Prima perioada petrecuta la gradinita reprezinta o etapa importanta in dezvoltarea copilului. Pentru unii copii, trecerea de la mediul de acasa la un grup numeros inseamna mai mult decat schimbarea programului zilnic.
Copilul trebuie sa invete sa imparta jucarii, sa astepte, sa respecte reguli, sa negocieze cu alti copii si sa accepte faptul ca adultul nu ii poate acorda permanent atentia individuala cu care era obisnuit.
In acest context pot aparea conflicte, reactii de furie, lovituri, impingeri, tipete sau, dimpotriva, comportamente de retragere si excludere.
Astfel de situatii nu inseamna automat ca un copil este "agresiv" sau ca ceilalti copii sunt "rai". De multe ori, ele fac parte din procesul prin care cei mici invata sa interactioneze si sa isi regleze emotiile.
De ce apar conflictele intre copiii de gradinita
La varsta prescolara, abilitatile de autocontrol si rezolvare a conflictelor sunt inca in dezvoltare.
Un copil poate sti ca nu este bine sa loveasca, dar in momentul in care este foarte furios poate avea dificultati in a-si controla impulsul.
Conflictele pot porni de la lucruri aparent marunte:
-
doi copii vor aceeasi jucarie;
-
unul dintre ei refuza sa imparta;
-
un copil intra intr-un joc deja format;
-
cineva pierde sau trebuie sa astepte;
-
un copil este tachinat;
-
apar diferente privind regulile unui joc;
-
copilul nu reuseste sa exprime ceea ce isi doreste;
-
oboseala, foamea sau suprastimularea accentueaza reactiile emotionale.
La gradinita, copilul este pus zilnic in situatii in care trebuie sa negocieze si sa se adapteze.
Agresivitatea nu arata intotdeauna la fel
Comportamentul agresiv poate lua forme diferite.
Uneori este evident si poate include lovirea, impingerea, muscarea, aruncarea obiectelor sau tipetele.
Alteori, comportamentul poate fi mai putin vizibil. De exemplu, copilul poate refuza constant sa lase un alt coleg sa intre in joc, poate ascunde obiectele altuia sau poate incuraja alti copii sa nu se joace cu un anumit coleg.
Este important ca adultii sa faca diferenta intre un conflict ocazional si un comportament repetat de agresiune sau excludere.
Un episod izolat nu spune, de unul singur, foarte multe despre copil. Repetitia, intensitatea, contextul si consecintele sunt mai relevante.
Ce inseamna excluderea unui copil din grup
Excluderea poate fi uneori o etapa obisnuita in jocurile copiilor. De exemplu, un grup poate decide temporar sa joace un anumit joc in doi sau trei.
Situatia devine mai ingrijoratoare atunci cand acelasi copil este lasat in mod repetat pe dinafara, este impiedicat constant sa participe sau este tinta unor comportamente ostile.
Pentru copil, respingerea repetata poate fi greu de gestionat, mai ales daca nu are inca abilitatile necesare pentru a gasi singur o solutie.
De aceea, parintii ar trebui sa ia in serios afirmatii precum "nimeni nu se joaca cu mine", fara sa traga imediat concluzia ca exista un vinovat.
Cum isi pot pregati parintii copilul inainte de gradinita
Pregatirea pentru colectivitate nu inseamna doar cumpararea hainelor, ghiozdanului sau a rechizitelor.
Copilul are nevoie sa exerseze si cateva abilitati sociale de baza.
Parintii pot incepe prin jocuri simple acasa:
-
jocuri in care copilul trebuie sa astepte randul;
-
activitati in care se impart obiecte;
-
jocuri de rol despre cum cerem o jucarie;
-
situatii in care copilul trebuie sa spuna "nu imi place";
-
exercitii prin care invata sa ceara ajutorul unui adult;
-
povesti despre prietenie, reguli si conflicte.
Scopul nu este ca cel mic sa invete replici pe de rost, ci sa aiba cateva instrumente pe care sa le poata folosi cand apare o situatie dificila.
Copilul trebuie invatat sa exprime ce simte
Un copil care nu stie sa spuna ca este furios, trist sau speriat poate reactiona prin comportament.
Parintii il pot ajuta sa puna nume emotiilor:
"Vad ca esti foarte suparat."
"Cred ca te-a deranjat faptul ca ti-a luat jucaria."
"Esti trist pentru ca voiai sa te joci si el nu te-a lasat."
Acest tip de conversatie il ajuta pe copil sa faca legatura dintre emotie si comportament.
Ulterior, adultul poate introduce alternative:
"Ce ai putea sa spui in loc sa lovesti?"
"Cum poti sa ii ceri jucaria?"
"Cand ai nevoie de ajutor, poti sa chemi educatoarea."
Ce pot face parintii cand copilul loveste sau impinge
Reactia adultului este importanta.
Copilul trebuie oprit ferm atunci cand raneste pe cineva, dar pedeapsa sau umilirea nu rezolva cauza comportamentului.
Un mesaj simplu poate fi:
"Nu te las sa lovesti. Poti fi furios, dar nu lovim."
Apoi adultul poate incerca sa afle ce s-a intamplat.
"Ce s-a intamplat inainte sa il impingi?"
"Ce ai vrut sa obtii?"
"Ce putem face data viitoare?"
Copilul are nevoie sa inteleaga ca emotia este acceptata, dar comportamentul care raneste o alta persoana nu este acceptat.
Nu etichetati copilul drept "agresiv"
Etichetele pot deveni mai problematice decat comportamentul pe care incearca adultul sa il corecteze.
Este diferenta intre:
"Esti un copil rau."
si:
"Comportamentul de a lovi nu este in regula."
Prima afirmatie pune problema asupra identitatii copilului. A doua se refera la o actiune concreta care poate fi schimbata.
Aceeasi regula se aplica si copiilor care sunt exclusi.
Un copil care este lasat pe dinafara nu trebuie facut sa creada ca este "ciudat", "neplacut" sau ca are o problema pentru ca ceilalti nu vor sa se joace cu el.
Ce fac parintii cand copilul spune ca este exclus
Primul pas este ascultarea.
In loc sa raspunda imediat cu "du-te si joaca-te cu altcineva", parintele poate intreba:
"Ce s-a intamplat?"
"Cu cine voiai sa te joci?"
"Ce au spus ceilalti copii?"
"Cum te-ai simtit?"
Este important ca adultul sa nu minimalizeze problema.
Pentru un prescolar, faptul ca nu a fost primit intr-un joc poate fi o experienta emotionala foarte puternica.
Parintele poate valida emotia fara sa amplifice conflictul:
"Inteleg ca te-a durut cand nu te-au primit in joc."
Cum poate invata copilul sa intre intr-un joc
Una dintre abilitatile utile este aceea de a intra intr-un joc deja inceput.
Parintii pot exersa acasa prin jocuri de rol.
Copilul poate invata sa observe mai intai ce fac ceilalti si apoi sa intrebe:
"Pot sa ma joc si eu?"
"Pot sa fac si eu un turn?"
"Pot sa fiu si eu in echipa?"
Daca raspunsul este negativ, copilul poate invata sa caute o alta activitate sau un alt coleg, fara sa considere automat refuzul drept o respingere permanenta.
Cand trebuie discutat cu educatoarea
Comunicarea dintre parinti si gradinita este esentiala.
Daca un copil povesteste frecvent despre conflicte sau spune ca este exclus, parintele poate discuta cu educatoarea pentru a afla cum sunt observate lucrurile in timpul programului.
La fel, daca parintele afla ca propriul copil loveste, musca, impinge sau ii exclude constant pe altii, este util sa colaboreze cu personalul gradinitei.
Intrebari utile pot fi:
-
Cand apar cel mai des conflictele?
-
Cu cine apar?
-
Ce se intampla inaintea conflictului?
-
Cum reactioneaza copilul?
-
Ce face adultul in acel moment?
-
Exista situatii in care copilul se integreaza mai usor?
-
Ce strategii functioneaza?
Astfel, parintele si educatoarea pot cauta un tipar, nu doar sa discute despre un incident izolat.
Ce pot face adultii pentru a preveni excluderea
Copiii au nevoie de oportunitati de a invata cooperarea.
In mediul de gradinita pot fi utile activitatile in perechi sau grupuri mici, jocurile cooperative si schimbarea partenerilor de joaca.
Adultii pot interveni atunci cand un copil este exclus in mod repetat si pot ajuta copiii sa gaseasca o modalitate prin care jocul sa devina accesibil mai multor participanti.
Scopul nu este ca toti copiii sa fie obligati sa fie prieteni intre ei, ci ca nimeni sa nu fie umilit, agresat sau izolat in mod repetat.
Ce sa nu faca parintii
Atunci cand copilul povesteste un conflict, este tentant ca adultul sa reactioneze imediat.
Totusi, cateva abordari pot agrava situatia.
1. Nu incurajati copilul sa raspunda cu agresivitate
"Data viitoare loveste-l si tu" nu este o strategie de rezolvare a conflictului.
Copilul poate intelege ca agresivitatea este o metoda acceptabila atunci cand se simte nedreptatit.
2. Nu il interogati agresiv
Intrebari repetate si presiunea de a identifica "vinovatul" pot face copilul sa se inchida.
3. Nu il comparati cu alti copii
"Uite ce cuminte este colegul tau" poate accentua rusinea si frustrarea.
4. Nu ignorati problema
Nici extrema opusa nu este utila. Daca un copil este in mod repetat agresat sau exclus, mesajul "sunt doar copii" nu rezolva situatia.
Cand comportamentul necesita mai multa atentie
Un comportament dificil nu inseamna automat ca exista o problema de dezvoltare.
Totusi, parintii ar trebui sa discute cu educatoarea si, daca este necesar, cu un specialist atunci cand agresivitatea este frecventa, intensa sau persistenta si afecteaza semnificativ relatiile copilului cu ceilalti.
Acelasi lucru este valabil atunci cand copilul:
-
refuza constant sa mearga la gradinita;
-
pare foarte speriat de colectivitate;
-
devine extrem de retras;
-
are frecvent crize foarte intense;
-
raneste in mod repetat alti copii;
-
este exclus constant de grup;
-
isi schimba semnificativ comportamentul acasa;
-
manifesta o suferinta emotionala persistenta.
Evaluarea trebuie facuta in context, tinand cont de varsta si de dezvoltarea copilului.
Cum pot transforma parintii conflictele in oportunitati de invatare
Conflictul nu trebuie privit intotdeauna ca un esec.
Pentru un copil mic, fiecare situatie dificila poate deveni o ocazie de a invata ceva nou: cum sa astepte, cum sa negocieze, cum sa ceara ajutor, cum sa accepte un refuz si cum sa repare o greseala.
Dupa un incident, parintele poate discuta calm despre ce s-a intamplat si poate cauta impreuna cu copilul o alternativa.
De exemplu:
"Data viitoare, daca un copil are jucaria pe care o vrei, poti sa astepti randul sau sa intrebi cand o poti primi."
Aceste discutii repetate contribuie la dezvoltarea abilitatilor sociale.
Intrebari frecvente despre agresivitatea si excluderea la gradinita
1. Este normal ca un copil sa devina mai agresiv dupa intrarea la gradinita?
Unele conflicte si reactii de furie pot aparea in perioada de adaptare la colectivitate. Totusi, agresivitatea frecventa, intensa sau persistenta merita discutata cu educatoarea si, daca este necesar, cu un specialist.
2. De ce isi lovesc copiii colegii la gradinita?
Cauzele pot fi diverse: dificultatea de a exprima emotiile, frustrarea, dorinta de a obtine un obiect, conflictele legate de reguli sau dificultatea de a astepta. Contextul in care apare comportamentul este important.
3. Ce fac daca propriul copil este exclus de colegi?
Ascultati-l fara sa minimalizati situatia, aflati ce s-a intamplat si discutati cu educatoarea. Este util sa fie observata interactiunea copilului cu grupul si sa fie identificate situatiile in care apar problemele.
4. Ar trebui sa il invat pe copil sa riposteze?
Nu. Copilul poate fi invatat sa se indeparteze dintr-o situatie conflictuala, sa spuna ferm "nu", sa ceara ajutorul adultului si sa caute o solutie fara agresivitate.
5. Cum pregatesc copilul pentru gradinita?
Puteti exersa acasa asteptarea randului, impartirea jucariilor, exprimarea emotiilor, cererea de ajutor si folosirea unor formule simple pentru a intra intr-un joc.
6. Cand trebuie cerut ajutorul unui specialist?
Atunci cand comportamentul este persistent, foarte intens, copilul este frecvent victima sau initiatorul agresiunilor ori situatia ii afecteaza semnificativ functionarea de zi cu zi.
Intrarea in colectivitate este o etapa in care copilul invata intens cum sa interactioneze cu cei din jur. Conflictele, frustrarile si unele comportamente dificile pot aparea in acest proces.
Rolul parintilor nu este sa elimine orice conflict, ci sa ii ofere copilului instrumentele necesare pentru a-l gestiona: sa isi exprime emotiile, sa ceara ajutor, sa respecte limitele celorlalti si sa gaseasca alternative la agresivitate.
Atunci cand apar excluderea repetata sau comportamente agresive persistente, colaborarea dintre familie si gradinita devine esentiala. Observarea contextului, comunicarea si interventia consecventa pot ajuta copilul sa isi dezvolte treptat abilitatile sociale de care are nevoie.
Foto: magnific.com