Adolescenta este o perioada in care scoala, relatiile cu profesorii si interactiunea cu grupul de colegi pot avea un rol important in starea emotionala a copilului. Pentru unii adolescenti, mersul la scoala nu inseamna doar teme, teste si note, ci si o sursa constanta de stres.
Teama de a fi criticat de un profesor, frica de a raspunde gresit, umilirea in fata clasei sau bullyingul din partea colegilor pot face ca adolescentul sa asocieze scoala cu pericolul, rusinea sau esecul.
In timp, aceste experiente pot contribui la aparitia sau accentuarea unor manifestari de anxietate. De aceea, este important ca parintii sa nu considere automat ca un adolescent care refuza scoala este „lenes”, „neascultator” sau pur si simplu lipsit de motivatie.
Uneori, in spatele refuzului de a merge la scoala se poate afla o suferinta emotionala pe care copilului ii este greu sa o exprime.
De ce poate deveni scoala o sursa de anxietate pentru adolescenti
Adolescentii sunt foarte sensibili la modul in care sunt perceputi de cei din jur. Dorinta de a fi acceptat de grup, teama de ridicol si preocuparea pentru propria imagine pot deveni mai intense in aceasta etapa.
Atunci cand peste aceste vulnerabilitati se adauga experiente negative repetate, nivelul de stres poate creste.
Un adolescent poate ajunge sa se teama de:
- sa fie ascultat la o anumita materie;
- sa raspunda gresit in fata colegilor;
- sa primeasca o nota mica;
- sa fie criticat sau ironizat de un profesor;
- sa fie comparat cu alti elevi;
- sa fie ridiculizat de colegi;
- sa devina tinta bullyingului;
- sa intre in anumite grupuri sau spatii din scoala;
- sa fie intrebat despre absente, note sau rezultate.
In unele cazuri, anxietatea poate aparea chiar inainte ca situatia temuta sa se produca.
Critica repetata poate afecta increderea adolescentului
Feedbackul din partea profesorilor face parte din procesul educational. Exista insa o diferenta intre corectarea unei greseli si umilirea sau descurajarea unui elev.
Un adolescent care aude frecvent ca „nu este bun”, ca „nu poate”, ca „nu invata suficient” sau ca este inferior altor colegi poate ajunge sa isi construiasca o imagine negativa despre propriile capacitati.
Daca astfel de experiente se repeta, adolescentul poate incepe sa se teama de orice situatie in care exista posibilitatea de a fi evaluat.
Nu mai este vorba doar despre nota primita, ci despre gandul: „Daca gresesc, voi fi criticat din nou.”
Aceasta anticipare poate produce stres chiar inaintea orei, testului sau interactiunii cu profesorul.
Frica de profesori nu trebuie ignorata
Unii adolescenti evita sa vorbeasca despre faptul ca se tem de un anumit profesor.
Pot crede ca parintii nu ii vor intelege, ca li se va spune sa „fie mai curajosi” sau ca situatia se va agrava daca adultii intervin.
Altii se pot teme ca vor fi considerati slabi daca recunosc ca o anumita situatie ii afecteaza.
De aceea, parintii trebuie sa fie atenti la schimbari precum refuzul brusc de a merge la scoala, evitarea unei anumite materii sau aparitia unei stari de tensiune inaintea anumitor ore.
Bullyingul poate amplifica anxietatea
Bullyingul este o problema distincta si nu trebuie confundat cu un conflict obisnuit intre doi copii.
Ironiile repetate, poreclele, excluderea intentionata, amenintarile, agresiunile fizice sau comportamentele de intimidare din mediul online pot afecta puternic sentimentul de siguranta al adolescentului.
Un copil care este hartuit la scoala poate ajunge sa simta ca nu are unde sa se ascunda. Daca situatia continua si dupa terminarea cursurilor prin intermediul telefonului sau al retelelor sociale, perioada de stres poate deveni aproape permanenta.
In acest context, anxietatea poate fi asociata nu doar cu mersul la scoala, ci si cu interactiunile sociale in general.
Cum se poate manifesta anxietatea la adolescenti
Anxietatea nu se manifesta intotdeauna printr-un copil care spune clar „imi este frica”.
Uneori, semnele sunt mai greu de observat.
Parintii pot vedea:
- iritabilitate si schimbari bruste de dispozitie;
- retragere din activitatile preferate;
- dificultati de concentrare;
- probleme de somn;
- oboseala persistenta;
- dureri de cap sau de stomac, mai ales inainte de scoala;
- palpitatii, tremur sau senzatie de lipsa de aer in momentele stresante;
- teama intensa inaintea testelor sau anumitor ore;
- evitarea colegilor sau a profesorilor;
- scaderea rezultatelor scolare;
- absente repetate;
- refuzul de a merge la scoala.
Aceste manifestari nu inseamna automat ca adolescentul are o tulburare de anxietate. Ele pot avea mai multe cauze si trebuie analizate in context.
De ce adolescentii ascund uneori ceea ce li se intampla
Un adolescent poate prefera sa taca din mai multe motive.
Poate fi rusinat, poate considera ca parintii nu vor intelege sau se poate teme ca interventia adultilor va face lucrurile mai dificile.
In cazul bullyingului, exista si teama de razbunare sau de a fi considerat „paracios”.
De aceea, intrebarile directe de tipul „Cine te-a suparat?” sau „De ce nu spui ce ai?” nu functioneaza intotdeauna.
O discutie calma poate fi mai eficienta.
Parintele poate spune: „Am observat ca esti mai stresat in ultima perioada. Nu trebuie sa imi spui totul acum, dar vreau sa stii ca sunt aici daca vrei sa vorbesti.”
Mesajul important este ca adolescentul nu trebuie sa rezolve singur problema.
Cum pot ajuta parintii un adolescent anxios
1. Asculta inainte sa oferi solutii
Atunci cand adolescentul vorbeste despre un profesor, un coleg sau o situatie care il sperie, primul pas este ascultarea.
Replici precum „si eu am avut profesori severi”, „trebuie sa te obisnuiesti” sau „nu mai pune totul la suflet” pot transmite ca problema lui nu este importanta.
Chiar daca adultul considera situatia mai putin grava, emotia copilului este reala.
2. Evita criticile si comparatiile
Un adolescent care se teme deja ca nu este suficient de bun nu are nevoie de presiune suplimentara acasa.
Comparatiile cu frati, colegi sau prieteni pot accentua sentimentul de esec.
Este mai util ca parintele sa se concentreze pe efort, progres si identificarea unor solutii.
3. Intreaba concret ce se intampla
In loc de intrebarea generala „Cum a fost la scoala?”, parintele poate incerca intrebari mai specifice:
„Cum te simti inainte de ora acelui profesor?”
„Exista momente in care iti este teama sa vorbesti in clasa?”
„S-a intamplat ceva cu colegii in ultima perioada?”
„Exista cineva la scoala in fata caruia nu te simti in siguranta?”
Astfel de intrebari pot facilita o discutie mai deschisa.
Parintii trebuie sa ia in serios bullyingul
Daca adolescentul spune ca este hartuit sau intimidat, informatia nu trebuie minimalizata.
Parintele poate discuta cu adolescentul despre ce s-a intamplat, cand are loc, cine este implicat si daca exista martori sau dovezi, in cazul incidentelor online.
In functie de situatie, poate fi necesara discutia cu dirigintele, consilierul scolar, conducerea unitatii de invatamant sau alti adulti responsabili.
Este important ca interventia sa urmareasca siguranta copilului, nu doar pedepsirea celui care a avut un comportament agresiv.
Ce pot face profesorii
Profesorii au un rol important in crearea unui mediu in care elevii sa poata invata fara teama de umilire.
Corectarea unei greseli poate fi facuta fara etichetarea copilului. Un elev poate primi feedback despre ceea ce trebuie sa imbunatateasca fara sa fie facut de rusine in fata clasei.
De asemenea, este important ca semnalele de bullying sau de izolare sociala sa fie observate si tratate cu seriozitate.
Un climat scolar in care elevii se simt respectati poate reduce o parte dintre sursele de stres asociate vietii de zi cu zi.
Cum poate fi ajutat adolescentul sa isi recapete increderea
Atunci cand un adolescent a trecut prin experiente repetate de critica, respingere sau bullying, increderea in sine poate avea de suferit.
Parintii il pot ajuta sa isi reconstruiasca treptat sentimentul de competenta.
Este util ca adolescentul sa aiba activitati in care se simte bun, apreciat si acceptat. Sportul, muzica, desenul, voluntariatul sau alte activitati potrivite intereselor sale pot oferi contexte in care copilul isi poate redescoperi abilitatile.
La fel de important este sa primeasca acasa un mesaj constant: valoarea lui nu este stabilita de o nota, de parerea unui profesor sau de statutul pe care il are intr-un grup de colegi.
Cand este recomandat ajutorul unui specialist
Daca anxietatea devine persistenta sau interfereaza cu viata de zi cu zi, este indicata discutia cu un specialist in sanatatea mintala.
Parintii pot cere ajutor atunci cand adolescentul evita constant scoala, are probleme importante de somn, prezinta simptome fizice repetate asociate situatiilor scolare, se izoleaza, isi pierde interesul pentru activitatile preferate sau pare coplesit de frica si ingrijorare.
Orice discutie despre autovatamare sau sinucidere trebuie tratata cu maxima seriozitate si necesita solicitarea imediata a ajutorului unui adult de incredere si a serviciilor de urgenta atunci cand exista un pericol imediat.
Ce sa NU faca parintii
In dorinta de a-si ajuta copilul, parintii pot avea uneori reactii care accentueaza presiunea.
Este recomandat sa evite:
- sa ii spuna adolescentului ca „exagereaza”;
- sa il compare cu alti copii;
- sa il certe pentru faptul ca ii este frica;
- sa considere automat ca refuzul scolii este lene;
- sa confrunte impulsiv un profesor sau un coleg fara sa inteleaga situatia;
- sa ii promita copilului ca problema va disparea imediat;
- sa ignore bullyingul in speranta ca „se va rezolva de la sine”.
Mai important decat gasirea imediata a unei solutii este ca adolescentul sa simta ca este ascultat, crezut si protejat.
Anxietatea nu inseamna lipsa de curaj
Un adolescent care se teme de scoala, de un profesor sau de colegi nu este neaparat slab.
Anxietatea poate fi un raspuns la o perioada dificila, la presiune, la experiente de respingere sau la un mediu in care copilul nu se simte in siguranta.
Rolul adultilor este sa identifice cauza, sa reduca sursele de stres atunci cand este posibil si sa ii ofere adolescentului sprijinul necesar.
Uneori, o conversatie cu parintii este suficienta pentru ca lucrurile sa inceapa sa se schimbe. Alteori, este nevoie de implicarea scolii sau a unui specialist.
Anxietatea adolescentilor legata de scoala nu trebuie ignorata, mai ales atunci cand este asociata cu frica de profesori, critici repetate, umilire sau bullying.
Parintii pot avea un rol esential printr-o atitudine calma, prin ascultarea copilului si prin colaborarea cu scoala atunci cand este nevoie. Adolescentul trebuie sa stie ca nu este singur si ca problemele cu care se confrunta pot fi discutate fara rusine.
Un mediu in care copilul se simte respectat si in siguranta este unul dintre cele mai importante elemente pentru ca acesta sa isi poata reconstrui increderea si sa se poata concentra din nou asupra scolii si asupra propriei dezvoltari.
Foto: magnific.com