Fetita rasfatata

| | Actualizat: 2005-11-01 11:13:57
Intrebare:

- Mai mult ca sigur nu sunt singura care este casatorita cu un barbat care are deja un copil. Mai exact, o fetita de 11 ani, isteata si manipulatoare. Problema mea este ca tatal (sotul meu) ii face toate capriciile, drept pentru care, fetita a inceput sa aiba pretentii din ce in ce mai mari si sa devina neascultatoare. Trebuie sa va spun ca fetita locuieste cu mama ei, iar weekend-urile si concediile le petrece cu noi. Problema care ma framanta este faptul ca acest copil isi cauta tatal numai cand are nevoie de ceva (bani de excursie, vreun telefon nou pe care si-l doreste, etc). Simt ca pe sotul meu il deranjeaza acest lucru (desi n-ar recunoaste in ruptul capului) si, cu toate acestea, continua sa ii faca toate mofturile. Nu se pune problema banilor, ci a faptului ca in felul acesta incearca sa ii cumpere dragostea, iar rezultatul e un copil plin de mofturi. Nu o intereseaza decat shoppingul, jocurile pe calculator, desenele animate si petrecerile. In discutiile avute cu sotul meu am incercat sa ii explic ca e nociv pentru varsta ei sa fie preocupata numai de astfel de aspecte. Ma considera prea exigenta cu copilul si nu imi doresc sub nici o forma sa ma transform in "zana cea rea". Sunt de acord ca trebuie incurajata libertatea copilului, dar, pe de alta parte, am impresia ca e crescuta intr-un stil prea libertin (sa va mai spun ca la varsta ei - 11 ani - foloseste produse de machiaj??). Cum pot interveni eu in educatia ei, fara a submina autoritatea mamei biologice si fara a-l supara pe sotul meu? Ce trebuie sa faca sotul meu pentru ca acest copil sa nu ajunga mai tarziu un adult pentru care numai partea materiala si interesul sa primeze? Cum ii pot deschide apetitul pentru carti? (nu ii place deloc sa citeasca)

Raspuns:
 

Din cea ce imi relatati nu reusesc sa identific ce raporturi exista intre fosta sotie si dumneavoastra. S-ar putea ca atitudinea fetitei sa fie in mare parte influentata de catre mama biologica care poate deja v-a transformat in "zana cea rea" sau in clasica "mama vitrega" – personajul negativ.

In acest caz, autoritatea sau mai bine zis influenta dumneavoastra asupra fetitei este nula dar mai mult, ea ar putea oricand sa faca exact contrariul a ceea ce o rugati dumneavoastra, numai pentru a-si demonstra autonomia, puterea, deci faptul ca poate fi o concurenta serioasa in competitia pentru inima sotulului dumneavoastra (din perspectiva ei, bineinteles!). In acest caz, cea mai buna politica ar fi non-implicarea in viata fetitei. Rolul dumneavoastra s-ar reduce doar la "consilierul din umbra" al sotului dumneavoastra! Aceasta inseamna ca trebuie sa fiti un diplomat perfect si sa sesizati aspectele negative ale comportamentului fetei in momentele oportune, adica exact atunci cand sotul le poate recepta obiectiv, nu ca pe un repros sau ca pe o culpabilizare.

Stiu ca este foarte greu, dar ma bazez pe simtul dumneavoastra psihologic, pe faptul ca il cunoasteti suficient de bine si nu in ultimul rand - pe intuitaia dumneavoastra. Si nu uitati: vor fi momente cand este mai bine sa strangeti din dinti, numai sa pastrati tacerea. Sunt sigura ca din modul cum ati descris situatia sunteti capabila sa indepliniti acest rol dificil de consilier. Puteti sa mai apelati la alte modalitati destul de persuasive: daca aveti familii prietene unde copilul evolueaza intr-un mod similar si deja se observa efectele nedorite, sau daca vizionati un film in care tema este asemanatoare puteti sa evidentiatiati acele aspecte si sa le transformati intr-un semnal de alarma.

Nu subestimati niciodata puterea terapeutica a exemplului!

Exista si cealalta situatie, in care mama biologica nu are influenta asupra fiicei care si-a transformat comportamentul in unul care ii aduce multe beneficii. Daca va aflati intr-o relatie destul de buna cu fosta sotie acum este momentul pentru un consiliu al mamelor "mama1 si mama2"! Ii solicitati o intalnire in care subiectul principal este fetita care are doua mame. Nu ii contestati autoritatea, ii povestiti in asa fel ce ati observat fara ca ea sa poata interpreta nici cel mai mic detaliu ca  fiind vreun repros la competenta ei educativa.

Ati putea doar sa-i sugerati ca poate fiica ei chiar ii ascunde comportamentul fata de tata. E timpul sa va uniti fortele ca mame, si sa va ganditi impreuna care este cea mai buna strategie pentru a o influenta pe fetita in mod pozitiv, pentru a beneficia de o educatie buna. Poate ca ar fi util acordul prealabil al "mamei biologice" pentru orice noua pretentie materiala a fetei.  Ar fi foarte utila in acest sens o discutie initiata de fosta sotie cu tatal fetei in care sa stabileasca niste reguli care sunt  obligatorii pentru o evolutie emotionala armonioasa a copilului lor.

In acest caz, tatal nu s-ar mai simti vinovat pentru un refuz - ci doar indreptatit, pentru ca va sti ca este cea mai buna optiune.

Daca ati simtit ca fetita va admira intr-un fel, ati putea sa-i fiti un model: cand sunteti impreuna in concediu, poate sa va observe ca in anumite momente cititi o carte buna, si sotul chiar va priveste cu placere.. intrati intr-o librarie, si intrebati-o (in timp ce rasfoiti curioasa cateva carti) ce carte si-ar dori sa citeasca, si achizitionati-o. Daca nu citeste din ea spuneti-i sa v-o imprumute pentru ca vi s-a parut interesanta si ati prefera sa o cititi inaintea ei. S-ar putea sa obtineti reactia inversa! Daca totusi v-o da cu placere, cititi cu nesat din ea ori de cate ori puteti fi observata, si apoi, ca din treacat povestiti entuziasta inceputul cu sotul care se va arata foarte curios. Provocat, el va va "constrange" sa terminati cartea cat mai repede ca sa o inceapa el.

Bineinteles ca toata aceasta "punere in scena" se va desfasura cu spectatori. Fiica dumneavoastra va fi intrigata, si doritoare sa inceapa sa citeasca si ea cartea.
Cat despre farduri, nu pot sa va dau vesti bune: exista farduri pentru copii! Odata ce au prins gustul, vor face cu usurinta trecerea la trusa de farduri pentru adulti. Ar fi interesant sa ii propuntei o sedinta de machiaj in care sa ii dezvaluiti cum se realizeaza un machiaj "adevarat": cu culori foarte naturale, aproape invizibile, care subliniaza frumusetea in mod subtil. Poate ii achizitionati chiar o trusa de machiaj si un balsam de buze pentru copii pe care va avea voie sa le utilizeze oricand dar nu in timpul scolii. Asa situatia va fi sub control. In plus, cand ceva nu este interzis, devine neinteresant si plictisitor care nu merita pus in practica.

Cu sotul dumneavoastra ar trebui sa aveti o discutie de tip terapeutic in care sa intelega ca procedand intr-un anumit mod, totul este iluzoriu: isi panseaza ranile sufletului si isi ascunde vinovatiile, dar ii produce mult rau copilului si lui insusi in final. Toate efectele actiunilor lui se vor vedea in timp, si va suferi mai mult in momentul in care va intelege ca nu va mai putea interveni in vreun fel. Acum inca nu este prea tarziu pentru schimbare.

Mult succes!

Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului


Detalii specialist

Cauti un raspuns la problemele copilului tau?  Adreseaza si tu o intrebare!

Citeste si despre