Cercetatorii au descoperit ca, in primele zile de viata, raspunsul cerebral la plansul unui alt bebelus este mai intens decat reactia la vorbirea adultilor. Rezultatul este surprinzator, mai ales pentru ca vocea umana este unul dintre sunetele cu care copilul intra in contact inca din perioada intrauterina.
Studiul a fost realizat de o echipa internationala de cercetatori in neurostiinta dezvoltarii, din care face parte si Irene de la Cruz-Pavia, cercetatoare la Universitatea Deusto.
Ce au descoperit oamenii de stiinta despre creierul nou-nascutului
Cercetarea porneste de la o intrebare interesanta: creierul bebelusului percepe plansul intr-un mod asemanator cu modul in care adultii proceseaza vorbirea?
In cazul adultilor, exista o legatura cunoscuta intre producerea si perceperea vorbirii. Pentru bebelusi insa, limbajul propriu-zis apare abia mai tarziu. In primele luni, principala lor forma de exprimare vocala este plansul.
Cercetatorii au pornit de la ipoteza ca aceasta forma timpurie de comunicare ar putea avea o legatura speciala cu modul in care creierul proceseaza sunetele.
Rezultatele au sustinut aceasta idee: nou-nascutii au prezentat raspunsuri neuronale mai puternice la plans decat la vorbire, in timp ce adultii testati au manifestat tiparul opus.
Experimentul a inclus 25 de nou-nascuti
Pentru a studia aceasta reactie, cercetatorii au analizat activitatea cerebrala a 25 de bebelusi cu varste cuprinse intre una si patru zile. Copiii s-au nascut la Spitalul Necker-Enfants Malades din Paris si fusesera expusi limbii franceze inainte de nastere.
Pentru comparatie, au fost inclusi si 27 de adulti vorbitori de italiana, care nu cunosteau limba franceza.
Participantii adulti au ascultat propozitii in franceza, fara sa inteleaga semnificatia acestora. Cercetatorii au putut astfel sa compare modul in care creierul adultilor reactioneaza la vorbire cu raspunsul creierului nou-nascutilor la plansetele altor bebelusi.
Cum a fost masurata activitatea cerebrala
Studiul a folosit spectroscopia functionala in infrarosu apropiat (fNIRS), o metoda de neuroimagistica neinvaziva utilizata pentru investigarea activitatii cerebrale.
Prin aceasta tehnica, cercetatorii pot observa modificarile asociate activarii anumitor regiuni ale creierului atunci cand o persoana este expusa unor stimuli.
In cazul nou-nascutilor, cercetatorii au urmarit reactia cerebrala la plansete si la vorbire. Rezultatele au indicat o activare neuronala mai puternica in regiunea temporala dreapta atunci cand bebelusii auzeau plansul altor nou-nascuti.
De ce este plansul atat de important pentru un nou-nascut?
Plansul nu este doar un sunet pe care bebelusul il produce. In primele luni de viata, el reprezinta una dintre principalele modalitati prin care copilul transmite informatii despre starea sa.
Foamea, disconfortul, oboseala, nevoia de apropiere sau alte stari pot fi exprimate prin plans. Parintii si ingrijitorii invata treptat sa observe diferentele dintre vocalizarile copilului si sa raspunda nevoilor acestuia.
Cercetarea sugereaza ca importanta plansului poate incepe chiar la nivelul procesarii cerebrale foarte timpurii.
Mai mult, bebelusii nu sunt doar receptori ai plansului. Ei sunt capabili sa produca plansul inca din momentul nasterii. Tocmai aceasta relatie dintre ceea ce copilul poate produce si ceea ce creierul sau proceseaza ar putea explica reactia neuronala mai intensa observata in studiu.
Legatura dintre ceea ce bebelusul produce si ceea ce aude
Una dintre cele mai interesante concluzii ale cercetarii este posibilitatea existentei unei conexiuni foarte timpurii intre productia vocala si perceptia auditiva.
Cu alte cuvinte, creierul nou-nascutului ar putea fi deosebit de sensibil la sunete pe care copilul insusi este capabil sa le produca.
In cazul adultilor, aceasta relatie este evidenta in cazul limbajului: oamenii vorbesc si, in acelasi timp, proceseaza vorbirea celorlalti.
La nou-nascut, limbajul nu este inca dezvoltat, insa plansul este deja prezent. Cercetatorii sugereaza ca legatura dintre producerea si perceperea vocalizarilor ar putea exista inca de la inceputul vietii, iar ulterior sa se dezvolte in paralel cu aparitia altor forme de comunicare.
Bebelasii aud vocea mamei inainte de nastere
Rezultatul este cu atat mai interesant cu cat vocea umana nu este un stimul complet nou pentru nou-nascut.
In ultimele luni de sarcina, fatul este expus la sunete si la vorbirea din mediul inconjurator, iar cercetarile din neurostiinta dezvoltarii au aratat ca bebelusii sunt capabili sa proceseze anumite caracteristici ale vorbirii inca din perioada prenatala.
Vocea mamei este una dintre sursele importante de stimulare auditiva in aceasta perioada. Dupa nastere, bebelusul continua sa fie expus constant la vocea parintilor si la alte sunete din mediul sau.
Prin urmare, faptul ca plansul produce un raspuns neuronal mai puternic nu inseamna ca bebelusii nu sunt interesati de vocea umana. Mai degraba, rezultatul indica o sensibilitate speciala fata de un semnal vocal pe care nou-nascutul insusi il poate produce.
Si alte studii au aratat ca bebelusii reactioneaza la plansul altor copii
Noua cercetare se inscrie intr-un domeniu mai larg de studiu al modului in care bebelusii percep vocalizarile altor copii.
Un studiu anterior, realizat pe copii de aproximativ 8 luni, a aratat ca plansul unui alt bebelus poate produce rapid modificari detectabile in activitatea cerebrala. Cercetatorii au observat raspunsuri diferite si la alte vocalizari, precum rasul.
Aceste rezultate sustin ideea ca bebelusii sunt sensibili inca de timpuriu la semnalele vocale produse de alti copii.
Ce ne spune studiul despre dezvoltarea limbajului?
Cercetarea nu demonstreaza ca nou-nascutii „inteleg” plansul altui copil in sensul in care un adult intelege un mesaj verbal.
Este importanta diferenta dintre reactia cerebrala la un sunet si intelegerea constienta a semnificatiei acelui sunet.
Totusi, descoperirea poate ajuta oamenii de stiinta sa inteleaga mai bine cum apar primele mecanisme care stau la baza comunicarii umane.
Plansul este una dintre primele forme de vocalizare, iar ulterior copilul trece prin etape precum ganguritul, vocalizarile repetate, aparitia silabelor si, in cele din urma, primele cuvinte.
Prin urmare, studiul ofera o perspectiva interesanta asupra modului in care perceptia si producerea sunetelor vocale ar putea fi conectate inca de la inceputul vietii.
Rezultatele cercetarii nu inseamna ca parintii trebuie sa isi faca griji daca bebelusul nu reactioneaza intr-un anumit mod la plansul altor copii. Studiul analizeaza raspunsuri cerebrale la nivel de grup si nu stabileste un test individual pentru dezvoltarea unui copil.
Pentru parinti, una dintre cele mai importante concluzii este ca interactiunea vocala incepe foarte devreme. Vorbitul cu bebelusul, cantatul si raspunsul la vocalizarile sale fac parte din interactiunile obisnuite prin care copilul este expus limbajului.
Creierul nou-nascutului este deja capabil sa proceseze informatii auditive complexe, iar aceasta capacitate se dezvolta rapid in primele luni si in primii ani de viata.
Studiul publicat in Developmental Cognitive Neuroscience aduce informatii importante despre creierul nou-nascutului si modul in care acesta proceseaza sunetele.
Cercetatorii au descoperit ca bebelusii de numai cateva zile prezinta o reactie cerebrala mai puternica la plansul altor nou-nascuti decat la vorbire. In cazul adultilor analizati, raspunsul a fost invers.
Una dintre explicatiile propuse este ca aceasta reactie ar putea reflecta legatura timpurie dintre productia si perceptia vocalizarilor. Plansul este primul instrument vocal de comunicare al bebelusului, iar creierul pare sa ii acorde o importanta deosebita inca din primele zile de viata.
Cercetarea deschide noi intrebari despre originile comunicarii, dezvoltarea limbajului si felul in care creierul copilului invata sa proceseze vocea umana.
Sursa: stirileprotv.ro