Cand sportul poate fi rau pentru sanatatea mintala a copiilor. Marea greseala pe care nu trebuie sa o faca parintii

| | Actualizat: 2023-06-13 15:12:30

 

Cand sportul poate fi rau pentru sanatatea mintala a copiilor. Marea greseala pe care nu trebuie sa o faca parintii
Sportul poate crea un simt sanatos al competitiei, in special la copii. Fie ca este vorba de a invata sa lucreze cu un alt sex sau de a invata sa coopereze cu colegii, este firesc pentru copii sa concureze de la o varsta prescolara timpurie.  Competitia face parte, de fapt, din cultura sportiva.
Acest lucru poate avea atat de multe beneficii pozitive, cum ar fi sa invete cum sa piarda, sa coopereze si sa accepte respingerea si sa treaca peste ea. Totusi, ce se intampla daca competitia preia controlul asupra jocului sau devine o parte integranta a jocului? In acest caz, ea poate fi problematica pentru sanatatea mintala a copiilor.
Exista multe motive pentru care un joc se poate concentra mai mult pe castig decat pe joc. Copiii sunt inclinati in mod natural sa concureze, iar jocurile sunt de obicei facute pentru a include un factor competitiv.  
Competitivitatea excesiva in sport poate veni si din partea parintilor care se afla de obicei pe margine, unii dintre ei punand presiune pe copiii lor sa castige. Antrenorii pot, de asemenea, sa aduca un sentiment de supracompetitivitate prin faptul ca promoveaza ideea de a castiga si ii permit sa devina o parte proeminenta a jocului. In mod firesc, unii copii vor pierde, iar altii vor deveni mari jucatori.
Copiii care nu stiu sa piarda pot deveni frustrati, tristi si furiosi. Acest lucru, daca nu este gestionat corect, poate avea consecinte negative asupra sanatatii mintale a copilului.
O alta consecinta a competitivitatii excesive este scaderea participarii sportive. Unii s-ar putea simti nefericiti ca pierd; altii vor simti ca nu vor fi niciodata suficient de buni si, astfel, nu se vor mai intoarce la jocuri.
Chiar si in afara sportului, in scoli poate exista o cultura a competitiei. In cazuri extreme, aceasta se poate manifesta in cazuri de sinucidere a copiilor din cauza hartuirii. Activitatile sportive prost gestionate pot fi uneori o platforma pentru un tip negativ de competitivitate care exacerbeaza astfel de probleme. Sportul nu ar trebui sa adauge stres copiilor. 
Este important sa uitam de trofee si sa le permitem copiilor sa piarda. Ceea ce este mai important, este sa se incurajeze un sentiment de realizare. Cercetarile au aratat ca pentru a creste stima de sine a copiilor, cel mai bine este sa le imbunatatim abilitatile si capacitatea de a reusi in viata. 
Atunci cand activitatile sportive sunt desfasurate cu atentie, acestea pot fi un instrument vital pentru a face acest lucru.

Sportul poate crea un simt sanatos al competitiei, in special la copii. Fie ca este vorba de a invata sa lucreze cu un alt sex sau de a invata sa coopereze cu colegii, este firesc pentru copii sa concureze de la o varsta prescolara timpurie. Competitia face parte, de fapt, din cultura sportiva.

Acest lucru poate avea atat de multe beneficii pozitive, cum ar fi sa invete cum sa piarda, sa coopereze si sa accepte respingerea si sa treaca peste ea. Totusi, ce se intampla daca competitia preia controlul asupra jocului sau devine o parte integranta a jocului? In acest caz, ea poate fi problematica pentru sanatatea mintala a copiilor.

Exista multe motive pentru care un joc se poate concentra mai mult pe castig decat pe joc. Copiii sunt inclinati in mod natural sa concureze, iar jocurile sunt de obicei facute pentru a include un factor competitiv.  

Cum poate competitivitatea sa devina un rau 

Competitivitatea excesiva in sport poate veni si din partea parintilor care se afla de obicei pe margine, unii dintre ei punand presiune pe copiii lor sa castige. Antrenorii pot, de asemenea, sa aduca un sentiment de supracompetitivitate prin faptul ca promoveaza ideea de a castiga si ii permit sa devina o parte proeminenta a jocului. In mod firesc, unii copii vor pierde, iar altii vor deveni mari jucatori.

Copiii care nu stiu sa piarda pot deveni frustrati, tristi si furiosi. Acest lucru, daca nu este gestionat corect, poate avea consecinte negative asupra sanatatii mintale a copilului.

O alta consecinta a competitivitatii excesive este scaderea participarii sportive. Unii s-ar putea simti nefericiti ca pierd; altii vor simti ca nu vor fi niciodata suficient de buni si, astfel, nu se vor mai intoarce la jocuri.

Chiar si in afara sportului, in scoli poate exista o cultura a competitiei. In cazuri extreme, aceasta se poate manifesta in cazuri de sinucidere a copiilor din cauza hartuirii. Activitatile sportive prost gestionate pot fi uneori o platforma pentru un tip negativ de competitivitate care exacerbeaza astfel de probleme. Sportul nu ar trebui sa adauge stres copiilor. 

Este important sa uitam de trofee si sa le permitem copiilor sa piarda. Ceea ce este mai important, este sa se incurajeze un sentiment de realizare. Cercetarile au aratat ca pentru a creste stima de sine a copiilor, cel mai bine este sa le imbunatatim abilitatile si capacitatea de a reusi in viata. 

Atunci cand activitatile sportive sunt desfasurate cu atentie, acestea pot fi un instrument vital pentru a face acest lucru.

Citeste si despre