Art. 1.– Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Art. 2. – Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinând seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.

Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) adoptat – persoana care a fost sau urmează să fie adoptată în condiţiile prezentei legi;
b) adoptator – persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
c) adopţie internă – adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România;
d) adopţie internaţională – adopţie care, în condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internă;
e) atestat - documentul întocmit în condiţiile prezentei legi, care face dovada capacităţii de a adopta rezultată din îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului;
f) Convenţia de la Haga – Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
h) Direcţia – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i) familie adoptatoare – soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
j) familie – părinţi şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
k) familie extinsă –părinţii, copilul şi rudele fireşti ale acestuia, până la gradul IV inclusiv;
l) familie substitutivă – persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
m) Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie;
n) părinte firesc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
o) planul individualizat de protecţie – documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psiho-sociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care se deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.
Art. 4. – Pe tot parcursul procedurii de adopţie, Direcţia, în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.