Rezultate slabe la invatatura

| | Actualizat: 2005-10-11 10:34:40
Intrebare:

- Am un baietel de 10 ani. Sunt divortata de 2 ani dupa o casnicie de 8 ani cu un sot violent. Locuiesc acum in Bucuresti cu baietelul meu, dar acesta are rezultate f. slabe la scoala. Am fost cu el la un psiholog si i s-a facut si un test de inteligenta, in urma caruia mi s-a spus ca a obtinut 96 de puncte, adica o inteligenta medie spre slaba, dar ca in situatia de fata, rezultatul nu e relevant. As vrea sa stiu ce as putea sa fac, dat fiind ca am inceput lectii zilnice cu el, il incurajez, incerc sa il motivez..si cu toate acestea ..rezultate nu prea avem. Precizez ca mi-a mai fost specificat la psiholog ca baietelul are o mare frica fata de invatatoarea sa si mi s-a recomandat chiar sistemul de invatamant aldorf. Imi doresc mult sa pot schimba aceasta situatie si as dori sfatul dv. pentru a optimiza rezultatele scolare sau chiar starea psihica a copilului meu.

Raspuns:
 

In primul rand, observ ca va preocupa evolutia fiului dumneavoastra si incercati sa-l ajutati sa-si amelioreze performantele scolare. Este foarte bine, pentru ca sprijinul dumneavoastra este foarte util si din punct de vedere emotional.

Daca facem un calcul simplu, din relatarea dumneavoastra reiese ca divortul s-a petrecut cand copilul avea 8 ani. Presupun ca cel putin cu un an inainte relatia de cuplu era deja insuportabila din moment ce v-a condus catre decizia de separare.

Ajung la concluzia ca exact cand baiatul dumneavoastra era la inceputul scolii, situatia familiala era extrem de tensionata. Dupa cum stiti, adultii implicati intr-un divort sunt foarte afectati emotional, dar copiii sunt traumatizati, mai ales ca de multe ori nu prea inteleg ce li se intampla.

Asadar, exact la debutul scolaritatii- care reprezinta pentru orice copil o mare schimbare in viata lui si necesita un efort de adaptare mai pronuntat, baiatul dumneavoastra a parcurs o perioada convulsionata din punct de vedere emotional. In loc sa se concentreze la viata  noua de scolar - destul de solicitanta de altfel, el era total bulversat afectiv din cauza dezechilibrului familial (ati specificat ca sotul era violent).

Probabil ca in acea perioada nu a avut rezultate deosebite la scoala, invatatoarea nu a fost suportiva si din acel moment orice esec l-a demobilizat. Asa a ajuns sa nu mai aiba incredere in sine si sa-i fie teama ca orice va incerca va gresi. De aici, a  fost doar un pas pana la frica de invatatoare si probabil chiar de scoala. Poate ca deja fiecare zi de scoala este o povara pentru el, ceea ce ii produce o stare psihica proasta. Cred ca de aceea mentionati si dorinta de a-i imbunatati starea psihica.

Pe baza informatiilor putine pe care mi le-ati oferit, am incercat sa inteleg situatia complexa in care se afla fiul dumneavoastra, si cea mai mare problema cu care se confrunta este lipsa increderii in sine si o stima de sine scazuta. Pentru a va putea ajuta ar trebui sa stiu concret mult mai multe date despre istoria familiala, despre relatia dvs. cu fiul, despre comportamentul lui de la scoala si de acasa. Pentru a obtine rezultate trebuie sa se ia in considerare toate aceste informatii specifice.

Totusi iata cateva sfaturi:
· Aduceti-va aminte ca trecutul nu poate fi schimbat. A va invinovati pentru ce ati facut sau nu ati facut este o pierdere de timp.

· Incercati sa va acceptati pe dumneavoastra mai intai. Nu va simtiti vinovata fata de copil(ex: poate pentru ca nu ati divortat mai devreme), pentru ca acest lucru va influenteaza negativ comportamentul. Oferit-i un model bun copilului si concentrati-va pe modul in care puteti sa-l ajutati in prezent.

· Incurajati-l mereu, provocati-l sa incerce pana reuseste.

· Criticile dumneavoastra vor fi mai usor acceptate daca incepeti comentariile cu o remarca la un comportament pozitiv pe care l-ati observat la baiatul dumneavoastra.

· Aratati-i ca observati eforturile lui, si toate comportamentele pozitive.

· Incercati sa comunicati si altfel decat pana acum. Intrebati-l ce simte cand merge la scoala, cand iese la tabla, cand are o lucrare. Aflati ce anume ii place la scoala, ce prieteni are cum se joaca, ce face in pauze.

Folositi si umorul pentru a-l determina sa-si diminueze teama de invatatoare, de scoala sau de esec. Nu dramatizati situatia in care va aflati, puteti detensiona un pic atmosfera cu o gluma sau o remarca optimista.

Ar trebui sa mai continuu cu nenumarate sfaturi dar nu-mi permite nici spatiul nici timpul. Va recomand  o consultatie psihologica. Este mult mai eficienta din perspectiva celor doua criterii de mai sus, dar mai ales din punct de vedere al rezultatelor.

Mult succes!

Diana Paula Stoian,
Specialist in Psihologia Copilului


Detalii specialist

Citeste si despre