Mai stii tu cine era Ioan?
Adu-ti aminte de preotul acela batran care primise o veste asa de minunata din partea Domnului. El era in templu si deodata veni un inger, care ii spuse ca el si soria sa vor avea un copil. Si totul se intampla intocmai.
Pe omul acela batran il chema Zaharia. Pe sotia sa o chema Elizabeta.
Iar pe copilul lor il chema Ioan.
Iti mai aduci aminte ce trebuia sa faca Ioan mai tarziu?
El trebuia sa-i anunte pe oameni ca va veni Mantuitorul.
El trebuia sa se faca servitorul Mantuitorului.
Si cand Ioan se facu un baiat mare, tatal sau ii povesti toate acestea. Ioan dorea mult sa fie servitorul Mantuitorului. El voia sa lucreze pentru El.
Dar ce trebuia sa faca?
Ioan tare voia sa stie aceasta. Dar tatal sau nu i-o putea spune.
Singur Dumnezeu o stia.
De aceea cand Ioan se facu mare, pleca din casa parinteasca.
Se duse in pustie, acolo unde nu mai locuia nimeni. Acolo nu sunt decat dealuri, pietre si nisip.
Dar Dumnezeu era si in pustiu. Dumnezeu este pretutindeni. Ioan era acolo doar cu Dumnezeu. El asculta de fiecare cuvant pe care i-l spunea Dumnezeu.
Ioan n-avea casa acolo. El locuia intr-o pestera. Nu se putea cumpara nici paine acolo. Cand ii era foame lui Ioan, cauta lacuste. Lacustele de acolo se puteau manca. Cateodata gasea cate un stup de albine salbatice, cu miere. Si mierea se putea manca. Ea avea un gust foarte bun si dulce.
Lacustele si mierea ii ajungeau ca sa se hraneasca. Nu-i trebuiau lui Ioan nici haine frumoase. El avea doar o haina lunga, cenusie. Aceasta o lega la mijloc cu o curea de piele.
Ioan ramase mult timp in pustia linistita. Acolo Dumnezeu ii spuse tot ceea ce trebuia sa stie pentru indeplinirea operei Sale. Ii spuse lui Ioan, ca Mantuitorul avea sa devina imparat. Dar nu un imparat obisnuit, ci un imparat ceresc.
Nu un imparat razboinic care sa aduca razboi, ci un imparat care sa aduca pace.
Impararia Sa se va numi: "Imparatia Cerurilor".
Cine va face parte din aceasta imparatie?
Toti cei ce vor sa-l iubeasca pe Mantuitorul.
Toti cei ce nu vor sa mai faca raul. Ei trebuie sa se pocaiasca si sa devina alti oameni.
Oameni mai buni. Dumnezeu il invata si aceasta pe Ioan.
Si in sfarsit Domnul ii spuse: "Ioane, a sosit momentul. Intoarce-te la oameni si spune-le ca imparatia cerurilor este aproape."
Atunci Ioan se duse la Iordan. Acesta e o apa mare. Toti oamenii care mergeau la Ierusalim trebuiau sa treaca pe acolo.
Ioan statea aproape de Iordan, cu capul descoperit, in haina sa lunga. El striga: "Pocaiti-va, caci imparatia cerurilor este aproape."
Oamenii se opreau ca sa asculte. Veneau din toate partile.
"Pocaiti-va," striga el "caci vine Mantuitorul. El nu va mai intarzia mult."
Oamenii erau tare fericiti, caci ei il asteptau pe Mantuitorul de mult timp. Dar in acelas timp erau ingroziti, caci facusera atatea rele.
Ei se duceau la Ioan si ii spuneau: "O, Ioane, ne este frica de Mantuitorul. Caci suntem oameni rai si neascultatori. Nu se va mania Mantuitorul pe noi?"
Ioan le zise: "Va pare rau de pacatele pe care le-ati facut? Si vreti sa va dati osteneala sa deveniti oameni mai buni?"
Da, aceasta voiau oamenii.
"Atunci, Mantuitorul nu va mai fi maniat pe voi," raspunse Ioan. "E1 va va ierta pacatele voastre si inimile voastre vor fi iarasi vesele."
Si apoi Ioan facu ceva, ca sa-i invete pe oameni, ca Dumnezeu vrea sa le dea o inima curata.
Le ceru oamenilor sa intre in apa si ii boteza. Ii cufunda o clipa in apa. Si aceasta voia sa spuna: "Asa cum apa va spala corpul, Dumnezeu poate sa va spele si inima voastra si sa va spele pacatele."
Oamenii intelegeau foarte bine. Ei, toti voiau sa fie botezati, caci toti voiau sa aiba o inima curata. Si il iubeau mult pe Ioan.
Dar, cand veneau oameni carora nu le parea cu adevarat rau de pacatele lor nu-i boteza. El se supara si le spunea adevarul in fata: "Plecati de aici,"
striga el, "oameni fatarnici! Va faceti ca-l iubiti pe Dumnezeu, dar nu-i adevarat. Va faceti ca inima voastra este curata, dar, ea este neagra de pacate."
Oamenii il iubeau mult pe Ioan din cauza curajului sau.
Ei ziceau: "Poate ca el este Mantuitorul?"
Dar, cand Ioan auzi aceasta, se sperie. El striga: "Nu, eu nu sunt Mantuitorul. Eu sunt doar servitorul sau. Sa nu mai spuneti niciodata asa ceva! Mantuitorul este mult mai mare decat mine. El va veni in curand."
Si dupa scurt timp, iata ca se implineste ceea ce anuntase Ioan: Mantuitorul vine.
Isus se duse la Ioan, la malul apei Iordanului. Si cand il vazu Ioan venind, tare se umplu de bucurie. Caci Isus era Mantuitorul. Ioan o stia foarte bine. Dar, Isus ii spuse ceva ce el nu intelese deloc. Ii spuse, ca dorea ca si El sa fie botezat, asa ca si ceilalti oameni. Dar aceasta nu era necesar! Nu era inima lui Isus curata? El nu facuse niciodata nici un rau! Ioan dadu din cap. Nu, el nu voia sa-l boteze pe Isus!
Dar, Isus ii spuse ca aceasta trebuia sa se intample asa.
"Dumnezeu insusi o vrea," spuse el.
"Tu trebuie sa ma botezi Ioane!"
Atunci intrara impreuna in apa Iordanului si Isus fu botezat, exact ca si ceilalti oameni care aveau o inima rea. Si cand Isus iesi din apa, se intampla un lucru minunat.
Cerul se deschise si o voce striga: "Acesta este fiul meu preaiubit."
Apoi zbura ceva deasupra capului lui Isus, ceva care semana cu un porumbel alb; era Duhul Sfant.
Atunci Ioan fu sigur ca Isus era Mantuitorul, care a venit ca sa-i faca pe oameni fericiti.
Si dupa ce pleca Isus, Ioan spuse oamenilor: "Pocaiti-va, caci imparatia cerurilor a venit!" El se gandea: In curand imi voi fi sfarsit lucrarea. Acum oamenii vor trebui sa mearga la Isus sa-l asculte pe El. Pe mine trebuie sa ma uite, caci eu sunt doar un servitor de al Lui. Si apoi Isus este imparatul. Pe El n-au voie sa-l uite niciodata.
