Primii doi ani din viata copilului sunt o perioada intensa pentru intreaga familie. Bebelusul se dezvolta rapid, apar rutine noi, nopti intrerupte, schimbari emotionale si numeroase situatii pentru care parintii nu sunt intotdeauna pregatiti.
In aceasta perioada, atentia se indreapta adesea in mod natural catre mama si copil. Mama este cea care trece prin schimbari fizice si emotionale importante, iar daca alapteaza, are si un rol pe care tatal nu il poate prelua. Cu toate acestea, implicarea tatalui poate face o diferenta majora in viata de zi cu zi.
Tatal nu trebuie sa astepte sa i se spuna ce are de facut. El poate deveni inca din primele zile un partener activ, prezent si implicat, contribuind atat la ingrijirea copilului, cat si la bunastarea mamei.
Implicarea tatalui incepe cu lucrurile simple
In primele luni, viata familiei se poate invarti aproape complet in jurul copilului. Schimbatul scutecului, hranirea, adormirea, baia si plimbarea devin activitati repetate de mai multe ori pe zi.
Chiar daca unele dintre aceste responsabilitati par mici, ele au o importanta foarte mare.
Tatal poate schimba scutece, poate imbraca bebelusul, poate pregati lucrurile pentru baie, poate iesi cu copilul la plimbare sau il poate tine in brate dupa masa. In timp, aceste activitati devin ocazii prin care tatal invata sa inteleaga nevoile copilului si sa capete incredere in propriile abilitati de parinte.
Nu este nevoie ca mama sa fie „managerul” fiecarei activitati. Cu cat tatal participa mai mult, cu atat cei doi parinti pot functiona mai usor ca o echipa.
Timpul petrecut cu bebelusul este important
Unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le poate oferi tatal este timpul.
Poate sta cu bebelusul dimineata, poate face o plimbare impreuna cu el, ii poate vorbi, canta, citi sau pur si simplu il poate tine in brate. Pe masura ce copilul creste, apar tot mai multe posibilitati de interactiune: joaca pe podea, carti, cuburi, desen, plimbari in parc sau mici activitati de explorare.
Aceste momente nu sunt doar o modalitate de a o ajuta pe mama. Ele contribuie la construirea relatiei dintre tata si copil.
Copilul invata treptat ca poate primi confort, siguranta, atentie si afectiune de la ambii parinti.
Tata poate prelua anumite rutine
Pe masura ce copilul creste, este util ca tatal sa aiba propriile activitati pe care le face in mod regulat cu el.
Poate fi baia de seara, povestea inainte de culcare, plimbarea de dimineata, pregatirea pentru iesirea afara sau joaca de dupa serviciu.
Rutinele au un rol important pentru copil, iar faptul ca anumite activitati sunt facute impreuna cu tatal ii ofera acestuia un loc clar in viata de zi cu zi a copilului.
In acelasi timp, mama poate beneficia de cateva momente in care sa se odihneasca, sa faca un dus in liniste, sa manance sau pur si simplu sa aiba cateva minute doar pentru ea.
Ajutorul pentru mama nu inseamna doar ingrijirea copilului
Un aspect esential al implicarii tatalui este intelegerea faptului ca mama are nevoie de sprijin chiar si atunci cand copilul doarme.
Daca bebelusul doarme, mama nu este automat „libera”. Poate fi obosita, poate avea nevoie sa manance, sa se odihneasca sau sa faca lucruri pentru ea.
Tatal poate prelua o parte din responsabilitatile casei: poate pregati masa, poate face cumparaturile, poate pune hainele la spalat, poate face ordine sau poate rezolva lucrurile administrative ale familiei.
Uneori, cea mai buna intrebare nu este „Cu ce sa te ajut?”, ci „Ce pot prelua eu acum?”.
Noaptea poate fi o provocare pentru ambii parinti
Noptile fragmentate reprezinta una dintre cele mai dificile parti ale primelor luni.
Atunci cand copilul este alaptat, tatal nu poate inlocui momentul hranirii, dar poate prelua alte sarcini. Poate aduce copilul, poate schimba scutecul, il poate lua dupa masa, il poate linisti sau poate pregati lucrurile necesare pentru urmatoarea trezire.
Daca bebelusul este hranit cu biberonul, responsabilitatile pot fi impartite mai usor.
Important este ca ambii parinti sa discute despre ce varianta functioneaza pentru familia lor si sa evite ideea ca unul dintre ei trebuie sa se ocupe singur de toate trezirile si responsabilitatile nocturne.
Tatal poate crea spatiu pentru mama
A fi implicat inseamna si sa intelegi ca mama are nevoie sa isi pastreze propria identitate.
Poate iesi singura la o cafea, poate merge la o plimbare, se poate intalni cu o prietena, poate face sport sau pur si simplu poate sta cateva ore fara responsabilitatea directa asupra copilului.
Tatal poate facilita aceste momente preluand copilul cu incredere.
Pentru o mama aflata la inceputul experientei de parinte, faptul ca stie ca poate lasa copilul cu tatal sau cateva ore poate aduce un sentiment important de siguranta.
De la bebelus la copil mic: implicarea se schimba
In jurul varstei de un an, copilul devine tot mai activ si mai curios. Merge, exploreaza, interactioneaza mai mult si incepe sa isi exprime din ce in ce mai clar dorintele.
Rolul tatalui poate deveni astfel si mai vizibil.
Plimbarile, joaca activa, cititul, construirea unor lucruri simple, dansul, cantatul, mersul in parc sau explorarea obiectelor din jur sunt activitati prin care copilul invata si se dezvolta.
Tatal poate fi cel care il incurajeaza sa exploreze, dar si cel care stabileste limite cu calm si consecventa.
Nu exista o impartire perfecta a sarcinilor
Fiecare familie are un program si o situatie diferita. Nu este obligatoriu ca toate responsabilitatile sa fie impartite exact 50/50.
Important este ca responsabilitatea sa nu cada in mod constant asupra unei singure persoane.
Uneori, tatal poate avea mai mult timp pentru anumite activitati, iar mama pentru altele. In alte familii, situatia poate fi invers. Ceea ce conteaza este ca ambii parinti sa simta ca participa si ca efortul lor este vazut si apreciat.
Implicarea nu se masoara doar in numarul de scutece schimbate, ci si in prezenta emotionala, disponibilitatea de a asculta si dorinta de a invata.
Tatal nu trebuie sa astepte instructiuni
Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poate face un tata este sa observe.
Daca vede ca mama pregateste masa, poate pune masa. Daca observa ca rufele copilului s-au adunat, le poate spala. Daca bebelusul este agitat, poate incerca sa il linisteasca. Daca mama pare epuizata, poate prelua copilul si o poate incuraja sa se odihneasca.
Aceasta initiativa transmite un mesaj simplu: „Suntem impreuna in asta”.
Pentru mama, diferenta dintre a primi ajutor si a avea un partener implicat poate fi foarte mare.
Comunicarea dintre parinti conteaza la fel de mult
Primii doi ani pot aduce oboseala, frustrari si diferente de opinie. De aceea, comunicarea este esentiala.
Parintii pot discuta despre ce functioneaza, ce este dificil, ce responsabilitati pot fi redistribuite si de ce are nevoie fiecare.
Nu toate problemele trebuie rezolvate imediat. Uneori, faptul ca unul dintre parteneri il asculta pe celalalt fara sa ii minimizeze oboseala sau emotiile este deja o forma importanta de sprijin.
Este sanatos ca ambii parinti sa isi acorde timp pentru a invata. Nimeni nu devine parinte perfect peste noapte.
Implicarea tatalui este importanta si pentru copil
Prezenta tatalui nu este valoroasa doar pentru ca o ajuta pe mama sa aiba mai mult timp pentru ea.
Copilul are nevoie sa construiasca o relatie proprie cu tatal sau. Joaca, afectiunea, conversatiile, plimbarile si momentele de rutina creeaza treptat o legatura bazata pe incredere.
Tatal nu trebuie sa fie doar „cel care se joaca” sau „cel care ajuta mama”. El este parinte in aceeasi masura si poate avea propriul stil de a interactiona cu copilul.
Copilul beneficiaza atunci cand vede doi adulti care colaboreaza, se sprijina si participa impreuna la cresterea lui.
Primii doi ani de viata ai copilului sunt o perioada in care familia invata, practic, sa functioneze intr-o formula noua. Mama are nevoie de timp pentru a se adapta, iar copilul are nevoie de prezenta, afectiune si siguranta.
Tatal poate contribui enorm prin lucruri aparent simple: schimbarea scutecelor, pregatirea mesei, baia copilului, plimbarile, joaca, treburile casei, preluarea unor rutine si, mai ales, prin disponibilitatea de a fi prezent.
Cel mai important lucru este ca implicarea sa nu fie privita ca un „ajutor oferit mamei”, ci ca participarea fireasca a unui parinte la viata copilului si a familiei.
Pentru mama, un tata implicat inseamna mai putina presiune si mai mult sprijin. Pentru copil, inseamna o relatie construita zi de zi. Iar pentru tata, inseamna sansa de a nu pierde momente importante din primii si irepetabili ani ai copilului.
Nu este nevoie de gesturi extraordinare. Uneori, prezenta, initiativa si cateva ore preluate de la mama pot face cea mai mare diferenta.
Foto: magnific.com