Ca parinte, nimic nu doare mai tare decat sa-ti auzi copilul spunand:
„Vreau la bunica! Nu vreau la mami!”
sau
„Vreau sa dorm la matusa, acolo e mai bine!”
Este un moment care apasa pe toate butoanele emotionale. Te simti respins, poate vinovat sau confuz. Insa, in spatele acestor alegeri ale copilului, se afla o dinamica normala si sanatoasa: diversitatea relatiilor de atasament.
Atasamentul este una dintre cele mai importante legaturi emotionale pe care un copil le dezvolta in primii ani de viata. De cele mai multe ori, acesta se formeaza initial fata de figura principala de ingrijire — adesea mama. Totusi, este perfect natural si sanatos ca un copil sa dezvolte legaturi afective si cu alti membri ai familiei: bunici, matusi, nasi, frati mai mari etc.
Cum apare atasamentul fata de alti membri ai familiei
Atasamentul nu este un “contract exclusiv” cu mama. El se bazeaza pe constanta, grija, afectiune si raspunsuri potrivite la nevoile copilului. Astfel, orice adult care petrece timp de calitate cu copilul, il ingrijeste cu blandete si il face sa se simta in siguranta, poate deveni o figura de atasament importanta.
De exemplu:
-
Daca bunica petrece mult timp cu copilul, il mangaie, ii spune povesti, il asculta si il linisteste cand plange, este firesc ca cel mic sa o iubeasca si sa se simta bine in preajma ei.
-
Matusa poate deveni preferata copilului pentru ca este jucausa, il face sa rada sau are un stil de relationare care rezoneaza cu nevoile lui emotionale intr-un anumit moment.
Cand copilul pare sa prefere alt adult in locul mamei
Aceasta situatie poate fi tulburatoare pentru un parinte. Mama se poate simti respinsa, vinovata sau chiar geloasa.
Este important, insa, sa intelegem cateva lucruri esentiale:
-
Nu e o competitie. Faptul ca un copil vrea sa stea cu bunica nu inseamna ca nu o iubeste pe mama. Copiii au nevoie de mai multe persoane de incredere in viata lor, iar diversitatea relatiilor le dezvolta echilibrul emotional.
-
Copilul isi exprima nevoile de moment. Poate ca intr-un anumit moment copilul vrea alinarea blanda a bunicii sau joaca haioasa cu nasa. Nu e o respingere a mamei, ci o alegere fireasca in functie de context si de cum se simte copilul.
-
Relatia mama-copil ramane esentiala. Chiar daca temporar pare ca altcineva este preferat, legatura profunda si de durata se construieste in timp si nu dispare atat de usor. Un copil se poate refugia in bratele altcuiva, dar va cauta mereu siguranta afectiva oferita de parintele sau.
Ce putem face ca parinti in astfel de situatii
-
Observa fara a judeca. Incearca sa vezi ce anume atrage copilul la cealalta persoana. Poate fi o oportunitate de invatare si pentru tine — poate ai fost prea obosita in ultima perioada sau copilul are nevoie de un alt tip de interactiune.
-
Fii deschisa si cooperanta. Incurajeaza relatiile sanatoase cu alti adulti de incredere. Asta nu te face un parinte mai putin valoros, ci dimpotriva, ii oferi copilului o retea emotionala bogata.
-
Creeaza momente speciale impreuna. Gaseste timp in care sa fii complet prezenta cu copilul tau — fara telefon, fara griji. Chiar si 20 de minute de joaca autentica pot consolida atasamentul.
-
Vorbeste cu copilul, dar si cu tine. Daca copilul este suficient de mare, intreaba-l ce ii place cand sta cu matusa sau cu bunica. Iar tu, ca mama, intreaba-te sincer ce simti si ofera-ti compasiune. E normal sa doara, dar nu e un esec.
Atasamentul fata de alti membri ai familiei nu este o amenintare, ci un semn ca ai crescut un copil capabil sa iubeasca si sa aiba incredere. Nu uita: tu esti universul copilului tau, chiar si atunci cand se mai plimba prin alte galaxii. Lasa-l sa exploreze, dar ramai farul care il ghideaza cu blandete inapoi, ori de cate ori are nevoie.
Foto: Freepik.com