Note mari, concursuri, olimpiade, meditatii, teme suplimentare si un program in care aproape fiecare ora trebuie sa fie „folosita”. Pentru unii copii, performanta scolara nu mai inseamna doar sa invete bine, ci sa reziste unui ritm care ar fi dificil chiar si pentru un adult.
Un caz relatat recent de Alina Epure, doctor in stiinte medicale cu specializare in nutritie, arata pana unde poate ajunge aceasta presiune. O eleva de clasa a VII-a ajunsese sa consume sapte cafele pe zi pentru a putea face fata programului de studiu. Copila avea deja palpitatii si voia sa reduca numarul cafelelor. Reactia mamei a fost insa surprinzatoare: incercasera varianta cu cinci cafele, dar fata nu mai reusea sa faca fata aceluiasi ritm.
Dincolo de situatia extrema, povestea ridica o intrebare importanta: cand inceteaza ambitia unui parinte sa mai fie sprijin si incepe sa devina presiune?
Copilul performant care ajunge sa functioneze ca un adult epuizat
Cazul elevei nu este relevant doar prin cantitatea de cafea consumata. Mai important este motivul pentru care un copil ajunge sa creada ca are nevoie de stimulente pentru a putea continua sa invete.
Atunci cand somnul este sacrificat pentru teme, pregatire suplimentara si concursuri, iar oboseala este „tratata” cu cafea in loc de odihna, problema nu mai este lipsa de ambitie a copilului. Programul poate fi pur si simplu prea incarcat.
Alina Epure a povestit ca situatia a aparut in timpul lucrului cu elevi implicati in pregatirea pentru performanta la matematica. In unele familii, parintii ajung chiar sa preia alte sarcini ale copilului, astfel incat acesta sa se poata concentra aproape exclusiv asupra disciplinei la care trebuie sa obtina rezultate.
Pe termen scurt, strategia poate produce note, premii sau calificari. Dar copilul poate invata in acelasi timp un mesaj periculos: oboseala trebuie ignorata, somnul poate fi negociat, iar valoarea sa depinde de rezultate.
67% dintre elevii analizati se trezesc deja obositi
Povestea celor sapte cafele apare intr-un context mai larg. Un studiu realizat pe 6.100 de elevi, prezentat de Alina Epure, indica probleme serioase legate de stilul de viata al copiilor si adolescentilor.
Potrivit datelor prezentate, 67% dintre elevii participanti au declarat ca se trezesc dimineata obositi. Aproximativ 60% sunt sedentari, iar 52% spun ca masa principala a zilei este consumata noaptea.
Un alt rezultat atrage atentia asupra relatiei adolescentilor cu tehnologia: 90% dintre cei chestionati au spus ca adorm cu telefonul in mana.
Toate aceste obiceiuri se pot alimenta reciproc. Un copil care adoarme foarte tarziu se trezeste obosit, incearca sa reziste programului de peste zi, are mai putina energie pentru miscare si poate cauta solutii rapide pentru a ramane treaz.
Cafeaua sau bauturile energizante pot ajunge astfel sa fie percepute nu ca un semnal ca programul trebuie schimbat, ci ca o modalitate de a continua acelasi ritm.
Cand „vreau sa aiba un viitor bun” se transforma in presiune
Cei mai multi parinti care isi inscriu copiii la cursuri, meditatii sau concursuri nu pornesc de la o intentie rea. Vor ca acestia sa aiba mai multe oportunitati si incearca sa le ofere ceea ce poate ei insisi nu au avut.
Problema apare atunci cand succesul incepe sa fie masurat aproape exclusiv prin rezultate.
Un 9 poate deveni insuficient pentru copilul despre care familia stie ca „poate de 10”. Locul al doilea poate fi perceput drept esec. O dupa-amiaza libera poate parea timp pierdut, iar renuntarea la un concurs poate fi interpretata drept lipsa de ambitie.
Copilul invata repede aceste reguli. Uneori nici nu mai este nevoie ca parintele sa-i spuna sa invete. Presiunea este deja interiorizata: trebuie sa fie primul, trebuie sa nu dezamageasca, trebuie sa continue chiar si atunci cand este epuizat.
Un copil poate avea rezultate excelente si totusi sa nu fie bine
Performanta scolara poate ascunde foarte usor oboseala. Un copil care ia 10, castiga concursuri si nu creeaza probleme la scoala pare, din exterior, copilul pentru care „totul merge bine”.
Dar rezultatele nu spun cate ore doarme, daca mananca regulat, daca mai are timp pentru prieteni sau daca traieste permanent cu teama ca urmatorul rezultat nu va fi suficient de bun.
Tocmai copiii foarte constiinciosi pot fi vulnerabili la acest tip de presiune. Ei sunt cei care accepta inca o ora de pregatire, mai rezolva un set de exercitii si renunta la timpul liber pentru ca stiu cat de important este rezultatul pentru familie.
In asemenea situatii, intrebarea „Ce nota ai luat?” poate conta mai putin decat „Cum te simti?” sau „Mai poti?”.
Odihna nu este timp pierdut
Pentru un copil aflat in crestere, somnul, miscarea, mesele regulate si timpul in care pur si simplu nu trebuie sa obtina nimic nu sunt recompense acordate dupa terminarea tuturor obligatiilor.
Sunt nevoi de baza.
Iar atunci cand un elev de gimnaziu are nevoie de cantitati mari de cafea pentru a-si putea duce programul pana la capat, discutia nu ar trebui sa inceapa cu intrebarea „Cum il ajutam sa reziste?”, ci cu una mult mai simpla: de ce trebuie sa reziste unui asemenea program?
Performanta reala nu ar trebui sa insemne un copil care continua pana cand corpul ii cere sa se opreasca. Iar sapte cafele pe zi, la varsta la care alti copii abia descopera gimnaziul, spun poate mai multe despre presiunea din jurul unui elev decat despre ambitia lui.