Isus murise.
Dar corpul Sau ramase atarnat pe cruce, pana seara. Atunci venira niste barbari si niste femei. Aceia erau prieteni de-ai Lui.
Desprinsera corpul lui Isus cu multa grija. Adusesera niste panze frumoase cu ei, in care ii infasurara corpul. Aveau si niste ierburi parfumate pe care le pusera printre panze. Si astfel dusera corpul lui Isus cu mult respect, intr-o gradina frumoasa, care se afla in apropiere. In gradina era un mormant, o pestera intunecoasa, intr-o stanca.
Acolo pusera corpul lui Isus.
Si apoi rostogolira impreuna o piatra rotunda pana in fata pesterei.
Domnul era ingropat.
Barbatii si femeile plansera si se gandeau: "Acuma Isus e mort. Acuma nu mai poate vorbi cu noi! Acuma nu ne mai poate face veseli si fericiti! Crezusem ca totul va fi minunat dar, acuma iata ca totul a devenit asa de trist!"
Si uitasera tot ce le spusese Isus: "Voi muri, dar voi invia. Dupa trei zile ma voi scula din mormant."
Daca s-ar fi gandit la aceasta! Atunci n-ar fi fost asa de tristi.
Dar preotii si fariseii se gandisera la aceasta. Ei trimisera soldati la mormant si le spusera: "Ramaneti langa mormant si paziti-l, ca sa nu se intample nimica. Mormantul n-are voie sa fie deschis. Si Isus trebuie sa ramana acolo." Astfel ajunsera soldatii sa stea de straja la mormant. Puteau ei oare sa-l impiedice pe Isus sa iasa afara, atunci cand El va voii s-o faca?
