Pentru un copil, vacanta de vara poate aduce o schimbare majora atunci cand familia se muta intr-un alt oras in urma separarii sau divortului parintilor.
Dintr-o data, copilul poate lasa in urma casa in care a crescut, colegii, prietenii, profesorii, locurile familiare si rutina pe care o cunostea. Iar la intoarcerea la scoala, in loc sa isi regaseasca prietenii, trebuie sa intre intr-o clasa in care nu cunoaste aproape pe nimeni.
Pentru parinte, mutarea poate reprezenta un nou inceput. Pentru copil, insa, poate insemna mai multe schimbari simultan.
De aceea, este important ca parintii sa nu considere ca „s-a terminat vacanta, deci trebuie sa fie pregatit”. Adaptarea poate dura.
Copilul poate fi curios si speriat in acelasi timp. Se poate bucura de noua casa, dar sa ii fie dor de vechii prieteni. Poate spune ca abia asteapta scoala, iar in ziua de dinainte sa aiba emotii puternice.
Toate aceste reactii pot fi normale.
Dupa divort, copilul are nevoie de stabilitate
Atunci cand schimbarea orasului si a scolii are loc in contextul unui divort, copilul poate trece prin mai multe schimbari emotionale in acelasi timp.
Este important ca parintii sa ii transmita clar ca separarea adultilor nu este responsabilitatea lui si ca nu trebuie sa aleaga intre mama si tata.
Mai ales atunci cand este posibil, copilul are nevoie sa stie:
„Divortul este o decizie a adultilor. Nu este vina ta.”
Si:
„Chiar daca lucrurile se schimba, noi vom continua sa avem grija de tine.”
Copiii au nevoie de informatii potrivite varstei lor si de predictibilitate. Programul, scoala, locuinta si relatiile cu parintii pot fi explicate simplu, fara a-l implica in conflictele dintre adulti.
Nu ii cere copilului sa fie „puternic”
Una dintre greselile pe care parintii le pot face, din dorinta de a-l ajuta, este sa minimalizeze emotiile copilului.
„O sa iti placa noua scoala.”
„O sa iti faci imediat prieteni.”
„Nu ai de ce sa fii trist.”
„Trebuie sa fii curajos.”
Intentia este buna, dar copilul poate intelege ca emotiile lui sunt gresite.
O abordare mai utila este:
„Inteleg ca iti este greu sa mergi intr-o scoala in care nu cunosti pe nimeni.”
„Este normal sa ai emotii.”
„Nu trebuie sa iti placa totul din prima zi.”
„O sa descoperim impreuna cum este noua scoala.”
Astfel, copilul primeste permisiunea de a avea emotii, dar si increderea ca le poate depasi.
Vorbiti despre noua scoala inainte de prima zi
Necunoscutul poate fi mai usor de gestionat atunci cand copilul stie la ce sa se astepte.
Daca este posibil, mergeti impreuna la scoala inainte de inceperea cursurilor.
Aratati-i:
- unde este intrarea;
- unde se afla sala de clasa;
- unde sunt toaletele;
- unde poate merge in pauza;
- unde il astepti dupa ore;
- cum ajunge de acasa la scoala;
- unde poate cere ajutor.
Daca scoala organizeaza o intalnire cu parintii sau elevii inainte de inceperea anului, participati impreuna.
Cu cat mediul este mai familiar, cu atat prima zi poate parea mai putin coplesitoare.
Lasati copilul sa participe la pregatirea pentru scoala
Dupa o perioada in care multe lucruri au fost decise de adulti, este important ca elevul sa aiba si el un sentiment de control.
Il poti implica in lucruri simple:
„Ce ghiozdan iti place?”
„Cum ai vrea sa iti aranjam camera?”
„Ce rechizite vrei sa alegem impreuna?”
„Vrei sa mergem sa vedem drumul pana la scoala?”
Aceste alegeri mici pot transmite un mesaj important: noua viata nu inseamna doar lucruri care i se intampla copilului, ci si lucruri la care poate participa.
Cum il ajutam sa isi faca prieteni la scoala noua?
Aceasta este una dintre cele mai mari griji ale copiilor care schimba scoala.
„Daca nu o sa am cu cine sa stau?”
„Daca nu ma place nimeni?”
„Daca toti au deja prieteni?”
Parintele nu poate garanta ca elevul isi va face imediat prieteni, dar il poate ajuta sa isi dezvolte cateva strategii simple.
Invata-l sa faca primul pas
Pentru un copil timid, a spune „Du-te si imprieteneste-te” poate fi prea vag.
Mai util este sa exersati acasa cateva replici simple:
„Buna, eu sunt Andrei. Tu cum te cheama?”
„Pot sa stau si eu cu voi?”
„Vrei sa facem echipa?”
„Iti place jocul asta?”
„Tu unde locuiesti?”
Nu este nevoie ca dialogul sa fie perfect. Copilul are nevoie doar de cateva puncte de pornire.
Prietenia se construieste mai usor in jurul unei activitati
Pentru multi copii, este mai usor sa interactioneze atunci cand fac ceva impreuna.
Daca scoala are cluburi, echipe sportive, cercuri sau activitati extracurriculare, incurajeaza copilul sa aleaga una sau doua activitati care chiar ii plac.
Sportul, dansul, desenul, teatrul, muzica, jocurile sau alte activitati de grup pot crea contexte naturale in care copiii se cunosc.
Important este ca activitatea sa fie aleasa in functie de interesele copilului, nu doar pentru ca „acolo sunt multi copii”.
Organizeaza intalniri cu colegii, dar fara presiune
Daca copilul incepe sa vorbeasca despre un coleg, poti incuraja relatia.
De exemplu:
„Vrei sa il invitam intr-o zi la noi?”
O intalnire in parc, o dupa-amiaza de joaca sau o activitate simpla poate ajuta la consolidarea unei prietenii.
Nu este necesar ca prima relatie de prietenie sa fie „cea mai buna prietenie”. Uneori, un singur coleg cu care copilul se simte confortabil este suficient pentru ca scoala sa inceapa sa para mai familiara.
Nu transforma prietenia intr-o competitie
Parintii pot deveni ingrijorati daca, dupa primele zile, copilul spune ca nu are prieteni.
Evita intrebari precum:
„Ti-ai facut prieteni?”
„Cu cine ai stat?”
„De ce nu te-ai imprietenit cu nimeni?”
„Cine este cel mai bun prieten al tau?”
Acestea pot transmite copilului ca exista un termen limita pentru adaptare.
Mai bine intreaba:
„Cu cine ai vorbit astazi?”
„A fost cineva dragut cu tine?”
„Ai gasit pe cineva cu care ai ceva in comun?”
„Cum te-ai simtit in pauze?”
Uneori, o relatie se construieste lent.
Ajuta-l sa descopere lucrurile pe care le are in comun cu ceilalti
Copiii se apropie mai usor atunci cand descopera interese comune.
Puteti vorbi acasa despre cateva lucruri care ii plac copilului: un sport, un joc, o carte, un personaj, un hobby sau o activitate.
De exemplu, daca ii place fotbalul, poate observa cine joaca fotbal in pauza. Daca iubeste desenul, poate incepe o conversatie despre un desen al unui coleg.
Nu este nevoie ca parintele sa ii ofere un „manual de socializare”. Este suficient sa il ajute sa observe ca exista mai multe modalitati de a initia o conversatie.
Ce facem daca este timid?
Timiditatea nu trebuie tratata ca un defect.
Un copil timid poate avea nevoie de mai mult timp pentru a se simti confortabil intr-un grup nou.
Nu il forta sa vorbeasca cu toata clasa sau sa participe la toate activitatile.
Stabileste obiective mici:
Prima zi: sa salute un coleg.
Primele zile: sa puna o intrebare unui copil.
Prima saptamana: sa stea in pauza alaturi de un coleg.
Mai tarziu: sa invite un coleg la joaca.
Pasii mici pot fi mai eficienti decat presiunea de a deveni rapid „sufletul grupului”.
Tineti legatura cu vechii prieteni
Mutarea intr-un alt oras nu inseamna neaparat ca relatiile vechi trebuie sa dispara.
Daca este posibil, ajuta copilul sa pastreze legatura cu prietenii din orasul anterior prin mesaje, apeluri video sau intalniri ocazionale.
Acest lucru poate oferi continuitate intr-o perioada in care multe alte lucruri s-au schimbat.
In acelasi timp, este bine ca aceste relatii sa nu il impiedice pe copil sa construiasca altele noi.
Mesajul poate fi:
„Poti sa iti pastrezi prietenii vechi si, in acelasi timp, sa cunosti oameni noi.”
Cum vorbim despre divort atunci cand copilul este intrebat de colegi?
Copilul poate fi intrebat de colegi de ce s-a mutat sau unde locuieste celalalt parinte.
Este util sa stie ca nu este obligat sa ofere detalii personale.
Puteti exersa raspunsuri simple:
„M-am mutat cu mama/tata aici si acum merg la scoala aceasta.”
sau
„Parintii mei s-au despartit si ne-am mutat. Nu prea vreau sa vorbesc despre asta.”
Copilul trebuie sa inteleaga ca are dreptul la intimitate si ca nu trebuie sa explice colegilor toate detaliile vietii de familie.
Nu vorbi negativ despre celalalt parinte
Atunci cand divortul este dificil pentru adulti, poate fi tentant ca frustrarile sa ajunga in conversatiile cu copilul.
Este important ca acesta sa nu fie pus in pozitia de mediator, mesager sau judecator intre parinti.
Evita:
„Tatal tau a decis asta.”
„Din cauza mamei tale ne-am mutat.”
„Daca tatal tau nu ar fi facut...”
Copilul are nevoie sa poata avea o relatie emotionala cu ambii parinti fara sa simta ca ii tradeaza pe unul dintre ei.
Ce poate face parintele in primele saptamani de scoala?
Primele saptamani sunt o perioada buna pentru observare, nu pentru evaluare.
Nu trebuie sa il intrebi in fiecare zi daca si-a facut prieteni.
In schimb, fii atent la comportamentul lui.
Observa daca:
- merge cu placere la scoala;
- incepe sa vorbeasca despre colegi;
- isi gaseste activitati preferate;
- este curios despre noul oras;
- isi doreste sa participe la activitati;
- devine treptat mai relaxat.
Adaptarea nu este liniara. Pot exista zile bune si zile dificile.
Semne ca adaptarea este mai dificila decat pare
Este normal ca un copil sa fie trist sau emotionat dupa o mutare. Totusi, daca starile negative persista sau interfereaza cu viata de zi cu zi, merita acordata mai multa atentie.
Parintii pot observa:
- refuz repetat de a merge la scoala;
- izolare sociala persistenta;
- schimbari importante ale somnului;
- cosmaruri frecvente;
- modificari semnificative ale apetitului;
- anxietate intensa;
- crize emotionale frecvente;
- pierderea interesului pentru activitatile care ii placeau;
- scaderea brusca a rezultatelor scolare;
- afirmatii repetate precum „nu ma place nimeni” sau „nu am pe nimeni”.
Aceste semne nu inseamna automat ca exista o tulburare emotionala, dar pot indica faptul ca elevul are nevoie de mai mult sprijin.
In functie de situatie, parintele poate discuta cu profesorul, consilierul scolar, medicul copilului sau un psiholog.
Nu trebuie sa rezolvam totul in prima luna
Unul dintre cele mai utile mesaje pentru parinti este acesta: adaptarea nu are un termen limita universal.
Un copil poate intra rapid intr-un grup, in timp ce altul poate avea nevoie de cateva luni.
Nu trebuie sa transformam fiecare zi intr-un test:
„Ai prieteni?”
„Te-ai adaptat?”
„Iti place?”
„Esti fericit?”
Uneori, copilul are nevoie doar de timp.
Parintele poate fi acolo, poate observa, poate intreba si poate interveni atunci cand este nevoie.
Un nou oras poate deveni o oportunitate
Desi mutarea dupa divort poate fi dificila, noul oras poate ajunge in timp sa fie perceput ca „acasa”.
Explorati impreuna locurile noi: un parc, o biblioteca, un teren de sport, un muzeu, o cofetarie, un loc de joaca sau alte spatii potrivite familiei.
Lasati copilul sa descopere si sa aleaga uneori destinatia.
Cu timpul, aceste locuri pot deveni repere familiare si pot contribui la sentimentul de apartenenta.
Cum pregatim copilul pentru scoala noua
Inainte de inceperea anului scolar:
- vizitati scoala impreuna;
- exersati drumul pana la scoala;
- discutati despre ce il ingrijoreaza;
- stabiliti rutina de somn;
- pregatiti impreuna rechizitele;
- vorbiti despre prima zi fara sa creati presiune;
- identificati activitati extracurriculare care ii plac;
- pastrati legatura cu prietenii vechi;
- discutati despre cum poate initia o conversatie cu un coleg;
- stabiliti un adult din scoala la care poate apela daca are o problema.
Dupa inceperea scolii:
- asculta-l;
- nu insista zilnic asupra numarului de prieteni;
- intreaba-l despre emotii, nu doar despre note;
- incurajeaza pasii mici;
- pastreaza rutina de acasa;
- mentine contactul cu scoala daca apar probleme;
- ofera-i timp pentru adaptare.
O mutare intr-un oras nou si inceperea unei scoli noi reprezinta o schimbare importanta pentru orice copil. Atunci cand aceasta are loc in contextul unui divort, copilul poate avea nevoie de un plus de rabdare, predictibilitate si siguranta emotionala.
Parintele nu poate elimina toate emotiile dificile, dar poate fi alaturi de copil in procesul de adaptare.
Cel mai important este sa nu ii cerem sa uite imediat vechea viata si nici sa isi faca prieteni peste noapte. Putem, in schimb, sa il ajutam sa descopere noul oras, noua scoala si oamenii din jurul lui pas cu pas.
Uneori, un singur coleg cu care copilul poate rade in pauza este primul pas spre sentimentul ca apartine noului loc.
Iar pentru un copil care trece printr-o perioada de schimbare, mesajul de care are nevoie cel mai mult poate fi unul simplu:
„Nu trebuie sa te descurci singur. Sunt aici si vom descoperi impreuna noul inceput.”
Foto: magnific.com