Copilul.ro
Imprimat de la www.copilul.ro la data 10-12-2016
Adresa articolului este:
Continutul acestei pagini nu poate fi preluat fara acordul scris al administratorului www.copilul.ro

Cele doua curcubeie




JU-MO era un titan foarte crud, care cu ostasii sai jefuia pretutindeni oamenii dupa bunu-i plac, ii omora in batai fara ca cineva sa indrazneasca sa ridice glasul impotriva-i.

Traia pe atunci un tanar pe nume Dou Gaga-judo, un flacau frumos, bun, cinstit, harnic si cumpatat. Tanara sa sotie era frumoasa ca o floare de ceai. Intelegatoare, desteapta, gospodina si stia sa brodeze minunat. Traiau fericiti in buna intelegere. Judo avea o sora mai mica tot foarte frumoasa. Neamurile, prietenii si vecinii ii laudau adesea pe toti trei.

Dou Gaga-judo, ca toti ceilalti ostasi, il slujeau pe Ju-Mo, iar in razboaie era nevoit sa-l insoteasca pretutindeni.

Sotia sa, lucrand trei zile in sir, I-a tesut un chimir cum nu s-a mai vazut, si cu inima plina de dragoste i l-a daruit, spunandu-i:

-Cand ai sa-l intalnesti pe Ju-Mo, ascunde chimirul, cand iti vei intalni prietenii sa-l lasi la vedere. El s-a invoit:

-Asa voi face!

Intr-o dimineata Dou Gaga-judo facea curatenie in camera lui Ju-Mo si un colt din chimir i s-a vazut de sub haina, luminand dintr-o data jumatate din camera. Ju-Mo, nedumerit, l-a intrebat:

-Ce ai acolo? Ia sa vedem!

Tanarul, neavand incotro, a fost nevoit sa i-l arate. Ju-Mo, de cum a vazut chimirul, a holbat ochii, a dat din cap, l-a mirosit si dupa mult timp a spus:

-Daca l-a lucrat sotia ta, atunci vreau sa fie sotia mea, daca l-a lucrat mama ta, atunci vreau sa devina mama mea.

Dou Gaga-judo a vrut sa-l faca sa creada ca e lucrat de sora lui, dar siretul de Ju-Mo i-a zis:

-Adu-ti sotia si sora, vazandu-le mainile voi afla cine e mestera.

Dou Gaga-judo, cu inima grea, s-a dus acasa. Acolo a povestit ceea ce i s-a intamplat. Sora i-a spus:

-Am sa ma duc si am sa iau totul asupra mea.

A doua zi, s-a spalat, s-a pieptanat frumos, s-a imbracat cu ce a avut mai bun si s-a gatit cu bijuterii. Cumnata sa, cu mainile nespalate, asa cum pregatise mancarea, negatita, a venit si ea in fata lui Ju-Mo.

De dupa un paravan, printr-o ferestruica, ele si-au intins mainile pentru ca Ju-Mo sa ghiceasca cine a lucrat chimirul. Ju-Mo si-a dat seama indata. Le-a dat drumul sa plece, dar in sinea lui se gandea ce si cum sa faca.

La miezul noptii, un sol i-a transmis lui Dou Gaga-judo ordinul lui Ju-Mo: In aceasta noapte Dou Gaga-judo sa-si pregateasca indata calul, caci armata lui Ju-Mo are sa porneasca la lupta.

Dou Gaga-judo, vazand ce nenorocire a cazut pe capul lui si neavand nicio scapare, si-a intrebat sotia:

-Mai avem inca merindele si bautura de acum trei ani?

Ea i-a raspuns:

-Nu mai avem.

El a intrebat-o iar:

-Mai avem perele si nucile de acum trei ani?

Ea era cu gandul la nenorocirea care se abatuse asupra sotului ei, care tot n-ar fi putut manca nimic, chiar daca i-ar fi adus cate ceva din merindele cerute. De aceea a raspuns:

-Nu avem!

A doua zi, dis-de-dimineata, tanarul isi intreaba sotia:

-Pe ce cal sa incalec?

Atunci, intelegand durerea sotului, i-a spus adevarul:

-Cel mai frumos e cel tarcat: alb cu pete negre, cel mai voinic e cel cafeniu si cel mai bun de calarit e cel negru.

Dou Gaga-judo a pus saua pe calul negru, a luat sulita si indata si-a luat ramas bun. Inima sotiei sale era ca sfartecata de un cutit. Dorea sa mai stea putin de vorba cu el:

-Asteapta putin, mai avem merindele, bautura, perele si nucile de acum trei ani. Ti le aduc sa mananci si pe urma poti pleca. Dar el nu putea inghiti nici o imbucatura.

Dou Gaga-judo a incalecat calul negru si a plecat. Cu cat mergea mai departe cu atat nu se mai zarea. Sotia lui privi toto timpul dupa el, pana nu se mai zari, si izbucni in plans.

De fapt, nici nu era vorba de razboi. Ju-Mo, in fruntea oastei, a mers aproape o posta, cand a ajuns langa o prapastie si acolo a oprit calul, dand ordin oamenilor:

-Omorati-l indata!

Multe sabii stralucitoare incepura sa se agite. Viteaz, chipes, iubit de toti, Dou Gaga-judo s-a luptat din toate puterile, dar n-a razbit. Nevinovatului i s-a taiat capul. Inainte de a muri au vazut insa cum si-a rupt o bucata din camasa alba, pe care scria cu sangele lui o scrisoare si a pus-o sub sa. Iar calul negru a luat-o la goana spre casa. Ju-Mo a lasat cativa oameni sa-i pazeasca trupul, iar cu ceilalti s-a intors.

Sotia lui Dou Gaga-judo era adanc indurerata. Statea tot timpul pe camp si privea pierduta catre muntii, vaile si norii spre care-i plecase sotul. Calul negru se inapoie singur in amurg. Statea in fata ei si nu facea nici o miscare. Ea ii vorbi cu nerabdare:

-Daca mi-ai adus o veste buna, sa nechezi de trei ori, daca mi-ai adus o veste proasta, sa te invartesti de trei ori. Abia a terminat de vorbit si calul negru s-a invartit de trei ori. De indata ce s-a scuturat, de sub sa a cazut o bucata de panza alba, insangerata.

Ridicand-o cu amandoua mainile, ea si-a dat seama ca este scrisoarea de despartire scrisa cu sange de Dou Gaga-judo, pentru ea. Plangand, s-a prabusit la pamant si si-a venit in fire cand sosi cumnata ei. S-a ridicat, n-a mai plans, I-a lasat cumnatei in grija gospodaria, iar ea s-a dus sa vada ce s-a intamplat. S-a oprit pe marginea drumului intreband pe cei din armata lui Ju-Mo, care tocmai se intorceau:

-L-ati vazut pe Dou?

Toti raspundeau:

-Nu l-am vazut!

La asfintit, cand Ju-Mo s-a intors cu ultimii oameni, ea l-a intrebat pe unul din ei:

-L-ai vazut cumva pe Dou, sotul meu?

Ostasul i-a zis:

-Tot omul stie sa tina sabia, numai el nu: o tinea cu varful aiurea. Calul s-a speriat si a sarit, atunci sabia i-a strapuns gatul si a murit.

In nemarginita ei durere, vaduva si-a dat jos basmaua si s-a indreptat spre creanga unui copac, sa se spanzure. Ju-Mo i-a dezlegat insa repede basmaua, sfatuind-o:

-Daca vei veni sa-l slujesti pe Ju-Mo, nu vei avea grija cu ce sa te imbraci, ce sa mananci si nu vei mai fi trista.

Ea i-a spus:

-Tu esti imparat, eu sunt o fata din popor, fetele din popor nu se casatoresc cu un imparat.

Apropiindu-se de ea, Ju-Mo ii spuse cu infrigurare:

-Daca esti frumoasa, harnica si indemanatica, nu tiu seama ca nu esti de vita nobila.

Abia acum a inteles ea adevarul, a inteles cine i-a ucis sotul.

Atunci i-a venit un gand si pe ocolite ii raspunse:

-Daca-i asa, eu nu indraznesc sa ma impotrivesc si totusi iti cer trei dovezi, ca sa te slujesc din toata inima; daca nu mi le dai, ma spanzur in fata ta.

Ju-Mo ii raspunse in graba:

-Da, orice ai sa-mi ceri, am sa-ti dau.

-Prima dovada, zise ea: Pentru a-i face sotului meu parastas, imi trebuiesc atatia berbeci ca sa acopar cu ei o parte a muntelui, atatia tapi, cat sa acopar cealalta parte a muntelui, si atatia boi, ca sa acopar inca o parte a muntelui.

Ju-Mo a incuviintat:

-Da, si acum spune mai departe.

-A doua dovada: imi trebuie matasuri colorate pentru 99 de costume, 99 de perechi de pantofi, 99 de baticuri, imi trebuie aur si argint pentru 99 de bratari, 99 de inele si 99 perechi de cercei si 99 cosuri impletite din salcii cu sare in ele.

Ju-Mo a primit si a intrebat-o ce mai doreste inca.

-A treia dovada: in a o suta zi de la parastas, la asfintit, imi va trebui 99 de legaturi cu surcele, ca sa-i ard cadavrul si va trebui sa ma duc eu insami; in viata mi-a fost sot, trebuie sa-l vad ultima data.

Ju-Mo i-a raspuns:

-Bine, bine, cum doresti tu asa om face!

Ju-Mo, bucuros foarte, a trimis un om sa indeplineasca cele cerute si a ales douazeci si patru de fete ca sa o slujeasca. I s-au dat rochii si sare, dupa cum ceruse. Ea a inmuiat rochiile in apa cu sare si apoi le-a pus la uscat. Au trecut o suta de zile. Si-a pus rochiile cele noi, bijuteriile, iar cele de prisos le-a asezat intr-o lada. A poruncit slujitoarelor sa ridice lada si sa o urmeze la locul unde va arde cadavrul. Ju-Mo era deja acolo si el, iar calugarul facea slujba de parastas.

Au fost taiati atatia boi si atatia berbeci si tapi, incat au acoperit cele trei parti ale muntelui. Pe camp au strans gramezi de surcele. Calugarul a facut semn si cativa batrani au luat cadavrul lui Dou Gaga-judo si l-au asezat pe gramada de surcele. Focul s-a aprins dintr-o data, flacara a ajuns pana la cer si surcelele sasaiau. Cand calugarul s-a apropiat de foc, a vazut ca Dou Gaga-judo nu ia foc. Nici un fir de par de pe el nu se aprindea.

Ju-Mo s-a speriat tare, i-a cerut calugarului sa faca repede rugaciuni, sa cheme pe zeul focului, dar toate au fost in zadar. Ju-Mo a intrebat atunci degraba pe sotia lui Dou Gaga-judo:

-De ce nu arde?

-Focul o doreste pe sotia dumitale, ii raspunse aceasta.

Ju-Mo a ordonat sa-i dea foc sotiei sale. Focul a mistuit-o numaidecat pe sotia lui Ju-Mo. Insa trupul lui Dou Gaga-judo, ca si mai inainte, tot nu se aprindea. Ju-Mo a cerut din nou calugarului sa se roage zeului focului, dar iarasi a fost in zadar. Neavand incotro, a intrebat iar pe sotia lui Dou Gaga-judo ce sa faca. Ea i-a raspuns:

-Il doreste pe fiul dumneavoastra.

Ju-Mo a primit:

-Il dau! Si focul l-a mistuit si pe fiul lui Ju-Mo. Trupul lui Dou Gaga-judo tot nu se aprindea. Ju-Mo a intrebat-o inca o data pe sotia mortului ce e de facut. Ea zise:

-Inima lui o doreste pe mama dumneavoastra.

Ju-Mo si-a trimis mama in foc. Batrana lui mama fu cuprinsa de valvatai. Astfel intreaga familie a hainului Ju-Mo arse de vie; totusi, cadavrul lui Dou Gaga-judo ramase neatins de foc. Ju-Mo a intrebat-o iar pe vaduva de ce s-a intamplat asa si i-a cerut sa-i spuna fara ocolisuri adevarul. Atunci ea s-a apropiat de foc, a aruncat un smoc de par in flacari si s-a rugat singura.

Indata trupul lui Dou Gaga-judo a inceput sa arda. Ju-Mo, vazand aceasta s-a bucurat foarte mult. Apoi a scos bijuteriile din lada si le-a aruncat multimii. Cand slujitoarele se inghesuiau sa le culeaga, vaduva s-a aruncat in flacari. Ju-Mo a strigat in graba:

-Salvati-o! Salvati-o!

Slujitoarele au fugit intr-un suflet, tragand-o din rasputeri, dar o prindeau numai de cate un colt al bluzei sau al fustei, si de aceea nu reuseau s-o salveze. Hainele imbibate cu sare putrezisera si atunci cand erau trase se rupeau.

Ju-Mo, manios, holba ochii si tuna:

-Omorati slujitoarele!

Oamenii nici n-au apucat sa le omoare, ca au ramas inmarmuriti cand au vazut pe Dou si pe sotia sa arzand imbratisati si mistuindu-se intr-o clipa. Din flacari au iesit doi pomi cu crengile si frunzele verzi impletite, leganandu-se in bataia vantului si crescand tot mai falnici. Ju-Mo s-a maniat si mai tare poruncind oamenilor sa-i taie cu toporul.

Cand i-a taiat, pomii, in loc sa se pravaleasca, s-au inaltat, transformandu-se intr-o pereche de cocori care zburau laolalta. Deodata, cerul s-a intunecat si a inceput furtuna. Ju-Mo, tare manios, si-a scos arcul si a tras in cocori, omorandu-i. S-a auzit un geamat indelung, incat s-a cutremurat pamantul si cerul, intr-o clipa a inceput sa tune si sa fulgere, iscandu-se un uragan. Ceata era atat de mare, incat totul se intunecase. La lumina fulgerului oamenii l-au vazut pe Ju-Mo prabusindu-se fulgerat la pamant.

Dupa ce a stat vantul si a incetat ploaia, cerul s-a inseninat la apus si a iesit soarele. La rasarit cei doi soti s-au transformat in doua curcubeie stralucitoare.