii conflictuale frecvente

   • Bullying, discriminare, schimbari dese de mediu (mutari, scoli diferite etc.)

Semnele hipervigilentei la copii

• Copilul tresare usor la zgomote sau stimuli neasteptati

• Este mereu atent la ce spun si fac ceilalti (hipersensibil la tonul vocii, expresii faciale)

• Pare tensionat, nu se poate relaxa complet nici macar in joc

• Evita situatiile noi sau devine extrem de anxios in fata necunoscutului

• Are dificultati de concentrare, dar si probleme de somn (adorm greu, se trezesc frecvent)

• Prezinta reactii fizice la stres (transpiratie, respiratie accelerata, palpitatii)

• Poate deveni excesiv de „cuminte” sau, dimpotriva, agresiv si reactiv

Atentionari pentru parinti si cadre didactice

Hipervigilenta NU este o etapa fireasca in dezvoltarea copilului. Este un semn ca sistemul nervos functioneaza in regim de autoaparare constanta. Daca este ignorata sau interpretata gresit, copilul poate dezvolta:

• Anxietate generalizata

• Tulburari de comportament (reactii agresive, opozitionism, retragere sociala)

• Dificultati scolare din cauza lipsei de concentrare si oboselii cronice

• Probleme de somatizare (dureri de cap, de burta fara cauza medicala evidenta)

Repercusiuni pe termen lung

Daca hipervigilenta nu este identificata si gestionata la timp, ea poate avea impact semnificativ asupra adolescentei si vietii adulte:

• Probleme de incredere in relatii (prieteni sau parteneri)

• Nevoia de control excesiv si perfectionism

• Epuizare emotionala, depresie sau burnout timpuriu

• Dificultati in a se bucura de viata, de a se relaxa si de a trai „aici si acum”

• Tulburari de somn si imunitate scazuta pe fond de stres cronic

Ce pot face parintii si adultii din jur

Recunoasterea si validarea starii emotionale a copilului este primul pas spre vindecare. Iata cateva directii de actiune:

1. Creeaza un mediu sigur si previzibil

• Pastreaza rutine constante (mese, somn, activitati)

• Fii consecvent in reactii si reguli

• Evita reactiile bruste sau contradictorii

2. Invata copilul sa-si inteleaga si exprime emotiile

• Foloseste carti, povesti sau jocuri emotionale pentru a discuta despre frica, furie, nesiguranta

• Normalizeaza exprimarea emotiilor („E ok sa fii speriat uneori”)

3. Evita sa minimalizezi trairile lui

• Nu folosi expresii precum „nu ai de ce sa te temi”, „esti prea sensibil”, „nu mai exagera”

4. Ofera atentie calmanta, nu corectie

• Cand copilul e in alerta, raspunde cu blandete, nu cu critica („Vad ca esti speriat. Sunt aici. Esti in siguranta.”)

5. Cauta sprijin specializat

• Un psiholog specializat in lucrul cu copii si familie poate ajuta copilul sa invete tehnici de reglare emotionala si sa-si reconstruiasca sentimentul de siguranta

Activitati care ajuta copiii hipervigilenti

• Jocuri senzoriale (nisip kinetic, plastilina, pictura cu degetele)

• Tehnici simple de respiratie si relaxare (balonul care se umfla, respiratie cu mainile)

• Povesti terapeutice despre frica si curaj

• Miscarile ritmice (dans, balans, leagan)

• Activitati repetitive si sigure (sortari, puzzle-uri, lego)

Hipervigilenta la copii nu este o faza trecatoare, ci un semnal de alarma din partea unui sistem nervos suprasolicitat. Cu rabdare, sprijin si empatie, parintii pot ajuta copilul sa-si recastige sentimentul de siguranta si sa se bucure din nou de copilarie.

 

Foto: freepik.com