Stresul, modalitate de prelungire a vietii?

| | Actualizat: 2005-11-02 11:04:41

 

Este la moda sa consideram stresul drept cea mai mare agresiune, si ca pe un mare pericol la adresa longevitatii. Definitia stresului este dubla: in acelasi timp stimulul important, nelinistitor, brusc, neasteptat si reactiile pe care le antreneaza. Daca masina din fata franeaza brusc pe autostrada, reactionezi fara sa te gandesti si franezi si tu. Fractiunile de secunda par secole si, in sfarsit, marele oftat: accidentul este evitat. Ceva mai tarziu o sa tremuri, o sa transpiri, o sa te simti epuizata si o sa ai nevoie urgenta de a te linisti.

Tocmai ai avut o descarcare de adrenalina, o serie de reactii hormonale in cascada, o crestere a tensiunii care a fortat rinichii sa lucreze mai mult ca de obicei… Stresul este stimulul, cele doua semnalizatoare rosii care s-au aprins brusc, in campul tau vizual (cu contextul cultural atasat unui asemenea semnal: riscul de a nu putea sa opresti la timp, tamponarea in serie, accidentul teribil ca un acordeon, in fata caruia esti neputincios).

Stresul este si ansamblul de reactii hormonale foarte rapide si complexe, care s-au declansat in organismul nostru ca sa-l faca sa reactioneze. Aceasta secretie de hormoni, printre care corticoizi, este o reactie benefica de aparare ce poate, la randul ei, sa devina nociva, daca isi depaseste scopul sau epuizeaza organismul prin repetari.

Asemenea descarcari de substante in sange ar putea sa provoace imbatranirea prematura a organismului. Este, de asemenea, posibil ca prescrierea acestor hormoni, in conditii de urgenta sau din lipsa de altceva, in tratarea cronica a catorva boli, din fericire rare, ipotecheaza – un pic – durata de viata a pacientilor.

In schimb nu trebuie sa confundam stresul cu stimularea. Multiplii stimuli sonori, vizuali, intelectuali pe care ii intalnim, sunt "stresuri bune". Ne trezesc, ne fac sa reactionam, dar, de data aceasta nu automat, creierul actioneaza!

Strigatele vanzatorilor la piata, zgomotul facut de copiii care se cearta, tranzistorul vecinului dat prea tare, anunturile la megafon nu merita sa fie numite stres. Sunt cel mult niste stimuli uneori un pic deranjanti sau exasperanti, dar sunt niste stimulatori foarte buni! Ii plangem pe nedrept pe parizieni: se traieste mai mult si mai bine la Paris decat la tara. Nu pentru ca aerul ar fi mai curat, dar pentru ca mintea si corpul sunt mai mult si mai bine stimulate, fara sa uitam un nivel socio-cultural mai ridicat, factor de longevitate determinant.

Mitul satului stralucitor si protector


  

Mitul satului stralucitor si protector, legenda rousseau-ista a bunului salbatic tin de o viata si o piele aspra. Dar nu se verifica. Pacat de basme si ferice de noi: vezi urbanizarea crescanda a populatiilor pe toata suprafata globului. Este mai bine asa! Stimularile sunt indispensabile oricarui organism pentru a se dezvolta intr-un mod adaptat lumii inconjuratoare si pentru a se mentine, pentru a adopta comporta-mentul ideal care-i permite sa supravietuiasca si sa se reproduca.

Din lipsa de stimuli, toate comportamentele invatate, toate reflexele conditionate – care nu sunt deci innascute – au tendinta sa dispara, sau cel putin sa se estompeze, sa treaca-n asteptare. Cand imbatraneste, individul poate fi tentat, ca sa se protejeze, sa-si restranga confruntarile cu mediul inconjurator. Nu este in mod necesar tactica cea mai potrivita pentru a-si asigura o viata lunga si frumoasa! Absenta stimulilor adoarme organismul si daca, in cutare sau cutare circumstanta, subiectul vrea sa apeleze la rezervele lui, nu-i trebuie mare lucru.

La polul opus, o suprastimulare permanenta il va epuiza fizic sau psihologic, si rezultatele nu vor fi mai bune! Seamana un pic cu invatarea limbilor straine. Un exercitiu prea simplu nu-i va aduce nimic unui elev care are deja cativa ani de practica, iar un exercitiu prea greu nu-l va ajuta sa progreseze. Este la fel si in viata. Marii adormiti nu au fost niciodata mai buni centenari decat cei stimulati permanent. Calea de mijloc intre doua atitudini extreme este stransa si variaza de la un individ la altul. In plus, variaza de-a lungul intregii existente si cere o adaptare permanenta.

Depinde de fiecare sa accepte stimulari si provocari rezonabile!

Acest material apartine Editurii Niculescu. Orice reproducere a acestuia fara acordul Editurii este interzisa.

Citeste si despre