Infarctul placentar

| | Actualizat: 2011-11-11 11:30:35

Infarctul placentar este o leziune degenerativa a testului placentei, mai exact o necrozare a celulelor organului esential de sustinere a sarcinii sub actiunea unei proteine numite fibrina. Fenomenul este normal in ultimele stadii ale dezvoltarii placentei, iar fatul nu este afectat de moartea tesutului cata vreme procesul nu se extinde peste limita normala. In cele mai nefericite cazuri, se poate ajunge la decesul fetal.

Infarcturile placentare au forma unor leziuni multiple rotunjite, initial de culoare rosie, iar ulterior albe, cauzate de fluxul sanguin insuficient din vasele tesutului. Portiunile in cauza se formeaza de regula in zona periferica a organului, in urma depozitarii fibrinei, o proteina implicata in coagularea sangelui.

Cauzele infarctului placentar

Hipertensiunea arteriala este una din cele mai frecvente cauze ale infarctului placentar, pe fondul intreruperilor de circulatie a sangelui in vasele de sange. O serie de studii au identificat o legatura directa intre stadiul hipertensiunii arteriale si suprafata placentei care a suferit necrozari.

Intarzierea dezvoltarii fatului este o alta cauza a infarctului placentar, intrucat placenta isi atinge maturitatea intr-un ritm mai alert decat viteza cu care reuseste bebelusul sa creasca.

Alte date medicale indica o rata crescuta a infarctului placentar in randul femeilor cu un nivel al hemoglobinei de peste 12g/100 ml. Acest fapt este surprinzator, cata vreme gravidutele sunt sfatuite sa consume cat mai mult fier in timpul sarcinii tocmai pentru a creste nivelul acestei proteine continute de celulele rosii ale sangelui.

Afectiuni asociate cu infarctul placentar

Infarcturile placentare sunt depistate in 5-10% din sarcini, iar cele mai frecvente situatii sunt cele in care gravidele nu efectueaza suficiente vizite prenatale pentru monitorizarea medicala prenatala sau au suferit alte pierderi de sarcina anterioare.

Afectiunile asociate cu infarctul placentar sunt:

  • hipertensiunea arteriala in timpul sarcinii;
  • anticorpi anticardiolipinici (boala autoimuna care determina pierderi recurente de sarcina);
  • nefrita cronica;
  • lupus eritematos sistemic;
  • microangiopatie diabetica (complicatie cronica a diabetului zaharat);
  • sarcini care depasesc termenul;


Desi majoritatea infarcturilor placentare extinse sunt depistate in cazul deceselor fetale si in situatiile in care placenta se separa prematur de peretele uterului, medicii ginecologi nu considera ca necrozarea tesutului poate determina anomalii congenitale.

Diagnosticarea infarctului placentar

Infarctul placentar este dificil de diagnosticat, iar majoritatea sunt depistate in urma efectuarii unei ecografii. Tesutul afectat apare sub forma unor regiuni iesite in relief pe suprafata placentei.

Infarctul localizat pe marginile organului nu au, de regula, o importanta clinica si sunt considerate a fi inofensive. Totusi, necrozele placentare aparute in primul sau al doilea trimestru de sarcina intr-o zona centrala sau care au un potential mare de extindere sunt mult mai ingrijoratoare.

Complicatiile infarctului placentar

Complicatiile asociate cu infarctul placentar sunt:

  • decesul fetal;
  • avorturi recurente;
  • insuficienta placentara (placenta nu poate furniza fatului suficienti nutrienti si oxigen)


Infarcturile placentare mai sunt depistate, in 25%-30% din cazuri, la sarcini normale cu o evolutie pozitiva. In aceste situatii, in care suprafata placentei nu este afectata decat in zone restranse, se exclude posibilitatea complicatiilor.

Cu toate acestea, infarcturile tesutului placentar sunt aproape omniprezente la gravidutele care sufera de hipertensiune arteriala in timpul sarcinii.

Tratamentul infarctului placentar

Din pacate, specialistii nu au reusit sa determine un tratament eficient in cazul infarctului placentar, cu atat mai mult cu cat diagnosticarea afectiunii este, in sine, o reala provocare.

Anticoagulantele administrate oral au fost considerate o alternativa, insa predispozitia pe care o dau la declansarea pre-eclampsiei este un risc pe care putine gravide aleg sa si-l asume. Prin urmare, medicii incearca sa gaseasca o noua formula de imbunatatire a medicamentelor care impiedica coagularea sangelui, astfel incat sa se excluda efectele secundare nedorite.

Citeste si despre