3 tehnici de disciplinare care iti saboteaza autoritatea

| | Actualizat: 2017-05-08 15:57:08

Copiii au nevoie de atentie si de cele mai multe ori doar atunci cand li se ofera se simt iubiti. In caz contrar, ei vor recurge la orice mijloace pentru a atrage atentia asupra lor. Adesea, aceasta dorinta de atentie duce la un comportament suparator: se dau in spectacol, ii dispretuiesc pe ceilalti, se impotrivesc, se cearta.

Fiecare dintre noi isi aminteste, si nu cu placere, despre tehnicile de disciplinare folosite in urma cu trei-patru decenii: statul la colt, eventual in genunchi si pe coji de nuca, asa cum procedau unii parinti mai severi, trasul de urechi sau lovitul cu linia la palma, o metoda des folosita in special in scoli. Erau metode de educare comportamentala de-a dreptul dureroase, dar care uneori mai sunt folosite si astazi, in incercarea parintilor de a-si disciplina copiii. Insa aceste tehnici risca sa aiba exact efectul contrar. De ce? Autoritatea parentala, in forma ei de baza, este rezultatul increderii pe care copilul o are in parintele sau, recunoscandu-i calitatile de lider in acest context.

Cultivarea fricii este o modalitate de impunere, insa nu este o tehnica utila de disciplinare, intrucat genereaza comportamente negative. Copiii sunt tentati sa se razbune. Ei si-ar dori sa le-o plateasca celor care ii controleaza intr-un fel sau altul, asa cum sunt parintii. In acest sens, cheia este ascultarea. Trebuie sa descoperi care este simtamantul ce se afla in spatele comportamentului gresit.

De asemenea, copiii sunt tentati sa detina puterea. Se poarta urat pentru ca vor sa-si controleze vietile, sa ia decizii, sa faca ceea ce vor. Aceasta vointa a lor trebuie sa fie modelata. Toate aceste comportamente negative ii determina pe parinti sa se intrebe unde gresesc in educarea copiilor lor. Jurnalistii creativechild.com au analizat, cu ajutorul psihologilor, trei metode de disciplinare care iti saboteaza autoritatea ca parinte. Sa vedem care sunt acestea:

Pauza

Potrivit Wikipedia, termenul "timpul de pedeapsa" sau "time out" a fost inventat la mijlocul secolului trecut de Arthur Staats, un psiholog de orientare behaviourista. Acesta sustinea ca, atunci cand plange, copilul trebuie asezat in patutul lui si lasat acolo pana isi revine, pana ce inceteaza sa mai planga. In felul acesta, spunea Staats, copilul nu va mai repeta pe viitor acest comportament care i-a adus "pedeapsa". Intrebarea pe care trebuie sa si-o puna fiecare parinte, atunci cand isi disciplineaza copilul, in parte este: functioneaza sa nu aceasta metoda? Practic, este cam acelasi lucru cu trimiterea copilului la colt, indepartarea lui, izolarea. Aceasta modalitate de a actiona este traumatizanta pentru copil, intrucat cel mic se confrunta cu sentimentul de separare. Se considera abandonat, neiubit. Teoretic, aceasta metoda functioneaza, dar motivul pentru care copilul ar putea sa nu mai repete "greseala" este dat nu de pedeapsa in sine, ci de faptul ca cel mic a devenit precaut.

In fapt, aceasta tehnica de disciplinare este sursa de anxietate pentru copil. Metoda este asociata si cu starnirea frustrarii, care mai departe conduce la probleme de agresivitate.

Cand un parinte foloseste time out-ul, pauza, frica recurenta de separare si izolarea sociala el intrerupe legatura cu copilul, iar atunci cand conectarea se pierde si influenta se pierde. Alternativa potrivita ar fi petrecerea timpului alaturi de cel mic, incercarea de a-l intelege ascultandu-l, discutand cu el.

Eliminarea privilegiilor

"Daca mai iei o nota proasta, nu vei mai avea voie la televizor timp de o saptamana!" sau "Daca vei continua sa mai fii obraznic, iti iau tableta!". Iata o alta tehnica populara pe care multi parinti o folosesc pentru a-si disciplina copiii, insa importanta aici este intentia care duce la inlaturarea privilegiului.

Daca ii iei copilului tableta pentru ca si-ar putea distruge vederea sau pentru ca petrece exagerat de mult timp utilizand acest gadget, o faci pentru binele sau. In schimb, daca o faci uzand de autoritatea ta si pentru a-i crea un disconfort suficient de mare incat "sa tina minte", efectul ar putea fi unul negativ. Practic, folosesti impotriva copilului tau ceea ce el indrageste foarte mult. Nu face acest lucru pentru a-l rani, pentru a-l face sa sufere. In schimb, discuta cu copilul tau ce probleme ii poate crea utilizarea timp indelungat a unui astfel de dispozitiv, stabiliti reguli clare, apoi inapoiaza-i-l, bazandu-te pe puterea lui de intelegere, pe intelepciunea lui.

Eliminarea unui privilegiu nu trebuie utilizata ca un mijloc de a face copilul sa plateasca pentru o greseala. O alternativa potrivita ar fi rezolvarea problemelor.

Invinuirea

"M-ai dezamagit!", "Nu-mi vine sa cred ca faci asta! Ce e in neregula cu tine?" - sunt expresii care trezesc in copil un sentiment de vina, determinandu-l sa isi schimbe comportamentul pentru a nu mai dezamagi.

In principiu, metoda ar putea fi una buna, insa in realitate ea starneste in inima copilului indoieli. Va incepe sa se intrebe daca este suficient de bun, daca nu cumva dezamagirea pe care a creat-o il va determina pe parinte sa il abandoneze. Invinuirea este un motivator slab si saboteaza influenta parintelui.

O alternativa buna ar fi cuvintele incurajatoare, cele care ajuta la imbunatatirea comportamentului.

Citeste si despre