Un creion colorat poate sa para cel mai banal obiect din casa. Sta in cutia lui, alaturi de alte zeci de creioane, asteptand sa fie folosit. Dar daca stai sa te uiti cu adevarat la ce se intampla cand un copil ia in mana acel creion si incepe sa coloreze, vei descoperi ceva neasteptat.
Nu e vorba despre arta. Nici macar despre educatie, in sensul clasic al cuvantului. E vorba despre ceva mult mai rar in zilele noastre: despre rabdare. Despre ritmul lent. Despre bucuria de a nu te grabi nicaieri - o bucurie pe care multi dintre noi, adultii, am uitat-o complet undeva pe drum.
De ce ne grabim copiii cand nu ar trebui?
De cate ori pe zi iti spui copilului sa se grabeasca? "Grabeste-te sa te imbraci!", "Mananca mai repede!", "Hai mai repede cu temele!". Parca tot vocabularul nostru parental s-a redus la variatii ale cuvantului "repede".
Si apoi ne miram de ce copiii nostri sunt agitati, nervosi, incapabili sa stea cinci minute in loc fara sa-si piarda rabdarea. Ei bine, poate pentru ca noi le-am aratat ca viata e o cursa contra cronometru si ca orice lucru care dureaza mai mult de doua minute e o pierdere de timp.
Dar coloratul... coloratul e altceva. Nu poti grabi un creion sa umple o suprafata. Nu poti forta mana unui copil de cinci ani sa deseneze mai repede fara ca rezultatul sa semene cu un camp de batalie. Si poate ca acesta e tocmai farmecul.
Pentru copii, coloratul are un ritm propriu
Te-ai uitat vreodata cu adevarat la un copil cand coloreaza? Nu in treacat, ci cu atentie. Limba putin scoasa, sprancenele incruntate de concentrare, mana miscandu-se incet, cu grija. Copilul nu coloreaza ca sa termine activitatea. Coloreaza pentru ca-i place procesul in sine.
Pentru noi, adultii grabiti si obsedati de task-uri, coloratul e un mijloc spre un scop: ai terminat pagina? Bine, putem trece la urmatoarea activitate de pe lista. Dar pentru copil? E scopul in sine.
Dar cum ii creezi copilului un cadru in care sa descopere aceasta placere? Am invatat ca placerea de a colora tine foarte mult de textura paginii si de modul in care aceasta primeste pigmentul, motiv pentru care revin mereu la cartile de colorat pentru copii de la Editura DPH, unde calitatea hartiei si finetea ilustratiilor impun de la sine un ritm mai lent, educand privirea celui mic sa observe detaliile subtile.
Si nu conteaza doar hartia buna sau creionarele de calitate. Conteaza ca atunci cand materialele sunt gandite pentru copii, ritmul se schimba. Detaliile ii obliga pe copii sa incetineasca, sa observe, sa fie atenti. Si pe noi, parintii, sa acceptam ca unele lucruri pur si simplu nu pot fi grabite.
Ce se intampla de fapt cand coloreaza?
Hai sa vorbim putin despre ce se petrece, de fapt, cand copilul tau sta cu creionul in mana si umple cu rabdare spatiile albe. Nu e doar "o activitate de copii". E o munca serioasa pentru creierul sau in dezvoltare.
In primul rand, coloratul dezvolta motricitatea fina - adica acele miscari precise ale mainii care ii vor fi utile pentru scris. Copilul invata sa tina creionul intr-un unghi potrivit, sa dozeze presiunea, sa nu depaseasca liniile de demarcatie, un exercitiu de care va avea nevoie mai tarziu.
Dar mai e ceva. Coloratul ii invata pe copii coordonarea ochi-mana, concentrarea prelungita si da, ai ghicit - rabdarea! Traim intr-un ritm in care totul trebuie sa fie rapid si instant. Coloratul ii invata pe copii altceva: ca lucrurile frumoase cer timp si rabdare.
Cum il atragi sa coloreze?
Suna frumos in teorie, dar copilul tau nu sta doua minute in loc? Pai, iata secretul: nu-l fortezi. Nu transformi coloratul intr-o corvoada sau intr-o activitate obligatorie de pe lista de "lucruri educative pe care trebuie sa le faca copilul meu". Coloratul trebuie sa fie o placere, nu o pedeapsa.
In schimb, incearca urmatoarele:
Colorati impreuna. Nu sta doar sa-l supraveghezi. Ia-ti si tu o carte de colorat (sunt si pentru adulti, stii?) si lucrati unul langa altul. Copiii invata prin imitatie. Cand te vede pe tine stand linistit, concentrat, manuind creionul cu grija, va face la fel.
Creeaza-i un spatiu dedicat. Nu pe coltul mesei de bucatarie unde sunt urme de gem si firimituri. Un spatiu cu lumina buna, cu toate creioanele la indemana, unde copilul stie ca acolo e locul lui de "creatie".
Nu critica rezultatul. E usor sa-i spui "cerul nu e verde" sau "ai depasit liniile", dar astfel ii strici complet bucuria. Lasa-l sa experimenteze. Daca vrea sa faca un unicorn portocaliu cu pete verzi, perfect! E creatia lui.
Alege carti potrivite varstei. Acest lucru e important. O carte prea complicata il va frustra. Una prea simpla il va plictisi.
Coloratul - momentul vostru special
Sesiunile de colorat pot deveni momente privilegiate de conversatie. Cand colorezi alaturi de copilul tau, conversatia curge natural. El iti povesteste despre gradinita, despre ce l-a bucurat sau suparat, despre visele lui. E conversatie care vine de la sine in timp ce mainile sunt ocupate cu altceva.
Ce faci cu desenul finalizat?
Cand copilul tau termina, in sfarsit, acea pagina la care a lucrat cu atata rabdare - poate o ora, poate mai mult - ce faci cu ea? O arunci rapid peste gramada de alte desene din sertar?
Nu. Pune-o pe perete. Da-i importanta. Arata-i copilului tau ca munca lui, rabdarea lui, efortul lui conteaza. Nu trebuie sa transformi casa intr-o galerie de arta, dar cateva desene expuse la loc de cinste ii transmit un mesaj important: "Vad ce ai facut. imi pasa. Esti important."
Asa ca data viitoare cand copilul tau te cheama sa colorati impreuna, nu-i spune ca nu ai timp. Fa-ti timp. Pentru ca, la urma urmei, ce rost are sa te grabesti daca ratezi toate momentele care conteaza cu adevarat?
Ia un creion. Deschide o carte de colorat. si invata, alaturi de copilul tau, arta de a nu te grabi.