Pentru un copil, cuvantul „tati” nu este doar o eticheta. Este o chemare, o ancora emotionala, o dorinta profunda de stabilitate, protectie si iubire. In familiile in care tatal lipseste fie prin divort, deces, abandon sau alte situatii de viata copilul nu inceteaza sa caute aceasta figura esentiala. Iar cand nu o gaseste in forma „clasica”, o cauta si o proiecteaza in alte persoane: unchi, bunic, prieten apropiat al familiei, chiar si educatori sau antrenori.
Nevoia de tata nu este doar simbolica
Copiii au nevoi afective si psihologice profunde. Dincolo de prezenta mamei, care este esentiala in primii ani de viata, prezenta unei figuri paterne contribuie la echilibrul intern al copilului. Tatal ofera o energie complementara celei materne: stabilitate, incredere, curaj, directie si invatare prin actiune.
Cand copilul vede la gradinita sau in parc alti copii spunand „tati”, iar el nu are aceasta experienta, apare:
-
o confuzie („de ce eu nu am tati?”),
-
o tristete („ce e in neregula cu mine?”),
-
sau o cautare fireasca a unei persoane care sa umple acel gol afectiv.
De ce un copil ajunge sa-i spuna „tati” unui bunic sau unchi?
Specialistii in psihologia copilului explica acest comportament printr-un proces numit „proiectie afectiva”. Copilul identifica in acel adult:
-
stabilitate si protectie,
-
atentie constanta,
-
gesturi de ingrijire si grija reala,
-
timp petrecut impreuna (joaca, plimbari, conversatii).
Atunci cand nu are un tata prezent, dar simte toate acestea din partea altui barbat apropiat familiei, mintea si inima copilului construiesc spontan o asociere: „el este ca un tati pentru mine”. Astfel apare nevoia de a-i spune „tati”, uneori chiar fara incurajare din partea mamei.
Ce simte copilul cand nu poate spune „tati”
Copiii sunt sinceri in exprimarea sentimentelor. Atunci cand:
-
evita subiectul „tata”,
-
devin tristi cand alti copii vorbesc despre tati,
-
intreaba „unde este tatal meu?” sau „de ce nu am si eu?”,
Aceste semne arata o nevoie emotionala profunda, nu doar curiozitate.
Psihologii explica faptul ca lipsa unui model masculin stabil poate influenta:
-
increderea in sine (mai ales la baieti),
-
relationarea cu autoritatea (profesori, antrenori, alte figuri adulte),
-
modul in care copilul se vede in raport cu ceilalti.
Rolul mamei cand copilul cauta o figura paterna
Mamele care cresc singure un copil poarta o responsabilitate uriasa, dar si o oportunitate valoroasa. Este important ca mama:
-
sa NU evite discutiile despre tata (chiar daca subiectul este dureros),
-
sa NU critice figura tatalui in fata copilului,
-
sa NU opreasca verbal sau emotional dorinta copilului de a spune „tati” cuiva care ii ofera sprijin si afectiune.
In schimb, e important sa:
-
ofere explicatii pe intelesul copilului („tati nu este aici, dar ai oameni care te iubesc foarte mult”),
-
sprijine relatiile sanatoase cu figurile masculine apropiate,
-
sustina copilul sa exprime liber emotiile, fara rusine sau vinovatie.
Ce spun psihologii despre dezvoltarea emotionala in astfel de cazuri
Copiii crescuti fara tata pot avea o dezvoltare perfect sanatoasa si echilibrata, cu conditia ca:
-
sa aiba o figura paterna de sprijin (nu neaparat biologica),
-
sa fie ascultati si sustinuti emotional,
-
sa primeasca raspunsuri sincere la intrebarile despre lipsa tatalui.
Potrivit Asociatiei Americane de Psihologie (APA), copiii care au o figura masculina constanta si calda in viata lor au sanse mari sa dezvolte o imagine de sine stabila si relatii sociale mai bune.
Sfaturi pentru mame si familie:
-
Accepta nevoia copilului de o figura paterna. Nu este o critica la adresa ta ca mama – ci o completare emotionala fireasca.
-
Sprijina relatia cu bunicul, unchiul sau alt adult potrivit. Atata timp cat este o persoana responsabila, echilibrata si afectuoasa, copilul va beneficia enorm.
-
Nu il corecta cand spune „tati” daca simte sa o faca. Corectarea poate aduce rusine, confuzie si blocaj emotional.
-
Asigura-l ca este iubit si suficient exact asa cum este. Spune-i des: „Ai voie sa simti asta. Si esti iubit, mereu.”
-
Daca ai nelinisti, apeleaza la un psiholog pentru suport. Un consilier te poate ghida sa ii raspunzi copilului cu echilibru si empatie.
„Tati” poate fi mai mult decat un nume. Poate fi un sentiment.
Pentru copil, „tati” inseamna siguranta, iubire si protectie. Iar daca nu il poate striga pe tatal biologic astfel, va incerca sa umple acel gol cu cineva care ii ofera ceea ce simte ca lipseste. Este un gest profund, natural, si nu trebuie descurajat, ci inteles.
Crearea unui spatiu emotional sigur, unde copilul sa poata vorbi despre ceea ce simte, fara teama, este cel mai mare cadou pe care o mama (si familia extinsa) il pot oferi.
Foto: freepik.com