Pentru un copil care traieste intr-o familie in care certurile dintre parinti sunt frecvente, divortul poate ajunge sa para mai degraba o solutie decat o tragedie.
Uneori, copilul poate spune lucruri precum: „Vreau sa va despartiti”, „Nu mai vreau sa va aud certandu-va” sau „Daca ati locui separat, ar fi mai bine”.
Pentru parinti, astfel de cuvinte pot fi dureroase. Insa, de multe ori, copilul nu spune neaparat ca nu isi mai doreste familia. El poate transmite altceva: „Nu mai suport tensiunea dintre voi si vreau sa fie liniste.”
Cercetarile despre separare si divort arata ca reactia copiilor depinde de varsta, temperament, relatia cu fiecare parinte si, foarte important, de nivelul conflictului dintre parinti.
Cand copilul ajunge sa creada ca divortul este singura solutie
Copiii nu au intotdeauna capacitatea de a intelege toate motivele pentru care doi adulti nu se mai inteleg.
Ei vad ceea ce se intampla in fata lor: certuri, tipete, taceri lungi, reprosuri, usi trantite, tensiune la masa sau discutii despre bani, locuinta si alte probleme de familie.
Daca aceste situatii se repeta, copilul poate ajunge la o concluzie simpla:
„Daca mama si tata nu vor mai locui impreuna, nu se vor mai certa.”
Pentru el, divortul poate parea o modalitate de a pune capat unei situatii pe care nu o poate controla.
De aceea, atunci cand un copil spune ca isi doreste ca parintii sa divorteze, merita ascultat cu atentie. In spatele afirmatiei poate exista frica, oboseala emotionala sau nevoia de siguranta.
Copilul poate simti si usurare atunci cand parintii se separa
Divortul este asociat adesea doar cu tristetea copilului, dar emotiile pot fi mult mai complexe.
Un copil poate fi trist ca parintii nu mai locuiesc impreuna si, in acelasi timp, sa simta o anumita usurare daca tensiunile din casa scad.
American Academy of Pediatrics arata ca, dupa separarea parintilor, copiii pot avea emotii precum tristete, furie sau soc, dar si usurare atunci cand observa ca tensiunea dintre parinti s-a redus.
Asta nu inseamna ca acel copil nu isi iubeste parintii.
Poate insemna doar ca mediul de acasa a devenit mai calm.
Mai greu decat doua case poate fi sa traiesti intre doua tabere
Un copil poate invata sa se adapteze la faptul ca mama si tata locuiesc separat. Ceea ce poate deveni foarte dificil este sa simta ca trebuie sa aleaga intre ei.
„Cu cine vrei sa stai?”
„Ce a facut tata cand ai fost la el?”
„Spune-i mamei ca...”
„Tu stii de ce mama face asta.”
Astfel de situatii il pot transforma pe copil intr-un mesager intre adulti.
Recomandarile pediatrice subliniaza importanta de a nu pune copilul „la mijloc” intre parinti si de a evita situatiile in care acesta este determinat sa aleaga o tabara sau sa ofere informatii despre celalalt parinte.
Copilul nu trebuie sa fie confidentul mamei sau al tatalui
Este firesc ca un parinte sa sufere dupa o despartire si sa aiba nevoie de sprijin. Dar copilul nu ar trebui sa devina persoana care ii ofera acel sprijin emotional.
Un copil nu trebuie sa auda constant:
- „Nu mai pot din cauza tatalui tau.”
- „Mama ta ne-a distrus familia.”
- „Tu esti singurul care ma intelege.”
- „Spune-mi ce face mama cand esti la ea.”
- „Nu vreau sa mergi la tata, dar trebuie sa alegi.”
Copilul poate iubi ambii parinti si nu ar trebui sa fie obligat sa poarte emotiile unuia impotriva celuilalt.
Cercetarile arata ca un nivel ridicat de conflict intre parinti este asociat cu dificultati de adaptare ale copiilor, iar cooperarea si calitatea relatiei dintre parinti pot avea un rol important in sanatatea emotionala a acestora.
„Nu vreau sa mai fiu implicat in certurile voastre”
Aceasta poate fi una dintre cele mai importante fraze pe care le spune un copil.
Poate fi spusa direct sau indirect:
„Nu mai vreau sa aud.”
„Nu imi mai spuneti mie.”
„Nu ma puneti sa aleg.”
„Vreau doar sa fie liniste.”
Parintii ar trebui sa ia in serios astfel de mesaje.
Copilul nu trebuie sa fie prezent la fiecare discutie dintre adulti si nici sa fie folosit pentru transmiterea informatiilor de la un parinte la celalalt.
Divortul nu inseamna automat sfarsitul conflictului
Pentru copil, separarea poate parea solutia perfecta. Insa divortul nu rezolva automat problemele dintre adulti.
Daca parintii continua sa se certe dupa separare, conflictul poate deveni chiar mai complicat, pentru ca apare in jurul programului copilului, banilor, vacantelor, scolii sau altor decizii.
Un studiu amplu care a analizat familii divortate a identificat relatii intre conflictul dintre parinti, modul de exercitare a rolului parental si dificultatile de adaptare ale copiilor.
De aceea, pentru copil conteaza nu doar daca parintii locuiesc impreuna sau separat, ci si cum reusesc adultii sa gestioneze relatia de co-parenting.
Ce ii poate spune un parinte copilului
Atunci cand copilul spune ca vrea ca parintii sa divorteze, un raspuns calm poate incepe cu:
„Inteleg ca certurile noastre te fac sa te simti rau. Vrei sa imi spui ce te sperie cel mai mult?”
Parintele poate continua cu mesaje simple:
- „Nu este vina ta.”
- „Problemele dintre adulti sunt responsabilitatea adultilor.”
- „Nu trebuie sa alegi intre noi.”
- „Poti sa ne iubesti pe amandoi.”
- „Nu trebuie sa ne rezolvi problemele.”
- „Vom avea grija ca tu sa fii in siguranta si sa stii ce se intampla.”
Recomandarile pediatrice sustin explicatiile adaptate varstei si subliniaza ca un copil trebuie sa inteleaga ca nu a provocat divortul si nu are responsabilitatea de a-i aduce pe parinti impreuna.
Ce nu este bine sa i se spuna copilului
Chiar si in momentele in care parintii sunt foarte suparati unul pe celalalt, copilul nu ar trebui transformat in arbitru.
Este bine sa fie evitate afirmatii precum:
- „Spune-mi cine a venit la mama ta.”
- „Tatal tau nu se gandeste la tine.”
- „Mama ta face numai lucruri rele.”
- „Daca ma iubesti, vei ramane de partea mea.”
- „Trebuie sa alegi cu cine vrei sa locuiesti.”
- „Tot ce se intampla este din cauza tatalui tau.”
- „Daca nu erai tu, as fi plecat de mult.”
Astfel de mesaje pot pune copilul intr-un conflict de loialitate si il pot face sa creada ca trebuie sa protejeze un parinte de celalalt.
Cum poate fi protejat copilul in timpul divortului
Chiar daca familia trece printr-o schimbare majora, cateva lucruri pot ramane stabile.
1. Pastrati rutina copilului
Scoala, somnul, activitatile, prietenii si timpul liber pot oferi predictibilitate intr-o perioada in care multe alte lucruri se schimba.
2. Vorbiti pe intelesul varstei lui
Un copil mic nu are nevoie de detalii despre problemele financiare sau conflictele de cuplu. Are nevoie sa inteleaga ce se va schimba concret in viata lui.
3. Lasati-l sa isi exprime emotiile
Poate fi trist, furios, speriat sau chiar usurat. Emotiile contradictorii sunt posibile si nu trebuie sanctionate.
4. Nu il folositi ca mesager
Comunicarea dintre adulti trebuie sa ramana, pe cat posibil, intre adulti.
5. Nu criticati celalalt parinte in fata copilului
Chiar daca exista nemultumiri reale, copilul nu trebuie pus in pozitia de a judeca relatia dintre parinti.
6. Pastrati momentele normale
O poveste inainte de culcare, o plimbare, o masa impreuna sau o activitate preferata pot oferi copilului sentimentul ca viata continua.
American Academy of Pediatrics recomanda mentinerea pe cat posibil a rutinelor copilului si oferirea unui spatiu in care acesta sa isi exprime deschis emotiile.
Cum se poate schimba copilul dupa separare
Fiecare copil reactioneaza diferit. Unii devin mai retrasi, altii mai iritabili. Pot aparea dificultati la scoala, probleme de somn, tristete, anxietate sau schimbari de comportament.
Aceste reactii nu inseamna automat ca divortul a produs o problema permanenta.
American Academy of Pediatrics noteaza ca multi copii au schimbari de comportament in primul an dupa separare, iar multe dintre dificultatile de adaptare se reduc in urmatorii ani. Totusi, este important ca parintii sa observe copilul si sa ceara ajutor atunci cand simptomele sunt persistente sau severe.
Cand poate fi util ajutorul unui psiholog
Sprijinul unui psiholog pentru copii poate fi util atunci cand copilul pare coplesit de situatie sau cand parintii nu reusesc sa il scoata din conflict.
Este indicat sa fie acordata atentie unor schimbari persistente precum:
- retragerea sociala;
- scaderea accentuata a rezultatelor scolare;
- probleme de somn;
- anxietate;
- tristete persistenta;
- furie sau agresivitate neobisnuita;
- plangeri fizice repetate fara o cauza medicala clara;
- sentimentul de vinovatie;
- refuzul constant de a merge la unul dintre parinti, in absenta unei probleme de siguranta care sa explice acest lucru.
American Academy of Pediatrics recomanda evaluarea si sprijinul specializat atunci cand apar dificultati importante de adaptare, comportament sau functionare emotionala.
Copilul are nevoie de doi parinti care nu il pun sa aleaga
Dupa divort, relatia de cuplu se poate incheia, dar rolul de parinte continua.
Pentru copil, unul dintre cele mai importante lucruri este sa simta ca nu a pierdut dreptul de a-i iubi pe ambii parinti.
Atunci cand este posibil si sigur, parintii pot construi reguli si rutine care sa ii ofere copilului stabilitate in ambele case. Nu exista o singura formula potrivita pentru toate familiile, iar nevoile copilului trebuie sa ramana in centrul deciziilor.
Cand un copil spune „Mai bine divortati”, parintii ar trebui sa incerce sa asculte mesajul din spatele cuvintelor.
Poate ca nu isi doreste doua case. Poate ca nu vrea sa isi vada parintii separat. Poate ca isi doreste doar ca tensiunea din casa sa dispara.
Uneori, ceea ce copilul cere nu este divortul, ci siguranta, predictibilitate si liniste.
Indiferent de decizia pe care o iau adultii, copilul nu trebuie sa devina mesager, judecator sau confident. Nu este responsabil pentru relatia dintre parinti si nu are sarcina de a-i impaca.
Parintii pot sa nu mai fie un cuplu, dar pot ramane o echipa atunci cand vine vorba despre binele copilului.
Foto: magnific.com