Conflictele intre copii, fie ca se petrec la locul de joaca, la gradinita sau la scoala, sunt o parte fireasca a dezvoltarii emotionale si sociale. Insa, atunci cand propriul copil este exclus, tachinat sau chiar umilit, instinctul de parinte este sa intervina imediat. Dar cum o faci corect? Cu cine ar trebui sa vorbesti, cu copiii implicati, cu parintii lor sau cu educatorii?
Specialistii in psihologia copilului subliniaza ca raspunsul depinde de varsta copilului, de gravitatea situatiei, dar si de scopul interventiei: vrem sa protejam copilul sau sa-l invatam cum sa faca fata?
Etapa 1: Copii mici (2–4 ani) – conflictele la locul de joaca
La aceasta varsta, copiii sunt inca in etapa egocentrica: nu stiu sa imparta, nu inteleg bine ce simt ceilalti si actioneaza impulsiv. Este normal sa se certe pe jucarii sau sa excluda spontan un alt copil fara o intentie reala de a rani.
Cand este bine sa intervii:
-
Daca copilul tau este agresat fizic (impins, muscat, lovit).
-
Daca alt copil il jigneste repetat, iar copilul tau pare afectat sau speriat.
-
Daca observi un model repetitiv de excludere din jocuri.
Cum sa intervii:
-
Vorbeste bland si neutru cu toti copiii: „Toata lumea are loc la topogan. Hai sa ne jucam impreuna!”
-
Nu certa copilul altcuiva si nu eticheta („esti rau”, „nu stii sa te joci”).
-
Daca e ceva serios, discuta cu parintele celuilalt copil, dar cu calm si cu scopul de a intelege, nu de a judeca.
Sfaturi de la psihologi:
„La aceasta varsta, copiii nu sunt inca capabili sa se autoregleze. Rolul adultului este sa medieze si sa creeze un mediu sigur, fara a dramatiza micile conflicte firesti.” – Psiholog Andreea S.
Etapa 2: Copii de gradinita (4–6 ani) – excluderi sociale si primele grupuri
Copiii incep sa formeze prietenii mai stabile si devin constienti de apartenenta la un grup. Apar si dinamici mai complicate: „Tu esti prietena mea, ea nu are voie”, „Noi nu ne jucam cu el”.
Cand sa te implici:
-
Daca excluderea este repetata si copilul devine retras sau spune ca „nu vrea la gradinita”.
-
Daca alti copii il ridiculizeaza frecvent sau il folosesc ca „tap ispasitor”.
-
Daca educatorul observa un dezechilibru social in colectiv.
Ce poti face:
-
Vorbeste calm cu copilul tau. Intreaba: „Cum te-ai simtit?”, „Ce ai facut cand s-a intamplat asta?”
-
Invata-l cum sa raspunda cand este exclus: „Pot sa ma joc si eu?” / „Nu-mi place cand radeti de mine.”
-
Daca problema persista, cere o discutie cu educatoarea – ea este in pozitia ideala pentru a media discret situatia.
-
Abtine-te sa confrunti direct copiii altora. Asta poate duce la tensiuni intre parinti si, paradoxal, il poate face pe copilul tau si mai respins.
Ce spun specialistii:
„Este gresit sa cerem altor copii ‘sa se joace cu al nostru’. Prieteniile nu pot fi fortate. In schimb, putem incuraja empatia si incluziunea prin exemple si povesti.” – Psihopedagog Maria D.
Etapa 3: Copii de scoala primara (7–12 ani) – prietenii, reputatie si bullying subtil
Copiii incep sa dezvolte un simt mai profund al apartenentei sociale si al reputatiei. Excluderea poate deveni subtila, dar dureroasa. De asemenea, poate aparea bullying-ul emotional: tachinare constanta, ironii, ignorare intentionata.
Cand trebuie sa actionezi:
-
Daca copilul manifesta semne clare de suferinta: plans frecvent, refuz de a merge la scoala, tulburari de somn sau alimentatie.
-
Daca situatia se repeta si copilul se simte fara aparare.
-
Daca este vorba despre bullying verbal sau social constant.
Ce pasi sa urmezi:
-
Asculta fara sa intrerupi sau sa judeci. Creeaza un spatiu sigur: „Poti sa-mi spui orice, nu te cert.”
-
Ajuta-l sa identifice solutii: „Ce ai putea sa spui data viitoare?”, „Cu cine ai putea cere ajutor?”
-
Discuta cu invatatoarea/profesorul. Cere o analiza discreta si propune un plan comun.
-
Vorbeste cu parintii celorlalti copii doar daca e absolut necesar si doar daca esti capabil sa mentii un ton empatic. Evita fraze de tipul „copilul dvs. il terorizeaza pe al meu”.
Ce recomanda specialistii:
„Copiii trebuie sustinuti in a-si construi abilitatile de autoaparare si comunicare. Cand parintele intervine agresiv, mesajul transmis este: 'Nu esti capabil sa te aperi singur.' Asta poate afecta si mai mult increderea copilului.” – Psiholog scolar Cristina I.
7 sfaturi-cheie de la specialisti
-
Nu te transforma in „parintele justitiar” – calmul tau il invata si pe copil cum sa gestioneze tensiunea.
-
Invata-l pe copil sa exprime ce simte si sa ceara ajutor.
-
Evita sa proiectezi propriile traume din copilarie asupra situatiei copilului tau.
-
Fii atent la semnele nonverbale: retragere, scaderea increderii, refuzul de a merge in anumite locuri.
-
Foloseste povestile si jocurile de rol ca metode de invatare a empatiei si comunicarii.
-
Colaboreaza cu personalul educational – ei pot vedea ce se intampla „in culise”.
-
Cauta sprijin psihologic daca situatia se agraveaza sau dureaza mai mult de cateva saptamani.
Protectie, dar si autonomie
Implicarea parintelui in conflictele dintre copii este uneori necesara, dar trebuie sa fie echilibrata. Scopul nu este sa „castigam” o cearta, ci sa-l ajutam pe copilul nostru sa devina autonom emotional, sa isi exprime nevoile si sa navigheze relatiile sociale cu incredere.
Uneori, cel mai mare ajutor pe care i-l putem oferi este sa-l ascultam cu atentie si sa-l invatam cum sa se apere cu blandete, dar si cu fermitate.
Foto: freepik.com