Multi parinti sustin ca isi iubesc copiii in mod egal, insa cercetarile recente contrazic aceasta convingere larg raspandita. Un studiu publicat in 2025 arata ca favoritismul parental este mult mai frecvent decat s-ar crede si ca efectele sale pot marca profund copiii, chiar si la maturitate.
Specialistii subliniaza ca nu intentiile parintilor conteaza cel mai mult, ci felul in care copiii percep comportamentele din familie.
Favoritismul parental, mai raspandit decat recunosc parintii
Potrivit studiului, aproximativ doi din trei parinti au un copil pe care il favorizeaza, chiar daca nu constientizeaza sau nu recunosc acest lucru. Analizele arata ca aceasta preferinta se manifesta subtil, prin mai multa atentie, sprijin emotional sau toleranta crescuta fata de un copil comparativ cu ceilalti.
Cercetatorii atrag atentia ca acesti copii care se simt mai putin apreciati sunt mai expusi riscului de a dezvolta probleme emotionale. Printre consecinte se numara anxietatea, depresia, relatiile tensionate cu fratii si parintii, dar si rezultate scolare mai slabe. Mai grav este faptul ca aceste urme emotionale nu dispar odata cu trecerea timpului.
Un studiu de lunga durata a aratat ca perceptia favoritismului din copilarie influenteaza sanatatea mintala a adultilor chiar mai mult decat factori precum locul de munca, statutul marital sau varsta. Cu alte cuvinte, modul in care un copil s-a simtit tratat in familie poate ramane un punct sensibil toata viata.
Perceptia copilului conteaza mai mult decat intentia parintelui
Expertii sustin ca exista adesea o diferenta clara intre ceea ce cred parintii si ceea ce simt copiii. In multe familii, parintii neaga existenta favoritismului sau considera ca motivele lor sunt justificate, in timp ce copiii traiesc experienta ca pe o nedreptate.
Cercetatoarea Laurie Kramer a explicat ca multi adulti pot descrie cu detalii extrem de clare episoade din copilarie in care s-au simtit nedreptatiti sau ignorati. Aceste amintiri raman vii, chiar si dupa zeci de ani, semn ca impactul emotional este profund. De multe ori, aceste subiecte nu sunt discutate deschis in familie, ceea ce amplifica frustrarile si resentimentele.
Cine ajunge mai des copilul preferat
Studierea favoritismului parental este dificila, mai ales in societatile care promoveaza ideea de tratament egal intre copii. Totusi, unul dintre cele mai ample studii longitudinale pe aceasta tema a scos la iveala tipare clare.
Cercetarile arata ca fetele si copiii mai mici au sanse mai mari sa fie favorizati. De asemenea, personalitatea joaca un rol important. Copiii perceputi ca fiind mai ascultatori, mai agreabili sau mai constiinciosi tind sa fie preferati, deoarece sunt considerati mai usor de crescut.
La varsta adulta, alti factori devin relevanti. Valorile comune dintre parinti si copii, precum religia, convingerile politice sau stilul de viata, cantaresc uneori mai mult decat succesul profesional sau problemele legale ale copilului. In unele cazuri, parintii continua sa isi apere copilul favorit chiar si in situatii dificile, minimalizand greselile acestuia.
Costurile emotionale pe termen lung
Favoritismul nu ii afecteaza doar pe copiii care se simt neglijati. Acestia au un risc crescut de probleme emotionale, dificultati in relatiile de familie si comportamente distructive. In acelasi timp, copiii favorizati pot resimti presiune, vinovatie sau sentimentul ca trebuie sa fie mereu la inaltimea asteptarilor.
Specialistii avertizeaza ca efectele favoritismului pot persista pe tot parcursul vietii si pot influenta dinamica familiala chiar si intre fratii adulti. Constientizarea acestui fenomen este primul pas pentru ca parintii sa corecteze, pe cat posibil, dezechilibrele emotionale si sa construiasca relatii mai sanatoase cu toti copiii lor.