Inceputul unui nou an scolar vine cu emotii. Pentru unii copii, intoarcerea la scoala este asteptata cu entuziasm, in timp ce pentru altii poate insemna griji, teama de esec, emotii legate de colegi sau presiunea rezultatelor scolare.
Pentru parinti, pregatirea pentru scoala inseamna adesea cumpararea rechizitelor, stabilirea programului si reorganizarea rutinei familiei. Insa exista o pregatire la fel de importanta, care nu se afla pe nicio lista de cumparaturi: pregatirea emotionala a copilului.
Felul in care parintele comunica in aceasta perioada poate influenta modul in care copilul isi percepe propriile capacitati, greselile si rezultatele. Un copil care simte ca poate vorbi deschis cu parintii despre ceea ce traieste va avea mai multe sanse sa ceara ajutor atunci cand se confrunta cu o problema.
Relatiile sigure si stabile cu adultii importanti din viata copilului reprezinta un factor esential pentru starea de bine si dezvoltarea emotionala.
Ce poate face parintele pentru ca elevul sa inceapa scoala cu incredere?
Uneori, cele mai importante lucruri sunt si cele mai simple.
Copilul are nevoie sa auda ca este apreciat pentru ceea ce este, nu doar pentru ceea ce obtine.
Mesaje precum:
- „Ma bucur ca esti copilul meu.”
- „Ma bucur sa petrec timp cu tine.”
- „Imi place sa te ascult.”
- „Poti sa imi spui daca ai o problema.”
- „Nu trebuie sa fii perfect.”
- „Daca ceva este greu, putem cauta impreuna o solutie.”
pot crea un sentiment de siguranta.
Aceste afirmatii nu inseamna ca parintele trebuie sa ignore greselile sau rezultatele scolare. Inseamna ca performanta nu trebuie transformata in masura valorii copilului.
Intrebarea pe care parintii ar trebui sa o puna mai des: „Tu cum te-ai simtit?”
Copiii povestesc frecvent despre ceilalti. „Ana a facut asta”, „Andrei a luat nota aceea”, „Profesorul s-a suparat pe X”.
Astfel de discutii sunt firesti, dar pot deveni o ocazie pentru parinte de a-l ajuta pe copil sa se concentreze si asupra propriilor emotii.
In loc sa ramana doar la „Ce a facut colegul tau?”, parintele poate intreba:
„Tu cum te-ai simtit in momentul acela?”
Este o intrebare simpla, dar care il poate ajuta pe copil sa isi recunoasca si sa isi exprime emotiile.
A fost speriat? S-a simtit exclus? S-a bucurat? S-a simtit nedreptatit? I-a fost rusine? A fost mandru de el?
Invatarea acestui limbaj emotional este importanta pentru dezvoltarea copilului si pentru capacitatea lui de a cere ajutor atunci cand trece printr-o perioada dificila.
Nu transforma fiecare discutie despre scoala intr-un control al notelor
Dupa o zi de scoala, este normal ca parintele sa intrebe ce s-a intamplat. Problema apare atunci cand aproape fiecare conversatie se transforma intr-o verificare a performantei.
„Ce nota ai luat?”
„Dar ceilalti cat au luat?”
„Cine a luat cea mai mare nota?”
„De ce nu ai luat si tu?”
„Ai invatat suficient?”
Daca astfel de intrebari sunt repetate permanent, copilul poate ajunge sa asocieze scoala cu presiunea si evaluarea.
O abordare mai echilibrata este sa existe discutii si despre experienta copilului:
- Ce ti-a placut astazi?
- Ce ti s-a parut interesant?
- Ce a fost greu?
- Ai avut un moment in care ai avut nevoie de ajutor?
- Ce ai invatat nou?
- Cum te-ai simtit printre colegi?
- A fost ceva care te-a ingrijorat?
Notele nu spun totul despre un copil
O nota reprezinta rezultatul unei evaluari intr-un anumit moment. Nu defineste inteligenta, valoarea sau potentialul copilului.
Daca rezultatele scad, este mai util sa incercam sa intelegem de ce se intampla acest lucru decat sa punem imediat o eticheta.
Un copil poate avea dificultati din cauza unei materii pe care nu o intelege, a unei probleme de concentrare, a oboselii, a lipsei somnului, a unei situatii conflictuale cu colegii sau a unor probleme emotionale.
De aceea, o nota mica poate fi un punct de plecare pentru o discutie, nu un motiv pentru rusinare.
Comparatia cu ceilalti copii poate afecta increderea in sine
„Uite ce bine invata colegul tau.”
„Fratele tau lua numai note bune.”
„De ce nu poti fi si tu ca ea?”
Astfel de comparatii sunt frecvente, dar nu il ajuta neaparat pe copil sa devina mai motivat.
Specialistii in psihologia educatiei atrag atentia asupra efectelor comparatiei sociale. Atunci cand copilul invata sa isi masoare valoarea in raport cu ceilalti, poate ajunge sa creada ca este suficient de bun doar daca ii depaseste pe ceilalti.
Mult mai util este sa fie incurajat sa isi compare rezultatele cu propria evolutie.
Intrebarea poate deveni:
„Ce ai reusit sa faci mai bine decat data trecuta?”
Aceasta schimbare de perspectiva il ajuta pe copil sa vada scoala ca pe un proces de invatare, nu ca pe o competitie permanenta.
Cum il invatam pe copil sa priveasca greselile?
Teama de greseala poate deveni o sursa importanta de anxietate scolara.
Copilul care aude constant ca trebuie sa fie primul, sa nu greseasca sau sa obtina rezultate foarte bune poate ajunge sa evite situatiile in care exista posibilitatea unui esec.
Parintii pot transmite un mesaj diferit:
„Este normal sa nu iti iasa din prima.”
„Hai sa vedem ce ai putea incerca data viitoare.”
„Ce ai invatat din greseala aceasta?”
Astfel, greseala devine o etapa a invatarii, nu o dovada ca elevul „nu este bun”.
Rutina de acasa poate reduce stresul de la inceputul scolii
Pregatirea emotionala nu trebuie separata de rutina zilnica.
Copiii se pot adapta mai usor atunci cand stiu la ce sa se astepte. Un program previzibil pentru somn, masa, teme, joaca si timp liber poate reduce haosul din primele saptamani.
American Academy of Pediatrics recomanda, printre altele, stabilirea unor rutine regulate si acordarea unei atentii importante somnului si alimentatiei. Pentru copiii de varsta scolara, recomandarea generala este de aproximativ 9-12 ore de somn pe noapte.
In saptamanile dinaintea inceperii scolii, programul de somn poate fi ajustat treptat, pentru ca trecerea de la vacanta la programul de scoala sa nu fie brusca.
Pregatiti copilul pentru situatiile care il ingrijoreaza
Daca elevul este ingrijorat de prima zi, de un profesor nou, de schimbarea clasei sau de faptul ca nu isi va gasi prieteni, nu este nevoie sa ii spunem simplu „Nu ai de ce sa iti faci griji”.
Pentru copil, grija este reala.
Mai util este sa il intrebam:
„Ce anume te ingrijoreaza?”
Dupa ce problema este identificata, parintele poate cauta impreuna cu el solutii.
De exemplu, daca se teme ca nu va sti unde este sala de clasa, puteti merge inainte la scoala. Daca este preocupat ca nu va cunoaste colegii, puteti discuta despre cum poate initia o conversatie.
Repetarea sau exersarea unei situatii noi poate face experienta mai previzibila si mai putin intimidanta.
Nu ignorati frica de scoala
Emotiile sunt normale atunci cand copilul incepe un nou an scolar. Totusi, o teama persistenta si intensa merita atentie.
Daca elevul refuza constant sa mearga la scoala, are frecvent dureri de burta sau de cap inainte de cursuri, nu mai doarme bine, devine foarte retras sau isi pierde interesul pentru activitatile care ii faceau placere, este important ca parintele sa incerce sa afle cauza.
Anxietatea si grijile ocazionale sunt frecvente in copilarie. Atunci cand frica devine persistenta sau interfereaza cu scoala, viata de familie sau activitatile obisnuite, este recomandata discutia cu un medic sau cu un specialist in sanatatea mintala a copilului.
Bullying-ul: ce semne ar trebui sa observe parintii?
Uneori, refuzul copilului de a merge la scoala nu are legatura cu temele sau cu notele.
Poate exista o problema cu un coleg sau un grup de copii.
Printre semnele care pot ridica semne de intrebare se numara:
- copilul nu mai vrea sa mearga la scoala;
- apar frecvent dureri de cap sau de burta;
- devine retras;
- are cosmaruri sau dificultati de somn;
- isi pierde interesul pentru scoala;
- rezultatele scolare incep sa scada;
- obiectele personale dispar sau sunt deteriorate;
- copilul pare speriat atunci cand este intrebat despre scoala.
Aceste semne nu inseamna automat ca este vorba despre bullying, dar merita investigate cu calm.
Parintele poate incepe printr-o discutie deschisa cu copilul si, daca exista suspiciuni, poate solicita sprijinul invatatorului, dirigintelui, consilierului scolar sau al altui adult responsabil.
Relatia cu profesorul este importanta
Parintele nu trebuie sa astepte aparitia unei probleme pentru a comunica cu scoala.
O relatie bazata pe colaborare intre familie si cadrele didactice poate ajuta la identificarea mai rapida a dificultatilor.
Daca observi o schimbare in comportamentul copilului, o scadere brusca a rezultatelor sau o problema de adaptare, discutia cu profesorul poate oferi informatii pe care parintele nu le poate observa acasa.
In acelasi timp, copilul trebuie sa stie ca adultii din jurul lui lucreaza impreuna pentru a-l ajuta, nu pentru a-l judeca.
Ce faci daca elevul are rezultate slabe la scoala?
Primul pas nu este pedeapsa.
Incearca sa afli ce se afla in spatele rezultatului.
Intreaba:
„Ce ti s-a parut greu?”
„Ai inteles cerinta?”
„Ai avut suficient timp?”
„Te-ai simtit bine la ora?”
„Este ceva ce te impiedica sa fii atent?”
Daca problema persista, poate fi necesara o discutie cu profesorul sau cu un specialist, in functie de situatie.
Dificultatile scolare pot avea cauze diferite, iar identificarea lor timpurie poate permite gasirea unui sprijin potrivit. Interventia timpurie poate ajuta atunci cand problemele emotionale sau comportamentale incep sa afecteze viata de acasa, scoala sau relatiile cu ceilalti.
Cum arata sprijinul emotional oferit de un parinte?
Sprijinul nu inseamna sa rezolvi toate problemele copilului.
Uneori, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa fii prezent si sa il ajuti sa isi gaseasca propriile solutii.
In loc de:
„Lasa, rezolv eu.”
poti spune:
„Hai sa vedem impreuna ce ai putea face.”
In loc de:
„Nu ai de ce sa fii speriat.”
poti spune:
„Inteleg ca situatia te sperie. Hai sa vedem ce te-ar putea ajuta.”
In loc de:
„Nu mai fi trist.”
poti spune:
„Vad ca esti trist. Vrei sa imi povestesti ce s-a intamplat?”
Diferenta pare mica, dar copilul primeste un mesaj important: emotiile lui sunt acceptate si pot fi discutate.
7 lucruri pe care parintii le pot face in fiecare zi
Pentru ca sprijinul emotional sa nu ramana doar o idee, il poti transforma in obiceiuri simple:
1. Rezerva cateva minute pentru discutii fara telefon.
2. Intreaba copilul si despre emotii, nu doar despre note.
3. Lauda efortul, perseverenta si progresul.
4. Evita comparatiile cu fratii, colegii sau prietenii.
5. Ajuta-l sa gaseasca solutii, fara sa rezolvi imediat totul in locul lui.
6. Pastreaza o rutina previzibila pentru somn, mese si teme.
7. Reaminteste-i ca poate cere ajutor atunci cand ceva il depaseste.
Cand este nevoie de ajutor specializat?
Este normal ca un copil sa aiba emotii, sa fie trist uneori, sa se teama de o evaluare sau sa fie dezamagit de o nota.
Devine important sa cerem ajutor atunci cand problemele sunt persistente, se intensifica sau afecteaza semnificativ viata de zi cu zi.
Parintii pot cere sfatul medicului pediatru, medicului de familie, psihologului sau altui specialist potrivit situatiei.
Semnale care merita discutate cu un specialist pot include:
- anxietate intensa si persistenta;
- refuz repetat de a merge la scoala;
- retragere sociala accentuata;
- schimbari importante ale somnului;
- modificari persistente ale apetitului;
- scaderea marcata a rezultatelor scolare;
- pierderea interesului pentru activitatile preferate;
- schimbari importante de comportament;
- tristete persistenta.
Nu orice schimbare indica o tulburare psihologica. Important este contextul, durata si impactul asupra copilului. CDC subliniaza ca simptomele devin mai ingrijoratoare atunci cand sunt severe sau persistente si interfereaza cu activitatile de acasa, de la scoala sau cu relatiile copilului.
Copilul are nevoie de siguranta, nu de perfectiune
Inceputul scolii este un moment important pentru orice copil, dar nu trebuie transformat intr-o cursa pentru note perfecte.
Mai important decat sa fie primul din clasa este ca elevul sa invete sa aiba incredere in el, sa accepte ca poate gresi, sa ceara ajutor si sa vorbeasca despre ceea ce simte.
Parintii pot contribui enorm prin lucruri aparent simple: cateva minute de ascultare, o intrebare despre emotii, o incurajare dupa o zi dificila si un mesaj repetat ori de cate ori este nevoie:
„Sunt aici pentru tine. Putem trece impreuna si prin zilele bune, si prin cele dificile.”
Un copil care se simte vazut, ascultat si acceptat are o baza emotionala mai buna de la care poate invata, explora si face fata provocarilor de la scoala. Relatiile sigure si stabile sunt considerate un element important pentru sanatatea si dezvoltarea emotionala a copiilor.
Sursa: stirileprotv.ro
Foto: magnific.com