Desenele animate – cat, cum si de ce?

| | Actualizat: 2006-01-20 11:17:49


 De cand exista posturi de televiziune doar cu desene animate, adica micutii nostri se pot uita la televizor oricand si oricat, au aparut o multime de intrebari: "Cat timp lasam copilul in fata ecranului?", "Care desene sunt "bune"?", "E adevarat ca desenele animate dezvolta agresivitatea?", "Ce inteleg copiii din desenele animate?"

Sigur ca sunt foarte diferite ca tematica, personaje si...mesaj. Parintii arunca si ei cate un ochi si cu exceptia "Epocii de piatra" si "Tom &Jerry" nu sunt prea incantati. Totusi micutii le adora! Cu totii canta "Scooby Doo unde esti tu?", isi doresc un joc de B-Daman, sunt la curent cu pataniile fetitelor PowerPuff sau cu accidentele din laboratorul lui Dexter.

La toate desenele nu se pot uita, mai ales ca mai exista si alte placeri! Si asa copiii nostri se joaca tot mai putin cu trenulete si papusi, cu mingi sau tititreze. Ce sa mai vorbim de bucuria bicicletei, patinelor, de "Nu te supara, frate", coarda, sotronul sau alte jocuri, desen sau citit!

Si pentru parinti este mai comod. "Decat sa-l las afara sa stau cu grija, sa mai si raceasca, mai bine sa-l stiu in casa la desene", spune o mamica. Si totusi...unde este limita? Cat de multe ore putem "uita" un copil in fata televizorului? Ca ii afecteaza vederea, dezvoltarea limbajului, sociabilitatea, ca nu mai iese din casa, nu are prieteni, devine violent precum faimosii eroi din desene, ca viseaza fantome si schelete nu sunt singurele argumente pentru a ne juca cu copilul nostru, a merge cu el la plimbare sau a-l coopta in treburile casnice.

Pentru a reusi sa "alegem" desenele pentru micutul nostru, e important sa ne dam seama ce intelege el din fiecare desen, ce il amuza, ce preferinte are. Unele dintre desene sunt educative (Autobuzul magic, Anne, Cum se fac lucrurile etc), altele distractive (Epoca de piatra, Scooby Doo etc), altele moralizatoare (Familia trasnita, Cliford etc), altele mai degraba agresive...De multe ori, copiii privesc fara sa inteleaga mare lucru, ca hipnotizati, adesea reproduc fraze intregi din desenele vazute dar aceste lucruri nu par sa le foloseasca la nimic. Astfel incat este un timp cu adevarat pierdut, in care ar putea face altceva.

Asadar, incercati sa vorbiti cu copilul despre desenele animate. Privitul la televizor este o activitate ca oricare alta din care poate invata ceva sau se poate distra de minune, cu conditia sa-i explicati ce nu intelege si sa-l determinati sa puna intrebari legate de lucrurile care il nelamuresc sau il sperie.

psiholog Anca Munteanu

Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie

Str. Cpt. Pavel Zãgãnescu, nr. 5, sc. 1, et. 2,

sec. 6, BucureSti (zona Regie)
Telefon:
021 316 26 94 (13-21);
021 316 26 82 ( 9-13)
0722 453 609 / 0742 043 388
mail: centrupsihologie@gmail.com

Citeste si despre