Inceperea cresei poate fi una dintre cele mai dificile perioade pentru o familie, mai ales atunci cand copilul a petrecut primii ani de viata aproape exclusiv alaturi de mama.
Pentru un copil de 3 ani, despartirea de mama nu este intotdeauna simpla. Chiar daca intelege ca aceasta se va intoarce, emotiile pot fi atat de intense incat sa apara plans puternic, tipete, agatarea de parinte, refuzul de a intra in cresa si, in unele cazuri, chiar varsaturi dupa episoade prelungite de plans.
Pentru parinte, situatia poate fi coplesitoare. Apare intrebarea: „Este normal ca un copil de 3 ani sa planga atat de tare cand este lasat la cresa?”
Raspunsul depinde de context, de temperamentul copilului, de istoricul sau de separare si de modul in care este facuta tranzitia. Anxietatea de separare este frecventa la copiii mici si poate reaparea sau se poate accentua atunci cand copilul incepe un nou mediu de ingrijire.
Copilul care a stat doar cu mama poate avea nevoie de mai mult timp
Daca pana la 3 ani copilul a fost ingrijit in principal de mama, este posibil ca el sa nu fi avut prea multe ocazii de a petrece perioade mai lungi cu alte persoane.
Acest lucru nu inseamna ca a fost „rasfatat”, dependent sau crescut gresit.
Din contra, un copil poate avea o relatie foarte apropiata cu mama si, in acelasi timp, sa aiba nevoie de timp pentru a invata ca poate fi in siguranta si in prezenta altor adulti.
Pentru un astfel de copil, intrarea la cresa poate reprezenta mai multe schimbari simultan:
- mama nu mai este prezenta permanent;
- apare un adult nou care se ocupa de el;
- copilul intra intr-un grup de copii;
- rutina casei se schimba;
- apar reguli noi;
- trebuie sa manance, sa doarma si sa se joace intr-un alt spatiu;
- programul zilnic devine mai putin flexibil.
Toate aceste schimbari pot fi dificil de procesat de un copil mic.
Ce este anxietatea de separare
Anxietatea de separare reprezinta disconfortul sau teama pe care copilul o poate experimenta atunci cand este despartit de persoana de care este cel mai apropiat.
La copiii mici, agatarea de parinte si plansul la despartire pot face parte din dezvoltarea normala. NHS mentioneaza ca anxietatea de separare este frecventa in primii ani de viata si poate aparea inclusiv atunci cand copilul incepe cresa sau o alta forma de ingrijire.
Important este ca parintii sa faca diferenta intre o reactie fireasca la o schimbare si o anxietate atat de intensa incat afecteaza constant viata copilului.
De ce copilul poate plange pana vomita
Un acces foarte intens si prelungit de plans poate fi insotit uneori de senzatie de greata sau varsatura. Efortul fizic, tusea si inghitirea aerului in timpul plansului pot contribui la aparitia acestui reflex.
Totusi, parintii nu ar trebui sa presupuna automat ca orice varsatura este provocata de anxietate.
Daca un copil vomita frecvent, varsa si in absenta episoadelor de plans, are febra, dureri, este neobisnuit de somnolent sau prezinta semne de deshidratare, este necesara evaluarea medicala.
Plansul poate fi asociat cu varsatura, dar varsatura repetata merita investigata.
Cum isi da seama parintele ca micutului ii este foarte greu
Un copil care trece printr-o separare dificila poate transmite ceea ce simte prin comportament, nu neaparat prin cuvinte.
Pot aparea:
- plans intens inainte de plecarea la cresa;
- agatarea de mama sau refuzul de a o lasa sa plece;
- tipete sau crize de plans;
- refuzul de a intra in cladire;
- repetarea intrebarilor despre momentul revenirii mamei;
- probleme de somn;
- treziri nocturne;
- cosmaruri;
- dureri de burta sau dureri de cap inainte de cresa;
- iritabilitate;
- regres temporar in anumite comportamente;
- refuzul de a ramane chiar si cu bunicii.
Unele dintre aceste manifestari pot aparea in perioadele de schimbare si nu indica automat o tulburare de anxietate.
Temperamentul copilului conteaza
Nu toti copiii reactioneaza la fel la schimbare.
Unii intra rapid intr-un mediu nou si incep sa exploreze. Altii observa mai intai, se retrag, au nevoie de timp si se apropie treptat de adultii necunoscuti.
Copiii cu un temperament mai precaut sau care se adapteaza mai lent la schimbari pot avea nevoie de mai multe experiente graduale inainte de a se simti confortabil. Recomandarile pediatrice pentru astfel de copii includ introducerea treptata a situatiilor noi si rutine cat mai previzibile.
Asta inseamna ca un copil care se acomodeaza greu nu este neaparat un copil mai vulnerabil. Poate fi pur si simplu un copil care are nevoie de mai mult timp.
Cum pregatesti copilul pentru cresa
Acomodarea nu ar trebui sa inceapa in dimineata primei zile.
Cu cat copilul stie mai bine ce urmeaza, cu atat situatia poate deveni mai usor de anticipat.
Parintii pot vorbi despre cresa cu cateva zile sau saptamani inainte, in functie de situatie.
Explicati simplu:
„Vei merge intr-un loc unde sunt si alti copii. O sa va jucati, o sa mancati si o sa dormiti. Eu plec pentru o perioada, iar apoi vin sa te iau.”
Evitati explicatiile prea lungi si promisiunile nerealiste.
Exerseaza despartirea inainte de prima zi
Daca micutul a stat aproape permanent cu mama, este util ca separarea sa fie exersata gradual.
De exemplu:
- copilul poate ramane 15-30 de minute cu bunica;
- apoi poate petrece o ora cu bunicii;
- poate merge la o ruda apropiata;
- poate ramane la o persoana de incredere pentru o perioada mai lunga;
- poate participa la o activitate fara mama.
Scopul nu este sa il fortam sa stea singur pana „se obisnuieste”, ci sa ii oferim experiente in care vede ca mama pleaca si revine.
American Academy of Pediatrics recomanda, intre altele, exersarea unor separari scurte si folosirea unor rutine predictibile inaintea inceperii unei forme de ingrijire sau educatie.
Un ritual de ramas-bun poate face diferenta
Copilul poate beneficia de un ritual identic in fiecare zi.
De exemplu:
„Te iubesc. Acum plec. Tu ramai cu doamna si copiii. Dupa somn vin sa te iau.”
Urmeaza o imbratisare, un pupic si plecarea.
Ritualul poate include si un gest special: o imbratisare de trei secunde, un „bate palma” sau o mica formula pe care o folositi zilnic.
Important este ca ritualul sa fie scurt, calm si previzibil. Prelungirea despartirii poate mentine sau intensifica momentul de anxietate.
Nu pleca pe ascuns
Tentatia de a pleca atunci cand copilul este distras este mare.
Pe termen scurt, poate parea ca functioneaza. Pe termen lung, insa, copilul poate deveni si mai atent la momentul in care mama dispare.
Este mai util sa stie ce se intampla.
„Mama pleaca acum. Te iubesc. Ma intorc dupa tine.”
Copilul invata astfel ca despartirea are un inceput, dar si un sfarsit.
Nu te intoarce de mai multe ori
Daca dupa ce ai plecat revii pentru ca auzi copilul plangand, este posibil ca momentul despartirii sa devina si mai greu.
Copilul poate invata ca plansul prelungeste plecarea sau o poate aduce pe mama inapoi.
American Academy of Pediatrics recomanda tranzitii scurte si consecvente si subliniaza importanta respectarii promisiunii ca parintele se va intoarce la momentul stabilit.
Asta nu inseamna ca trebuie ignorata suferinta copilului. Inseamna ca el poate fi consolat si sprijinit fara ca despartirea sa devina un proces foarte lung.
Spune-i copilului cand te intorci in termeni pe care ii intelege
Un copil de 3 ani nu intelege intotdeauna foarte bine timpul exprimat in ore.
In loc de:
„Vin la ora 16:00.”
poate fi mai usor:
„Vin dupa ce mananci si dormi.”
sau:
„Vin dupa somnul de pranz.”
Aceste repere sunt mai usor de inteles pentru un copil mic.
Obiectul de confort poate ajuta
Daca regulamentul cresei permite, copilul poate avea un obiect familiar: o jucarie mica, o batista, un animal de plus sau un alt obiect cu valoare emotionala.
Un astfel de obiect poate reprezenta o legatura cu mediul de acasa si poate oferi confort in momentele dificile.
Nu trebuie insa sa devina obligatoriu pentru toti copiii. Unii nu au nevoie de un obiect de tranzitie.
Ce sa faca mama atunci cand copilul incepe sa planga
Primul instinct poate fi sa il ia in brate si sa ii spuna:
„Nu te las, mai stau.”
sau:
„Nu plange, mami nu pleaca.”
Problema este ca, daca mama trebuie totusi sa plece, mesajul devine confuz.
O abordare mai clara poate fi:
„Vad ca esti trist. Stiu ca iti este greu sa ma lasi sa plec. Esti in siguranta. Eu plec acum si ma intorc dupa tine.”
Astfel, emotiile sunt validate, dar mesajul ramane ferm si predictibil.
Ce sa NU ii spui copilului
Unele expresii pot creste presiunea emotionala.
Evita:
- „Daca ma iubesti, nu mai plange.”
- „Esti baiat/fata mare, nu ai voie sa plangi.”
- „Nu ai de ce sa iti fie frica.”
- „Daca nu esti cuminte, te las la cresa.”
- „Uite, ceilalti copii nu plang.”
- „Ma faci sa plang si pe mine.”
- „Vin imediat”, daca de fapt vei reveni peste cateva ore.
Copilul are nevoie de siguranta, nu de rusine.
Ce pot face bunicii
Daca bunicii sunt primele persoane cu care copilul trebuie sa ramana fara mama, acomodarea poate fi facuta gradual.
La inceput, mama poate ramane in casa, dar se poate retrage pentru cateva minute. Apoi copilul poate ramane singur cu bunicii pentru perioade scurte.
Bunicii trebuie sa fie calmi si sa nu transforme momentul intr-o negociere permanenta.
Este util ca mesajul lor sa fie simplu:
„Mami pleaca si se intoarce. Hai sa ne jucam pana vine.”
Nu transforma bunicii intr-o „proba”
Nu este nevoie ca bunica sa demonstreze ca poate face copilul sa nu mai planga.
Daca micutul plange, bunica poate ramane aproape, il poate tine in brate daca accepta, ii poate vorbi si ii poate oferi o activitate.
Scopul nu este ca plansul sa dispara instantaneu.
Scopul este ca micutul sa descopere ca poate fi consolat si de o alta persoana de incredere.
Cum alegi o cresa potrivita pentru un copil
Atunci cand copilul are o separare dificila, alegerea mediului conteaza.
Parintii pot intreba:
- Cum se face acomodarea?
- Exista o perioada de tranzitie?
- Cat timp sta initial copilul?
- Cine este adultul de referinta al copilului?
- Cum sunt gestionate crizele de plans?
- Parintii sunt informati despre modul in care s-a comportat copilul dupa plecarea lor?
- Cum sunt abordate mesele si somnul?
- Exista un spatiu in care copilul se poate retrage atunci cand este coplesit?
- Care este numarul de copii din grupa?
Un mediu calm si predictibil poate face tranzitia mai usoara.
Intreaba educatoarea ce se intampla dupa ce pleci
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le afle parintii este cat timp continua copilul sa planga dupa despartire.
Uneori, un copil plange intens la usa, dar se linisteste relativ repede dupa ce mama pleaca si incepe sa se joace.
Alti copii continua sa fie foarte agitati o perioada mai lunga.
Aceste informatii sunt importante pentru ca parintele vede doar primele minute ale zilei.
De aceea, comunicarea cu personalul cresei este esentiala.
Copilul poate plange la usa si apoi sa fie bine
Acest scenariu este mai frecvent decat isi imagineaza multi parinti.
Copilul plange atunci cand mama pleaca pentru ca despartirea este dificila. Dupa cateva minute, atentia lui poate fi captata de o jucarie, de un alt copil sau de o activitate.
De aceea, nu este recomandat ca parintele sa traga concluzia doar din reactia de la usa ca „ii este rau toata ziua”.
Cel mai bun mod de a afla este sa discute cu persoana care ramane cu copilul.
Anxietatea mamei poate influenta momentul despartirii
Mama poate fi la fel de speriata ca micutul.
„Daca plange toata ziua?”
„Daca nu mananca?”
„Daca ma cauta?”
„Daca sufera si eu nu sunt acolo?”
Aceste ganduri sunt firesti, mai ales atunci cand copilul a stat pana la 3 ani aproape numai cu mama.
Totusi, este util ca adultul sa isi gestioneze emotiile astfel incat sa transmita copilului un mesaj de siguranta.
Nu trebuie sa para artificial de vesel. Este suficient sa fie calm si sigur pe ceea ce urmeaza.
Nu este nevoie sa rupi brusc legatura mama-copil
O greseala frecventa este ideea ca un copil foarte atasat de mama trebuie separat brusc pentru a deveni independent.
Independenta nu apare printr-o singura experienta dificila.
Copilul invata autonomia prin pasi mici si repetati, in care are ocazia sa exploreze, sa revina la figura de siguranta si sa capete incredere.
De aceea, daca situatia permite, acomodarea graduala poate fi mai potrivita pentru un copil care nu a mai fost separat de mama.
Somnul si oboseala pot face despartirea mai dificila
Un copil obosit, flamand sau bolnav poate reactiona mai intens la separare.
Din acest motiv, rutina de dimineata conteaza.
Un mic dejun potrivit, suficient somn si timp pentru pregatire pot reduce stresul suplimentar.
Rutinele regulate sunt considerate utile pentru copiii anxiosi, deoarece ofera predictibilitate si reduc numarul schimbarilor neasteptate.
Ce faci daca micutul spune „Nu vreau la cresa”
Nu este nevoie sa il contrazici imediat.
Poti raspunde:
„Stiu ca nu vrei sa mergi astazi. Iti este greu sa te desparti de mine. Totusi, astazi mergem la cresa. Eu ma intorc dupa tine.”
Copilul poate sa nu fie de acord. Acceptarea emotiei nu inseamna ca adultul trebuie sa elimine orice limita.
Cand plansul la cresa devine un motiv de ingrijorare
Este normal ca acomodarea sa fie dificila. Totusi, daca suferinta este foarte intensa, persista si interfereaza cu viata de zi cu zi, merita cerut ajutor.
Parintii pot discuta cu pediatrul sau cu un psiholog pentru copii daca:
- copilul continua sa aiba crize foarte intense dupa o perioada de acomodare;
- nu reuseste sa se linisteasca deloc dupa plecarea parintelui;
- anxietatea apare si atunci cand este separat de mama in alte contexte;
- refuza constant orice forma de separare;
- are probleme importante de somn;
- apar frecvent dureri de burta, greata sau varsaturi asociate cu separarea;
- refuza alimentatia sau activitatile obisnuite;
- comportamentul copilului se schimba semnificativ.
Sursele pediatrice recomanda discutia cu medicul atunci cand anxietatea de separare este persistenta, produce suferinta semnificativa sau impiedica participarea copilului la activitatile normale.
Cand varsaturile necesita evaluare medicala
Varsaturile nu trebuie atribuite automat anxietatii.
Solicita sfatul medicului daca:
- copilul vomita repetat;
- varsaturile apar si atunci cand nu exista un episod de plans;
- apar febra sau dureri importante;
- copilul pare foarte somnolent sau apatic;
- refuza lichidele;
- urineaza mult mai putin decat de obicei;
- apar semne de deshidratare;
- varsaturile sunt neobisnuite ca aspect sau sunt insotite de alte simptome care ingrijoreaza parintele.
Cat poate dura acomodarea la cresa
Nu exista un numar exact de zile in care un copil trebuie sa fie complet adaptat.
Unii copii se acomodeaza in cateva zile. Altii au nevoie de cateva saptamani sau de o perioada mai lunga.
Important este sa existe o evolutie, chiar daca este lenta.
Poate fi un semn pozitiv daca:
- plange mai putin la despartire;
- intra mai usor in grupa;
- accepta sa fie consolat de educatoare;
- incepe sa se joace;
- vorbeste despre activitatile de la cresa;
- accepta treptat masa si somnul;
- poate ramane fara mama pentru perioade mai lungi.
Nu compara copilul cu alti copii
„Uite, Andrei nu plange.”
„Maria a intrat din prima.”
„Alti copii stau fara mama.”
Astfel de comparatii nu il ajuta pe copil.
Fiecare copil are propriul temperament si propriul ritm de adaptare. Unele persoane se acomodeaza rapid la schimbari, in timp ce altele au nevoie de mai multe experiente pentru a se simti confortabil.
Cel mai important mesaj: mama se intoarce
Pentru copil, cea mai importanta lectie a perioadei de acomodare este repetitia:
Mama pleaca. Copilul ramane in siguranta. Mama se intoarce.
Apoi experienta se repeta.
Cu fiecare separare reusita, copilul poate acumula dovezi ca despartirea nu inseamna abandon.
Treptat, increderea poate deveni mai puternica decat teama.
Un copil de 3 ani care plange cand este despartit de mama nu este „rasfatat”, „slab” sau „incapabil sa se adapteze”.
Daca pana la aceasta varsta mama a fost principalul sau adult de referinta, este firesc ca trecerea la cresa sa reprezinte o schimbare importanta.
Parintii il pot ajuta prin separari graduale, rutina, predictibilitate, un ritual scurt de ramas-bun si multa consecventa. La fel de important este ca mama sa ii transmita copilului increderea ca este in siguranta si ca ea se va intoarce.
Iar daca micutul ajunge frecvent sa vomite, daca anxietatea este foarte intensa sau daca adaptarea nu evolueaza, familia nu trebuie sa ramana singura cu problema. Pediatrul si psihologul pentru copii pot ajuta la intelegerea cauzei si la stabilirea unei strategii potrivite pentru copil.
Acomodarea nu inseamna sa il inveti pe copil sa nu planga. Inseamna sa il ajuti sa descopere, pas cu pas, ca poate fi bine si atunci cand mama nu este langa el.
Foto: magnific.com