„Gen, am fost la scoala si, gen, profesoara ne-a dat un test, dar, gen, nimeni nu stia nimic.” Este o formulare pe care tot mai multi parinti o aud in conversatiile cu adolescentii. Cuvantul „gen” pare sa fi devenit nelipsit din vocabularul tinerilor, fiind folosit uneori de mai multe ori in aceeasi fraza, chiar si atunci cand nu adauga nicio informatie.
Pentru adulti, acest obicei poate fi deranjant, mai ales atunci cand incearca sa poarte o discutie serioasa cu propriul copil. Totusi, specialistii in lingvistica explica faptul ca asemenea expresii nu apar intamplator. Ele au legatura cu apartenenta la un grup, cu felul in care adolescentii isi organizeaza gandurile si cu influenta limbajului folosit in mediul online.
Vestea buna este ca utilizarea repetata a cuvantului „gen” nu inseamna ca adolescentul are un vocabular sarac sau ca nu stie sa se exprime corect. In cele mai multe cazuri, este vorba despre un obicei de comunicare care poate fi ajustat prin exercitiu, fara critici permanente sau conflicte intre parinti si copii.
De ce folosesc adolescentii atat de des cuvantul „gen”
In limbajul adolescentilor, „gen” functioneaza adesea ca un element de umplere a pauzelor din vorbire. Atunci cand un tanar cauta un cuvant, incearca sa isi organizeze ideile sau nu stie exact cum sa continue o explicatie, poate introduce automat aceasta expresie.
Fenomenul nu este specific limbii romane. In engleza, tinerii folosesc frecvent „like”, iar in alte limbi exista expresii similare, care ajung sa fie repetate in conversatiile informale. Acestea sunt cunoscute in lingvistica drept marcatori discursivi si pot avea roluri diferite, de la introducerea unui exemplu pana la exprimarea unei aproximari.
Un alt motiv este dorinta de apartenenta la grup. Adolescentii preiau adesea expresiile folosite de prieteni, colegi sau persoane pe care le urmaresc pe retelele sociale. Folosirea aceluiasi vocabular poate deveni o modalitate de integrare si de exprimare a identitatii.
Platformele precum TikTok, Instagram sau YouTube contribuie si ele la raspandirea anumitor expresii. Atunci cand un adolescent aude zilnic aceleasi formulari in videoclipuri si conversatii, este posibil sa inceapa sa le foloseasca fara sa isi dea seama.
Cand devine folosirea cuvantului „gen” o problema
Cuvantul „gen” nu este gresit in sine. In limba romana, acesta poate avea sensuri si utilizari legitime, inclusiv atunci cand desemneaza o categorie sau introduce un exemplu intr-un context informal.
Problema apare atunci cand este repetat excesiv, fara un rol clar in propozitie. De exemplu, un adolescent care spune „Am fost, gen, la magazin si, gen, am vazut o geaca” ar putea transmite aceeasi informatie mult mai simplu: „Am fost la magazin si am vazut o geaca”.
Utilizarea repetata a unor asemenea expresii poate afecta claritatea comunicarii, mai ales in situatiile in care copilul trebuie sa prezinte un proiect, sa sustina un examen oral sau sa formuleze un raspuns argumentat.
Totusi, parintii trebuie sa faca diferenta dintre limbajul informal si dificultatile reale de exprimare. Un adolescent poate vorbi relaxat cu prietenii, folosind numeroase expresii colocviale, dar poate avea un discurs foarte bine structurat la scoala.
Capacitatea de a adapta limbajul la situatie este mai importanta decat eliminarea completa a unui anumit cuvant.
Cum pot parintii sa-i ajute pe adolescenti sa renunte la repetarea cuvantului „gen”
Primul pas este evitarea criticilor constante. Replici precum „Nu mai spune gen!” sau „Nu esti in stare sa vorbesti corect?” pot transforma o simpla discutie despre exprimare intr-un conflict. In plus, adolescentul poate deveni defensiv si poate refuza sa isi schimbe obiceiul.
O abordare mai eficienta este constientizarea. Parintele poate propune un exercitiu simplu: adolescentul sa povesteasca timp de un minut ce a facut la scoala, iar apoi sa asculte o inregistrare a propriei relatari. Astfel, poate observa singur de cate ori foloseste expresia.
Un alt exercitiu util este inlocuirea cuvantului „gen” cu o pauza scurta. In loc sa umple fiecare moment de ezitare cu o expresie, copilul poate invata sa se opreasca pentru una sau doua secunde, sa isi organizeze gandurile si apoi sa continue.
Lectura si discutiile despre carti, filme sau evenimente pot contribui la dezvoltarea vocabularului si la formularea unor idei mai clare. Important este ca adolescentul sa aiba ocazia sa vorbeasca liber, fara sa fie intrerupt la fiecare greseala.
Trei exercitii simple care pot imbunatati exprimarea adolescentilor
Un prim exercitiu este „Provocarea de 60 de secunde”. Adolescentul alege un subiect familiar, precum un film preferat, o excursie sau o intamplare de la scoala, si incearca sa vorbeasca timp de un minut fara sa repete inutil cuvantul „gen”. Scopul nu este perfectiunea, ci observarea propriului mod de exprimare.
Al doilea exercitiu presupune reformularea unor propozitii. De exemplu, expresia „Era, gen, foarte suparat si, gen, nu vorbea cu nimeni” poate deveni „Era foarte suparat si nu vorbea cu nimeni”. Copilul descopera astfel ca mesajul ramane acelasi, dar exprimarea este mai clara.
Al treilea exercitiu este povestirea unei intamplari in doua variante. Mai intai, adolescentul o relateaza asa cum ar face-o in fata prietenilor. Apoi, incearca sa prezinte aceeasi situatie ca intr-un raspuns la scoala sau intr-o discutie cu un profesor.
Prin compararea celor doua variante, copilul intelege ca nu trebuie sa vorbeasca mereu formal, ci sa stie cand si cum sa isi adapteze limbajul.
De ce interzicerea cuvantului „gen” nu este cea mai buna solutie
Adolescenta este o perioada in care limbajul se transforma rapid. Expresiile la moda apar, se raspandesc si, de multe ori, dispar de la sine. Ceea ce astazi pare un tic verbal imposibil de eliminat poate fi inlocuit peste cateva luni cu o alta formulare.
Interzicerea unui cuvant poate avea efectul opus celui dorit, mai ales daca adolescentul percepe interventia parintelui ca pe o critica la adresa grupului sau de prieteni.
Mult mai util este ca parintii sa incurajeze exprimarea clara in situatiile in care aceasta conteaza cu adevarat: la scoala, in prezentari, in discutii importante sau in redactarea unor texte.
Folosirea frecventa a cuvantului „gen” nu reprezinta, in sine, un semn al lipsei de educatie sau al unei probleme de dezvoltare. Este un fenomen de limbaj care reflecta felul in care tinerii comunica si interactioneaza cu cei din jur.
In loc sa transforme fiecare „gen” intr-un motiv de cearta, parintii pot folosi acest obicei ca punct de plecare pentru exercitii de comunicare. Obiectivul nu este ca adolescentii sa vorbeasca permanent ca intr-un manual, ci sa invete sa isi exprime ideile clar, natural si potrivit contextului.