Inainte sa citeasca singuri, copiii trebuie sa se indragosteasca de povesti.
Sa rada la o carte. Sa se ataseze de personaje. Sa astepte cu nerabdare sa afle ce se intampla mai departe. Sa recunoasca povestea dupa primele cuvinte. Sa ceara, seara de seara, acelasi lucru:
„Inca una!”
Pentru ca cititul nu incepe cu literele. Incepe cu povestile.
Iar pasiunea pentru lectura nu apare, de obicei, dintr-odata, atunci cand copilul invata alfabetul. Ea se construieste in primii ani de viata, prin vocea parintelui, prin cartile rasfoite impreuna, prin povestile repetate si prin emotia pe care copilul o asociaza cu timpul petrecut alaturi de un adult drag.
De ce este important sa le citim copiilor de mici?
Cititul impreuna cu un copil inseamna mult mai mult decat pregatirea lui pentru scoala.
Atunci cand ii citim, copilul aude cuvinte noi, invata treptat cum sunt construite propozitiile, isi dezvolta vocabularul si incepe sa inteleaga relatia dintre cuvinte, imagini si sens.
Dar exista si o componenta emotionala la fel de importanta.
Copilul sta langa parinte, ii asculta vocea, pune intrebari, rade, se mira, se sperie sau se bucura impreuna cu personajele. Cartea devine astfel asociata cu apropierea, atentia si siguranta.
Aceasta asociere poate conta enorm mai tarziu, cand copilul va trebui sa citeasca singur.
Daca primele experiente cu cartile au fost placute, lectura nu va fi perceputa doar ca o obligatie scolara, ci ca o activitate care ii aduce bucurie.
Povestile de seara citite zi de zi devin un ritual
Cititul de seara are un avantaj special: se poate transforma intr-un ritual.
Dupa baie, pijamale si pregatirea pentru somn, urmeaza povestea. Uneori este aceeasi carte pe care copilul o cere de cateva zile. Alteori este o poveste noua.
Important este ca momentul se repeta.
Pentru copil, aceasta predictibilitate ofera confort. El stie ca, inainte de somn, exista cateva minute in care parintele este acolo, aproape, iar lumea se opreste putin.
Nu conteaza ca uneori avem o zi obositoare. Nu este nevoie ca fiecare seara sa fie perfecta si nici ca parintele sa citeasca un numar fix de pagini.
Uneori sunt suficiente zece minute si o singura poveste.
Consecventa este mai importanta decat perfectiunea.
De ce cer copiii aceeasi poveste iar si iar?
„Iar povestea asta?”
Este o intrebare pe care multi parinti si-o pun dupa ce au citit aceeasi carte de zeci de ori.
Pentru copil, insa, repetitia are un rol important.
Cand asculta o poveste cunoscuta, copilul incepe sa anticipeze ce urmeaza. Poate completa propozitii, poate identifica personajele si poate observa detalii pe care nu le-a remarcat prima data.
Repetarea ii ofera si sentimentul ca stapaneste povestea. Stie ce se intampla, stie cine apare pe urmatoarea pagina si poate chiar sa „citeasca” anumite pasaje din memorie.
Aceste experiente contribuie la dezvoltarea limbajului si la familiarizarea cu structura unei carti si a unei povesti.
Asadar, atunci cand copilul spune „Mai citeste-o o data!”, nu trebuie sa privim cererea ca pe o repetare inutila. Pentru el, povestea cunoscuta este un teren sigur in care poate invata lucruri noi.
Nu trebuie sa asteptam sa invete literele pentru a incepe lectura
Una dintre cele mai frecvente greseli este sa asociem cititul exclusiv cu momentul in care copilul incepe sa descifreze litere si cuvinte.
Lectura incepe mult mai devreme.
Un bebelus poate asculta vocea adultului in timp ce acesta ii citeste. Un copil mic poate privi imaginile, poate intoarce paginile si poate arata personajele preferate. Un prescolar poate pune intrebari, poate anticipa finalul si poate repovesti intamplarile.
Toate aceste experiente pregatesc terenul pentru lectura independenta.
De aceea, este util sa avem carti la indemana copilului inca din primii ani. Sa le poata rasfoi, sa aleaga ce vrea sa asculte si sa descopere ca, cartile nu sunt obiecte „pentru scoala”, ci parte din viata lui de zi cu zi.
Cum dezvoltam pasiunea pentru citit la copii?
Nu exista o metoda unica prin care un copil sa devina pasionat de lectura. Fiecare copil are propriile preferinte. Unii iubesc povestile cu animale, altii prefera aventurile, umorul, cartile despre spatiu, dinozauri, natura sau emotii.
Cateva lucruri pot face insa diferenta:
- Lasati copilul sa aleaga. Nu trebuie sa citeasca intotdeauna cartea pe care o consideram noi „cea mai buna”. Daca este interesat de o anumita tema, folositi acel interes ca punct de pornire.
- Cititi zilnic, chiar si putin. Zece minute de lectura in fiecare zi pot fi mai valoroase decat o sesiune lunga, rara.
- Recititi povestile preferate. Nu va temeti de repetitie. Copiii invata prin repetare.
- Discutati despre ceea ce cititi. Intrebati-l ce crede ca se va intampla, care este personajul preferat sau cum s-ar fi comportat el in situatia respectiva.
- Cititi cu intonatie si emotie. Vocea parintelui poate transforma o poveste simpla intr-o experienta memorabila.
- Nu transformati lectura intr-o obligatie. Daca fiecare carte vine la pachet cu „trebuie sa citesti”, exista riscul ca lectura sa fie asociata cu presiunea, nu cu placerea.
- Lasati carti la vedere si la indemana. Un copil care vede frecvent adultii citind va intelege ca lectura este o activitate fireasca.
- Cititi si voi. Exemplul personal este unul dintre cele mai puternice moduri prin care putem transmite o pasiune.
Ce facem cand copilul nu are rabdare sa asculte?
Nu toti copiii stau nemiscati si asculta o poveste de la inceput pana la sfarsit.
Un copil mic poate sa se ridice, sa puna intrebari, sa intoarca paginile inainte de vreme sau sa se uite doar la imagini. Nu inseamna neaparat ca nu ii place lectura.
Putem adapta momentul la varsta si temperamentul lui.
Uneori este suficient sa citim o pagina. Alteori putem urmari imaginile si inventa impreuna povestea. Putem opri lectura pentru a raspunde unei intrebari sau pentru a lasa copilul sa spuna ce crede ca se intampla.
Scopul nu este sa „terminam cartea”.
Scopul este sa construim o relatie buna intre copil si carti.
Chiar si dupa o zi obositoare, povestea poate ramane
Exista seri in care parintele este epuizat.
Poate ca ziua a fost aglomerata, copilul a avut o zi dificila, iar adultul simte ca nu mai are energie nici pentru o poveste scurta.
In astfel de momente, nu este nevoie de perfectiune.
Putem citi o poveste mai scurta. Putem alege o carte pe care copilul o cunoaste deja. Putem citi cateva pagini.
Pentru copil, valoarea momentului nu sta in numarul de cuvinte citite.
Sta in faptul ca ati fost acolo.
In timp, aceste seri aparent obisnuite devin amintiri. Vocea parintelui, cartea preferata, lumina de la marginea patului, rasul la aceeasi gluma din poveste – toate se leaga intr-o experienta afectiva pe care copilul o poate purta cu el mult timp.
Pana cand va invata sa citeasca singur
Intr-o zi, copilul va incepe sa citeasca singur.
Va recunoaste literele, va lega sunetele, va descifra primele cuvinte si, poate, va veni la noi cu prima carte pe care a reusit sa o citeasca fara ajutor.
Dar drumul pana acolo a inceput cu mult inainte.
A inceput cu prima poveste spusa in bratele parintelui.
Cu prima carte rasfoita.
Cu aceeasi poveste repetata seara de seara.
Cu „inca una”.
Cu „mai citeste-mi doar pagina asta”.
Cu serile in care parintii au fost obositi, dar au deschis totusi cartea.
Pentru ca inainte sa isi doreasca sa citeasca singuri, copiii trebuie sa descopere de ce merita sa citeasca.
Trebuie sa descopere ca intr-o carte pot exista aventuri, personaje, intrebari, emotii, rasete si lumi intregi.
Iar aceasta descoperire nu se face prin exercitii si obligatii, ci prin experiente repetate si placute.
Cititul nu incepe cu literele. Incepe cu povestile.
Si poate ca unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face pentru viitorul cititor din copilul nostru este sa ii oferim, seara de seara, cateva pagini si cateva minute in care sa simta ca povestile sunt un loc in care ii place sa se intoarca.
Foto: magnific.com