In iunie 2014 am aflat ca sunt insarcinata, m-am bucurat enorm mai ales ca ma macina dorinta de a avea un bebe de ceva timp iar iubitul meu la fel, ma zapacea de un an si ceva ca vrea copil... A fost foarte fericit cand a aflat doar ca nici unul din noi nu a stiut sa gestioneze situatia iar eu dupa ce ca sunt emotiva si fricoasa, atitudinea lui nu m-a ajutat deloc.. Pana in luna a 3-a de sarcina am ajuns de la 52 de kg la 45.. Nu reuseam sa mananc mai nimic si orice mancam, vomitam in scurt timp, vomitam de peste 5 ori pe zi, am si lesinat si aveam o stare generala de rau tot timpul.. Eram slabita si depresiva iar iubitul meu in loc sa ma sprijine, mai mult rau imi facea, psihic. De copilul ala pe care zicea ca si-l doreste enorm a inceput sa zica: "hai, fa avort si du-te! Esti fitoasa, nu ca ti-e rau, d-aia stai toata ziua in pat ca eu pe toate pe care le-am mai intrebat, nu i-a fost niciuneia atat de rau cum zici tu ca iti e, mi-a mai fost si mie rau dar nu m-am plans atat (de parca s-ar compara vreodata starea de rau din sarcina care dureaza vreo trei luni, cu greata de la mangare sau raul de la raceala sau ce o fi avut el cand i-a mai fost rau). Am decis sa plec la mama sa ma linistesc pana trec de trei luni ca poate mai apoi nu ma mai simt atat de rau si nu o sa mai aiba nici el de ce sa ma certe ca mi-e rau. Doar ca odata ajunsa acasa la mama, aceasta a auzit o cearta la telefon intre mine si iubitul meu si cum ea m-a crescut singura, teama ca si eu as putea trece prin acelasi lucru, a facut-o sa imi dea cel mai "intelept" sfat al vietii ei, sa fac avort ca am toata viata inainte sa fac copii si daca noi ne certam asa de-acum, mai tarziu unde se va ajunge? Eu, complet instabila emotional, tematoare de fel, vad probleme si acolo unde nu sunt, toate astea combinate cu depresia si starea de rau persistent, am crezut ca: "mama stie mai bine" asa ca m-a dus de mana la dr. Salcudean Vasile, acesta mi-a facut o ecografie si desi nu ajunsesem inca la trei luni, (aveam 12 saptamani sigur, mai facusem un ecograf in Bucuresti plus calculele dupa data ovulatiei) dr Salcudean, pentru ca m-a vazut nehotarata si risca sa piarda niste bani daca refuzam interventia (daca as fi fost suficient de puternica atunci incat sa o ignor pe mama, sa ignor certurile cu partenerul, CU SIGURANTA ca NU m-as fi intors in cabinet) dr. Salcudean Vasile a inceput sa ma preseze ca TREBUIE sa fac avortul in ziua aia, in momentul ala, desi eu vroiam sa ma mai gandesc, sa imi pun ordine in ganduri, el mi-a spus ca nu am cum pentru ca am deja 14 saptamani (repet, aveam 12 saptamani dar a zis asta ca sa ma preseze) ca el nu sta dupa mine si ca ce, ma cred la piata? Mi-a vorbit intr-un mare hal de m-a facut sa plang, dupa ce ca eram intr-o stare deplorabila sufleteste, in loc sa se asigure ca sunt constienta de ceea ce urmeaza sa fac, pe el il interesa doar sa ma urce pe masa si sa isi ia banii... Dupa cum m-a tratat, nu am mai avut curaj sa zic nimic. A incuiat usa de la intrarea in cabinet si mi-a zis ca nu mai intra si nu mai iese nimeni pana la terminarea procedurii dupa care a venit cu seringa la mine si mi-a facut o parte din anestezie in brat... stiam ca dupa injectia aia, s-a terminat totul. Ma uitam cu groaza la cum se apropie acul ala de mana mea si ca nu mai pot face nimic desi imi venea sa fug de acolo, eram panicata cu totul asa ca nu am putut sa zic si sa fac nimic, doar sa execut indicatiile primite. Aceea e ziua pe care o regret cel mai mult din toata viata mea, e o durere seaca ce nu s-a estompat deloc, nici cu trecerea timpului si stiu ca nimic nu va putea inlatura regretul ENORM pe care il simt in fiecare zi de atunci... In ziua in care i-am lasat pe altii sa decida pentru mine.. Sa nu mai spun ca m-am ales si cu o infectie iar de atunci tot incerc sa raman insarcinata si nu se intampla.. Plang in fiecare luna cand vad ca imi vine ciclul, in loc sa fiu cu bebe in parc la soare acum.... Ma sfasie, nu exista cuvinte care sa descrie regretul si durerea pe care le simt de atunci, ma detest pentru ce am facut si pentru faptul ca nu am fost in stare sa imi apar copilul si lucrurile pe care EU mi le doream, dar am facut in schimb ce au vrut altii sa fac crezand ca ei stiu mai bine.. Sunt atatia copii care cresc fara tata, as fi putut sa o fac si eu dar am fost o lasa!! Pentru dr. Salcudean a fost doar o afacere, dupa ce a incheiat procedura, probabil s-a dus linistit acasa la familia lui cu bani in buzunar, s-a pus la masa si a dat totul uitarii, pentru el a fost o zi in plus la lucru, mie in schimb, ziua aia mi-a marcat si distrus sufletul.. Daca nu ar fi fost atat de dezumanizat si mi-ar fi dat ragazul de care aveam nevoie sa ma linistesc, astazi mi-as fi tinut copilul in brate......

De dr. Salcudean va pot spune ca am fost foarte placut impresionata. Omul e chiar profesionist, dar nu e numai asta, ca persoana se poarta frumos si uman, este foarte intelegator si serviabil. Eu inainte de a fi pacienta lui am avut niste experiente cam neplacute cu alti medici ginecologi. Dr. Salcudean nu cere de la obraz, nu-ti conditioneaza tratamentul, iar daca se intampla sa fii intr-o situatie mai dificila te trateaza tot foarte bine. Eu una il recomand pentru orice probleme ginecologice pentru ca am fost foarte multumita.

Este un medic foarte bun cu toate ca nu e comunicativ. Eu am fost foarte multumita de el, intr-un cuvant e un medic foarte bun.

Este un super doctor ne-a salvat si pe mine si pe bebele meu care acum are 7 ani.

Ai mare dreptate Geta.

E ingrozitor, nu comunica cu nimeni, nici cu ceilalti doctori. Nu-i lasa sa opereze decat daca intra el si vrea bani ca la prima mana. Nu-si vede pacientele cat stau in spital si le cheama la control la 7 dimineata.