Meditatiile nu sunt obligatorii pentru un copil care ia o nota mica si nici nu trebuie sa devina o rutina permanenta. Uneori, cateva sedinte bine directionate pot ajuta copilul sa recupereze o lacuna. Alteori, problema nu este lipsa de cunostinte, ci metoda de invatare, organizarea sau lipsa de incredere.
La inceputul anului scolar, una dintre intrebarile care apar frecvent in familie este: „Are nevoie copilul meu de meditatii?”
Pentru unii parinti, raspunsul pare evident. Daca elevul are note mici, nu isi face temele sau spune ca nu intelege materia, prima solutie este cautarea unui meditator.
Pentru altii, meditatiile par o presiune in plus asupra copilului.
Adevarul este ca nu orice copil care intampina dificultati la scoala are nevoie de meditatii, dar nici nu este indicat sa asteptam pana cand lacunele devin foarte mari.
Important este sa intelegem ce se intampla cu adevarat.
Un copil poate avea nevoie de ajutor pentru ca nu a inteles o notiune de baza. Altul poate avea nevoie sa invete cum sa invete. Un alt elev poate avea nevoie de pregatire suplimentara pentru un examen.
De aceea, intrebarea corecta nu este doar „Facem meditatii?”, ci:
„De ce are copilul nevoie de sprijin si care este cea mai potrivita forma de ajutor?”
Cand sunt recomandate meditatiile pentru copii?
Nu exista o varsta universala la care un copil trebuie sa inceapa meditatiile.
Un elev poate avea nevoie de sprijin in clasele primare, in gimnaziu sau in liceu. La fel de bine, poate trece prin toata scoala fara sa aiba nevoie de pregatire suplimentara.
Meditatiile pot fi utile atunci cand:
- copilul are lacune clare la o materie;
- nu mai poate intelege lectiile noi pentru ca nu stapaneste notiunile de baza;
- a lipsit o perioada si are de recuperat;
- primeste constant feedback ca nu intelege materia;
- lucreaza mult, dar rezultatele nu apar;
- are nevoie de pregatire pentru un examen;
- exista o diferenta semnificativa intre nivelul lui si cerintele clasei;
- are nevoie de explicatii intr-un ritm diferit de cel al clasei;
- a pierdut increderea in propriile capacitati si are nevoie de sprijin individual.
Meditatiile nu ar trebui insa sa fie prima reactie la o singura nota mica.
Un test nereusit poate insemna ca elevul nu a inteles un capitol, ca nu s-a pregatit suficient, ca a avut emotii sau pur si simplu ca a avut o zi mai proasta.
Este important sa privim situatia in ansamblu.
Cum iti dai seama daca elevul a ramas in urma cu materia?
Exista cateva semne care merita observate.
Copilul:
- evita constant o anumita materie;
- amana temele;
- nu poate explica notiunile de baza;
- invata mecanic, fara sa inteleaga;
- are nevoie de ajutor la aproape fiecare exercitiu;
- face aceleasi greseli in mod repetat;
- nu stie de unde sa inceapa atunci cand primeste o problema;
- devine foarte anxios inaintea testelor;
- spune frecvent „nu sunt bun la materia asta”;
- petrece foarte mult timp invatand, dar progreseaza foarte putin.
Ultimul semn este important.
Cantitatea de timp petrecuta la birou nu este acelasi lucru cu invatarea eficienta.
Un copil poate sta doua ore cu manualul deschis si sa retina foarte putin.
Inainte de meditatii, afla unde este problema
Una dintre cele mai frecvente greseli este sa cautam imediat un meditator fara sa stim ce trebuie recuperat.
„Nu se descurca la matematica” este o informatie prea generala.
Mai util ar fi:
„Nu intelege impartirea cu rest.”
„Nu stie sa lucreze cu fractii.”
„Nu intelege ecuatiile.”
„Nu stie sa extraga informatia din problema.”
La limba romana poate fi vorba despre gramatica, vocabular, intelegerea textului sau redactare.
Cu cat problema este mai bine identificata, cu atat interventia poate fi mai eficienta.
EEF recomanda ca sprijinul suplimentar sa fie directionat catre nevoile concrete ale elevului si bazat pe identificarea lacunelor de invatare.
Ce variante de meditatii exista?
Nu exista o singura forma corecta de pregatire.
Meditatii individuale
La meditatiile individuale, copilul lucreaza unu-la-unu cu profesorul sau meditatorul.
Principalul avantaj este personalizarea.
Profesorul poate vedea exact unde se blocheaza copilul, poate reveni asupra unei notiuni si poate adapta ritmul.
Aceasta varianta poate fi potrivita mai ales atunci cand:
- exista lacune importante;
- copilul are nevoie de multe explicatii;
- are dificultati in a lucra intr-un grup;
- urmeaza un examen important;
- nivelul sau este foarte diferit de cel al colegilor.
Cercetarile sintetizate de EEF indica un efect pozitiv al tutoringului individual, mai ales atunci cand acesta este suplimentar predarii de la clasa si este legat explicit de ceea ce invata elevul la scoala.
Meditatii in grup mic
Un grup de cativa elevi poate fi o alternativa buna la pregatirea individuala.
Avantajul este ca elevii pot invata si din intrebarile celorlalti, iar costul poate fi mai mic.
Important este ca elevii sa aiba niveluri si nevoi relativ apropiate.
EEF defineste small-group tuition ca lucrul unui profesor sau tutore cu 2-5 elevi si considera ca aceasta forma poate avea un impact pozitiv, cu un cost mai redus decat pregatirea individuala.
Meditatii online
Pregatirea online poate fi potrivita pentru copiii care se concentreaza bine in acest format.
Avantajele pot fi:
- program mai flexibil;
- acces la profesori din alte localitati;
- lipsa timpului de deplasare;
- folosirea unor materiale digitale;
- posibilitatea de a continua pregatirea atunci cand familia calatoreste.
Totusi, nu orice copil invata la fel de bine online.
Un elev care se distrage usor sau are nevoie de interactiune directa poate avea rezultate mai bune fata in fata.
Ajutorul oferit de un coleg
Pentru anumite situatii, si invatarea impreuna cu un coleg poate fi utila.
Copiii pot explica unii altora notiuni, pot repeta sau pot verifica exercitii.
Cercetarile privind peer tutoring arata beneficii, in special atunci cand aceasta metoda este bine structurata si este folosita pentru recapitulare si consolidare.
Nu inlocuieste insa intotdeauna un profesor, mai ales atunci cand exista lacune importante sau conceptii gresite care trebuie corectate.
Cand sunt suficiente cateva sedinte si cand este nevoie de un program mai lung?
Depinde de problema.
Daca elevul a lipsit de la cateva lectii, este posibil sa aiba nevoie doar de o perioada scurta de recuperare.
Daca exista lacune de un an sau doi, situatia este diferita.
La fel, pregatirea pentru un examen important poate necesita un program mai lung si mai structurat.
De aceea, este util sa stabilesti de la inceput:
Care este problema?
Ce vrem sa recuperam?
In cat timp vrem sa vedem un progres?
Cum vom verifica daca interventia functioneaza?
Meditatiile nu ar trebui sa fie un abonament fara termen.
Daca obiectivul este recuperarea unei materii, ar trebui sa existe si un moment in care verificam daca acel obiectiv a fost atins.
Cum recupereaza copilul materia pierduta?
Primul instinct al multor parinti este sa creasca numarul de ore.
Dar recuperarea nu inseamna neaparat „mai mult”.
Inseamna, in primul rand, mai bine organizat.
1. Fa o lista cu lacunele
Scrieti concret capitolele pe care copilul nu le stapaneste.
De exemplu:
Matematica:
- operatii cu fractii;
- ecuatii;
- probleme;
- geometrie.
Limba romana:
- parti de vorbire;
- analiza gramaticala;
- intelegerea textului;
- redactare.
Aceasta lista devine punctul de pornire.
2. Stabileste prioritatile
Nu toate lacunele sunt la fel de importante.
Unele notiuni sunt baza pentru cele care urmeaza.
Daca elevul nu stapaneste o notiune fundamentala, este dificil sa inteleaga capitolele construite pe aceasta.
De aceea, recuperarea trebuie sa inceapa de la fundatie.
3. Nu incerca sa recuperezi totul intr-o saptamana
Un copil care are multe lacune poate fi tentat sa creada:
„Nu o sa reusesc niciodata.”
De aceea, obiectivele trebuie impartite in pasi mici.
Astazi rezolvam un anumit tip de exercitii.
Maine repetam.
Apoi verificam.
Dupa cateva zile, revenim asupra notiunii.
Progresul devine mai vizibil atunci cand copilul poate vedea ce a reusit deja.
4. Combina explicatia cu exercitiul
Nu este suficient ca elevul sa citeasca teoria.
Trebuie sa o poata aplica.
O schema simpla poate fi:
explicatie → exemplu rezolvat → exercitiu cu ajutor → exercitiu independent → verificare
In acest fel, copilul trece treptat de la „nu inteleg” la „pot sa fac singur”.
5. Pune copilul sa explice
Una dintre cele mai bune modalitati de a verifica intelegerea este sa-i ceri copilului sa explice.
„Cum ai rezolvat?”
„De ce ai facut pasul acesta?”
„Cum ai stiut ce formula sa folosesti?”
Daca poate explica in cuvintele lui, exista sanse mai mari ca informatia sa fie inteleasa, nu doar memorata.
Strategiile de metacognitie si autoreglare, care ii invata pe elevi sa planifice, sa monitorizeze si sa evalueze propria invatare, au un nivel ridicat de sustinere in sintezele EEF.
Cat de des ar trebui sa faca meditatii copilul?
Nu exista un numar universal de sedinte potrivit pentru toti elevii.
Frecventa depinde de varsta, materie, nivelul lacunelor si obiectiv.
Pentru recuperarea unor notiuni, pot fi suficiente sedinte regulate pe o perioada limitata.
Pentru pregatirea unui examen, programul poate fi diferit.
Cercetarile analizate de EEF indica faptul ca, in interventiile individuale studiate, sesiunile scurte si regulate, desfasurate pe o perioada delimitata, pot fi eficiente. Tot EEF subliniaza ca interventia trebuie monitorizata si ajustata in functie de progres.
Pentru parinte, mesajul important este acesta:
nu numarul maxim de ore conteaza, ci calitatea si regularitatea lor.
Meditatiile nu trebuie sa insemne ore interminabile de invatat
Un copil are nevoie si de:
- somn suficient;
- miscare;
- timp liber;
- joaca;
- relatii cu prietenii;
- activitati care ii fac placere;
- pauze intre perioadele de invatare.
Daca programul copilului devine scoala, teme si meditatii de dimineata pana seara, este posibil ca efectul sa fie opus celui dorit.
Oboseala si lipsa motivatiei pot face invatarea mai dificila.
Cand copilul are prea multe meditatii?
Un semnal de alarma este atunci cand:
- copilul nu mai are timp liber;
- este permanent obosit;
- devine iritabil;
- incepe sa urasca materia;
- are anxietate inaintea sedintelor;
- nu mai invata singur;
- asteapta permanent ca meditatorul sa-i rezolve problemele;
- fiecare dupa-amiaza este ocupata de activitati scolare.
Scopul pregatirii suplimentare este sa ajute copilul, nu sa-i transforme intreaga copilarie intr-un program de performanta.
Cum alegi un meditator bun?
Un meditator bun nu este neaparat cel mai cunoscut sau cel mai scump.
Mai important este sa fie potrivit pentru copil.
Inainte de a incepe, poti intreba:
Cum verificati nivelul copilului?
Ce lacune ati identificat?
Ce plan de lucru propuneti?
Cum urmariti progresul?
Ce asteptari aveti de la copil?
Cum comunicati cu parintele?
Un profesor bun ar trebui sa poata explica nu doar ce nu stie copilul, ci si ce trebuie facut pentru ca acesta sa progreseze.
Ce semne ar trebui sa te puna pe ganduri?
Fii atent daca meditatorul:
- promite o nota garantata;
- face toate temele in locul copilului;
- foloseste exclusiv memorarea;
- nu evalueaza nivelul initial;
- nu poate explica obiectivele pregatirii;
- continua sedintele fara sa urmareasca progresul;
- il face pe copil sa se simta incapabil;
- pune accent exclusiv pe note.
O nota buna este importanta, dar nu este singurul indicator.
Copilul trebuie sa ajunga sa inteleaga, sa aplice si sa lucreze din ce in ce mai independent.
Ce faci daca meditatiile nu functioneaza?
Uneori problema nu este copilul.
Si nici faptul ca „nu invata suficient”.
Poate fi metoda.
Daca dupa o perioada rezonabila nu apar semne de progres, intreaba-te:
- Are copilul acelasi meditator potrivit nevoilor lui?
- Se lucreaza exact pe lacunele lui?
- Este ritmul potrivit?
- Primeste explicatii sau doar exercitii?
- Poate lucra singur dupa sedinta?
- Exista comunicare intre ceea ce se face la scoala si ceea ce se face la meditatii?
Daca raspunsurile sunt negative, poate fi nevoie de schimbarea abordarii.
EEF subliniaza importanta monitorizarii progresului si a ajustarii sprijinului in functie de rezultatele elevului.
Cum il ajuti pe copil sa invete mai eficient acasa?
Meditatiile pot fi doar o parte din solutie.
La fel de important este ceea ce se intampla intre doua sedinte.
Copilul poate invata sa:
Isi stabileasca un obiectiv clar
Nu „invat matematica”, ci:
„Astazi rezolv 10 exercitii cu fractii.”
Isi verifice singur munca
Nu doar „am terminat?”, ci:
„Am inteles?”
„Unde am gresit?”
„Pot sa rezolv fara ajutor?”
Revina asupra greselilor
Greselile pot deveni materiale de invatare.
Un caiet cu „greselile mele frecvente” poate fi util pentru anumite materii.
Alterna invatarea cu pauzele
Sesiunile foarte lungi nu sunt automat mai eficiente.
Invata activ
Sa explice, sa rezolve, sa se testeze si sa aplice informatia este mai util decat simpla recitire a paginilor.
Metacognitia si autoreglarea pun tocmai accent pe planificarea, monitorizarea si evaluarea propriei invatari.
Cum recuperezi materia inainte de inceperea scolii?
Daca elevul are de recuperat din anul precedent, vacanta poate fi folosita pentru o recapitulare moderata.
Nu este nevoie sa transforme toata vacanta intr-o scoala.
O varianta echilibrata poate fi:
Saptamana 1: evaluarea lacunelor
Saptamana 2-3: recuperarea notiunilor de baza
Saptamana 4: exercitii si aplicatii
Ultimele zile: recapitulare si verificare
Planul trebuie adaptat copilului.
Pentru unii elevi, doua-trei saptamani pot fi suficiente pentru o anumita lacuna. Pentru altii, recuperarea poate necesita mai mult timp.
Important este ca programul sa fie realist.
Ce faci daca elevul are de recuperat foarte multa materie?
Nu incerca sa o acoperi pe toata in acelasi timp.
Stabileste trei categorii:
URGENT: notiuni fara de care copilul nu poate intelege materia actuala.
IMPORTANT: capitole care trebuie consolidate, dar nu blocheaza imediat progresul.
DE RECUPERAT ULTERIOR: informatii utile, dar care nu reprezinta prioritatea imediata.
Aceasta strategie il poate ajuta pe copil sa nu priveasca materia ca pe un munte imposibil de urcat.
Meditatii pentru nota 10 sau pentru intelegerea materiei?
Este o diferenta importanta.
Un copil poate lua o nota buna dupa ce invata mecanic un set de exercitii.
Dar daca nu intelege principiul, problema poate reaparea la urmatorul capitol.
De aceea, obiectivul meditatiilor ar trebui sa fie, pe cat posibil:
intelegere → aplicare → consolidare → independenta
Nu doar:
tema → test → nota.
Temele pot avea si ele un rol in consolidarea cunostintelor, mai ales cand sunt bine conectate la ceea ce se lucreaza la scoala si exista feedback asupra lor. EEF subliniaza ca pentru teme conteaza mai mult calitatea si legatura cu invatarea de la clasa decat simpla cantitate de lucru.
Cand NU are nevoie copilul de meditatii?
Poate nu are nevoie daca:
- are doar o nota mica izolata;
- intelege materia, dar a avut un test nereusit;
- poate recupera singur cu putin sprijin;
- dificultatea a fost temporara;
- are nevoie mai degraba de organizare;
- programul sau este deja foarte incarcat;
- meditatiile ar adauga stres fara sa existe un obiectiv clar.
Uneori, cea mai buna interventie este o discutie cu profesorul, o rutina mai buna de invatare si cateva saptamani de monitorizare.
Cand este recomandata discutia cu scoala sau cu un specialist?
Daca dificultatile sunt persistente, apar la mai multe materii sau copilul face eforturi serioase fara sa inregistreze progres, merita discutat cu profesorii.
Uneori poate fi nevoie de o evaluare mai ampla a situatiei educationale.
Meditatiile nu pot rezolva orice dificultate.
Daca exista probleme persistente de invatare, atentie, limbaj sau dezvoltare care afecteaza semnificativ activitatea scolara, este important ca familia sa discute cu specialistii potriviti, nu sa presupuna automat ca elevul are nevoie de mai multe ore de pregatire.
8 reguli pentru parintii care se gandesc la meditatii
1. Nu compara copilul cu colegii.
Faptul ca ceilalti fac meditatii nu inseamna ca si copilul tau are nevoie.
2. Identifica problema inainte de a cauta solutia.
Afla ce nu intelege.
3. Stabileste un obiectiv.
Recuperare? Consolidare? Examen? Independenta?
4. Alege profesorul pentru copil, nu pentru reputatie.
Potrivirea conteaza.
5. Verifica progresul.
Nu continua automat luni de zile.
6. Nu transforma meditatiile in teme facute de altcineva.
Copilul trebuie sa invete sa lucreze singur.
7. Pastreaza timp pentru odihna.
Un program prea incarcat poate afecta motivatia.
8. Nu transforma nota intr-o masura a valorii copilului.
Rezultatul scolar este important, dar nu spune totul despre un copil.
Meditatiile trebuie sa ajute copilul sa devina independent
Meditatiile pot fi un instrument foarte bun atunci cand sunt folosite pentru problema potrivita.
Nu ar trebui sa fie o pedeapsa pentru o nota mica, o competitie intre parinti sau o obligatie doar pentru ca „asa fac toti”.
Un copil care a ramas in urma nu are nevoie neaparat de mai multe ore.
Are nevoie de sprijinul potrivit, la momentul potrivit.
Uneori acel sprijin inseamna un meditator.
Alteori inseamna o discutie cu profesorul, o rutina de invatare mai buna, cateva saptamani de recapitulare sau ajutorul unui parinte.
Iar atunci cand sunt necesare meditatii, obiectivul final nu ar trebui sa fie ca elevul sa depinda permanent de un adult.
Cel mai bun rezultat este momentul in care copilul intelege materia, capata incredere si poate spune: „Acum pot sa fac singur.”
Foto: magnific.com