Stiluri parentale moderne - tendinte si tipuri de parenting

| | Actualizat: 2017-11-09 00:00:00

A fi parinte se aseamana de multe ori cu mersul pe sarma: distractiv, dar greu si periculos pe alocuri. Regulile par sa se schimbe de la o generatie la alta, societatea evolueaza si isi restabileste limitele si asteptarile, iar noi ca si parinti, dorim sa pregatim copilul pentru marea infruntare cu adevaratele probleme ale vietii. Nu degeaba este atat de important startul, in orice domeniu!

De-a lungul vremii, psihologii au incercat sa defineasca impactul parintilor in tipul de adult ce va deveni copilul lor. Astfel, exista patru modele de stiluri parentale traditionale: autoritar, indulgent, protector si indiferent.

Stilurile parentale sunt nici mai mult, nici mai putin decat modul in care parintii isi exprima credintele despre cum sa fie parinti buni sau rai. Pusi in fata atator schimbari, este necesar sa redefinim vechile stiluri parentale, sau cel putin sa completam cu informatii noi, actuale, ancorate in realitatea ce o traim.

Stilurile parentale moderne si impactul lor in dezvoltarea copiilor

Stilul parental bazat pe atasament

Pentru acest tip parental se apeleaza la 7 "instrumente" ce servesc drept baza. Ele mai sunt cunoscute si sub numele de "cei 7 B", dupa denumirea lor in limba engleza:

1. Legatura dupa nastere (birth bonding);
2. Alaptarea (brestfeeding);
3. Purtarea copilului (babywearing);
4. Dormitul in acelasi pat/ camera (bedding close to baby);
5. Increderea in plansul bebelusului (believe in crying);
6. Feriti-va de formatorii de bebelusi (beware of baby trainers);
7. Echilibru (balance).

Principiul fundamental al acestui tip de parenting este afectiunea, crearea unei conexiuni emotionale puternice intre parinte si copil. Atasamentul parental este focusat pe copil si pe nevoile acestuia. Parintii nu isi impun propriul stil in fata copiilor, ci ii incurajeaza sa descopere, ii supervizeaza in actiunile lor si explica, demonstreaza, aratandu-le copiilor incredere si lasandu-i sa isi satisfaca curiozitatile.

Acest stil de educare poate fi confundat foarte usor cu educatia permisiva si este de multe ori asociat cu "super-grija".

Stilul parental bazat pe instinct

Dupa cum ne putem da seama dupa denumire, acest stil parental se bazeaza pe instinct, sentimente, amintiri si este cel mai apropiat de metoda traditionala parentala. Parintii actioneaza sub influenta propriilor experiente, educandu-si copiii asa cum au fost si ei educati.

Stilul parental bazat pe instinct este cel mai la indemana deoarece se concentreaza pe propriile trairi. Totodata trebuie sa fim constienti de faptul ca, neluand in seama noile descoperiri in materie de parenting, riscam ca micutii nostri sa fie afectati de aceleasi lucruri ce ne-au afectat si noua copilaria, carand in viata de adult un imens bagaj emotional, bazat pe experientele copilariei.

Stilul parental permisiv-modern

Acest tip parental este caracterizat de prietenie, de sprijin si nu presupune o copilarie fara reguli si restrictii. Parintii care aleg aceasta cale folosesc ca metoda primordiala comunicarea, pe care o stapanesc la nivel de arta si reusesc sa instaureze reguli sau limite in colaborare cu copiii, si nu impunandu-le fara drept de apel.

Astfel, exista un sentiment de egalitate intre parinte si copil, nu de supunere. Din pacate, acest stil parental are si cateva puncte slabe: parintii permisivi sunt adesea inconsecventi in actiuni, iar copiii invata sa ii manipuleze pentru a putea obtine tot ce vor.

Stilul parental autoritar-modern

Stilul parental autoritar-modern nu consta doar in impunerea unor restrictii si urmarea unor reguli stricte, ci si in cunoasterea de sine a copilului, chiar cu riscul de a comite greseli in acest timp. Copiii sunt lasati liberi, independenti, sa afle raspunsuri despre lumea inconjuratoare in stilul si ritmul propriu.

Parintii inca detin controlul, stabilesc limite si reguli, insa o fac intr-un mod afectuos si intelegator. Acest stil parental presupune ca parintele emite atat pretentii, cat si receptivitate la nevoile copilului. Acestia asteapta de la copiii lor asertivitate, cooperare si, ulterior, responsabilitate sociala.

Tipologii de parinti

In ultimii ani, datorita atator informatii si studii legate de "meseria de parinte", au iesit in evidenta si cateva tipologii noi de parinti:

Parintele "elicopter"

Parintele "elicopter" este un tip de parinte anxios, care planeaza mereu deasupra copilului precum un elicopter in aer, invadandu-i in permanenta spatiul. Supravegheaza toate miscarile copilului din dorinta de a-l proteja, iar in subconstientul sau exista in permanenta teama ca cel mic va lua o decizie gresita, in urma careia va avea de suferit.

Exista tendinta de a face totul in locul copilului, astfel acesta devine incapabil sa se descurce pe cont propriu si devine dependent total de parinte.

Toate uneltele esentiale in viata de adult devin simple miraje pentru copilul crescut de un parinte elicopter: acesta este privat de oportunitatea de a invata din propriile greseli si nu reuseste sa judece obiectiv situatiile din jurul sau, nu invata cum sa duca la bun sfarsit o sarcina, nu are la indemana strategii de rezolvare a conflictelor, nu invata respectul fata de sine si fata de altii, nu este rabdator sau tolerant si devine egoist.

Parintele "plug de zapada"

Acest tip de parinte are tendinta sa inlature orice obstacol din calea copilului, netezindu-i drumul in viata. In acelasi timp, se formeaza o enorma presiune asupra copilului, prin pretentiile exagerate in privinta performantelor. Parintii reusesc sa transforme copilul intr-o adevarata "masinarie de obtinut rezultate", acesta ajungand sa fie terorizat de ideea de a fi o persoana obisnuita, fara calitati exceptionale.

Competitiv din fire, parintele isi va indruma copilul catre tot soiul de activitati extrascolare si il va inscrie la diverse concursuri, pretinzand cele mai bune rezultate. Prin aceasta metoda de educare se dezvolta copii dependenti, anxiosi, narcisisti si focusati pe cariera. Din pricina presiunii psihologice uriase la care sunt supusi, exista riscul de a claca complet, de a deveni inadaptati social si frustrati de propria viata.

Meseria de parinte este una dintre cele mai grele, dar ofera si cele mai multe satisfactii. Indiferent de stilul parental in care ne regasim, mereu avem ceva de invatat sau de optimizat. Copiii au nevoie de afectiune si ghidare, pentru a deveni proprii lor stapani, pentru a-si urma propriile pasiuni si a parcurge propriul drum in viata… chiar si cu riscul de a mai gresi pe alocuri.

Citeste si despre