In fiecare dupa-amiaza, in multe familii, scena se repeta: copilul vine de la scoala, mananca, se joaca putin sau trage de timp... apoi vine ora temelor. Parintele se apropie cu calm – sau cu tensiune deja acumulata – si urmeaza o combinatie intre rugaminti, ordine si nervi:
- „Hai, ca nu e mult!”
- „Fa temele si pe urma ai voie la tableta!”
- „Esti copil, n-ai griji, scoala e singura ta treaba!”
Dar ceea ce in trecut parea o abordare normala, azi nu mai functioneaza. Si nu pentru ca generatia de copii „e lenesa” sau „prea rasfatata”, ci pentru ca lumea in care invata si cresc acesti copii este cu totul alta.
Ce inseamna, de fapt, presiunea temelor?
La suprafata, temele par simple: un caiet, un pix, niste cerinte de rezolvat. Dar in spatele acestui proces aparent banal se pot ascunde:
-
asteptari foarte mari din partea adultilor
-
frica de greseala
-
lipsa motivatiei intrinseci
-
oboseala acumulata
-
neincredere in sine
-
nevoia copilului de conectare, si nu de performanta
Copilul nu refuza sa faca temele pentru ca e „obraznic”, ci pentru ca nu are uneori resursele mentale, emotionale sau fizice pentru a continua. Iar a insista doar pe ideea ca „trebuie” nu face decat sa inrautateasca situatia.
De ce apar frustrarile si blocajele in relatia cu temele?
1. Volumul si tipul temelor nu sunt adaptate varstei
Copiii din clasele primare, si chiar cei din gimnaziu, primesc teme repetitive, uneori neclare, care nu tin cont de stilul de invatare al fiecaruia. Multi simt ca „scriu degeaba” sau „fac doar ca sa fie facut”.
Rezultatul: lipsa motivatiei si a sensului.
2. Copilul vine deja obosit de la scoala
Desi pare „doar scoala”, 4–6 ore petrecute intr-un mediu cu reguli stricte, stimuli constanti si presiune sociala sunt epuizante. Pentru un adult, echivalentul ar fi o zi de lucru plina de sedinte si sarcini nesfarsite... iar apoi cineva te pune sa mai faci inca 2–3 ore de „antrenament mental” acasa.
Rezultatul: epuizare, lipsa rabdarii si iritabilitate.
3. Temele devin singura masura a „valorii” copilului
Cand adultii spun „Daca nu-ti faci temele, n-o sa ajungi nimic!”, copilul aude: „Daca gresesc, nu sunt suficient de bun.”
Fie ca vrei sau nu, mesajul se transforma intr-o presiune emotionala uriasa, care poate duce la anxietate, perfectionism sau blocaj.
Rezultatul: copilul invata pentru a evita rusinea, nu pentru ca vrea sa cunoasca.
4. Comparatiile cu generatiile anterioare nu ajuta
Cuvinte ca:
- „Pe vremea mea invatam pe lumina de lumanare!”
-„Noi nu aveam internet si tot am reusit!”
-„Ai tot ce-ti trebuie, nu mai comenta!”
...sunt frecvent spuse cu intentii bune, dar efectul asupra copilului este opusul dorit.
Copilul nu se simte recunoscator, ci vinovat ca nu se ridica la nivelul asteptarilor. In loc de motivatie, apare rusinea sau rebeliunea.
De ce replica „Scoala e singura ta responsabilitate” nu mai e eficienta?
Pentru ca este deconectata de realitatea emotionala a copilului.
Chiar daca in mod tehnic este adevarat ca un copil nu are responsabilitati financiare sau familiale, aceasta nu inseamna ca sarcinile scolare nu pot fi coplesitoare.
Iar daca mesajul transmis este ca „nu ai voie sa te simti coplesit”, copilul invata sa ascunda, sa minta sau sa evite – nu sa gestioneze.
Ce alternative avem? Ce functioneaza in parentingul modern?
1. Observa inainte sa reactionezi
In loc de:
„Iar nu ai facut tema?! Ce ai facut toata ziua?”
Poti spune:
„Vad ca iti e greu sa te apuci. Ce te incurca? Oboseala, tema in sine sau altceva?”
2. Pune accent pe proces, nu pe rezultat
In loc sa lauzi doar nota 10, remarca efortul:
„Ai fost atent si ai rezolvat singur. Bravo!”
„Ai gasit o solutie creativa!”
3. Imparte temele in pasi mici
Daca un copil se simte coplesit, propune:
„Hai sa facem 10 minute si apoi luam o pauza.”
„Ce parte vrei sa incepi prima?”
Aceasta strategie simpla da copilului sensul controlului, nu al obligatiei.
Ce putem face ca parinti, concret?
-
Fa din ora temelor un moment previzibil, dar flexibil – nu o capcana.
-
Ofera optiuni si autonomie. Chiar si alegerea intre doua pixuri sau doua sarcini da copilului un sentiment de control.
-
Evita sa transformi temele in batalia de putere zilnica. Daca nu se poate azi, intreaba de ce, nu de ce nu vrei.
-
Cauta cauza din spatele comportamentului: este lipsa de somn? plictiseala? frica de greseala?
-
Nu astepta ca scoala sa rezolve tot. Daca observi ca temele sunt frecvent in exces, discuta deschis cu invatatoarea sau profesorul.
Mai important decat tema scrisa perfect este copilul care invata sa se simta in siguranta cand greseste
Temele nu ar trebui sa devina un teren de lupta intre parinte si copil. Ele pot fi un instrument util de invatare, doar daca nu vin la pachet cu presiune, frica si rusine.
Cand un copil refuza sa faca teme, nu inseamna neaparat ca este „rasfatat”, ci poate fi:
-
obosit
-
frustrat
-
lipsit de motivatie
-
neincrezator in sine
-
sau pur si simplu are nevoie sa se simta ascultat
Replicile dure si presiunea constanta nu il vor face sa invete mai bine, ci doar sa invete sa se fereasca de tine. In schimb, empatia, rabdarea si respectul fata de ritmul lui vor construi pe termen lung incredere, responsabilitate si motivatie reala.
Poate cea mai importanta tema a parintelui este sa invete sa-l asculte pe copil nu doar cand raspunde corect, ci si cand nu mai poate.
Foto: freepik.com