Legatura dintre joaca libera si dezvoltarea sociala a copiilor

Este un lucru bine cunoscut ca dezvoltarea timpurie a abilitatilor emotionale si sociale ale copiilor reprezinta cheia succesului pentru mai tarziu. Acesta este motivul pentru care foarte multi parinti sunt interesati sa umple timpul micutilor lor cu activitati optionale cat mai multe, in speranta ca acumularea timpurie si semnificativ cantitativa a acestor informatii le va asigura copiilor, mai tarziu, o baza solida pe care sa isi construiasca succesul in viata. Lucrurile stau insa putin diferit.

Este adevarat ca principala caracteristica a copiilor mici este imensa lor deschidere si receptivitate, iar in primii sase ani, creierul are cea mai rapida rata de dezvoltare din toata viata. In aceasta perioada, informatiile sunt usor asimilate, creierul fiind ca un burete care absoarbe tot. Pentru construirea corecta a retelelor neuronale si fundamentarea invatarii, copilul are insa nevoie sa actioneze activ asupra lumii inconjuratoare, intelegand astfel nemijlocit principiile care o guverneaza. Acest lucru se intampla numai atunci cand copilul are oportunitatea de a explora nemijlocit si neconditionat lumea inconjuratoare.

Numeroase cercetari atesta ca joaca libera, nestructurata, ofera cele mai bogate oportunitati de dezvoltare pe toate ariile de abilitati: motrice, cognitive, sociale si emotionale, si, mai ales, de autonomie personala. Copiii invata sa gandeasca, sa traga concluzii si sa ia decizii singuri, fara sa le spuna cineva permanent ce trebuie sa faca, de ce si cum, asa cum se intampla in activitatile structurate.

Joaca libera, in natura, este vitala pentru dezvoltarea sociala a copiilor, pentru ca:

• Sunt create oportunitati naturale si firesti de comunicare, de exersare a abilitatilor verbale si non-verbale (gestica, mimica, tonalitatea limbajului, etc).

• Copiii invata sa isi negocieze limitele si rolurile intr-un mod firesc. Ei sunt supusi atat frustrarilor si conflictelor interpersonale cat si posibilitatii de a si le rezolva singuri, fara ghidarea unui adult.

• Abilitatile de conversatie sociala se construiesc firesc, pentru ca micutii impart interese spontane si descopera impreuna cum functioneaza lumea inconjuratoare.

• Vocabularul se dezvolta activ pentru ca, inconjurati de complexitatea naturii, copiii descopera ceva nou in fiecare clipa si curiozitatea lor naturala ii face sa puna intrebari, sa denumeasca ceea ce vad, sa isi impartaseasca unii altora bucuria micilor „descoperiri” pe care le fac, spre exemplu, scormonind cu un betisor intr-un musuroi de furnici sau studiind mormolocii dintr-o balta.

• Copiii au posibilitatea sa isi canalizeze atentia catre ceea ce ii intereseaza sau ceea ce le trezeste curiozitatea la un moment dat, crescand, astfel, timpul alocat unei activitati si receptivitatea creierului pentru informatie. Jucandu-se impreuna, copiii isi impartasesc aceste curiozitati, iar in acest mod se dezvolta abilitatile de „atentie si intentionalitate impartasite” (shared attention and intentionality), fundamentul relationarii sociale.

Nevoia copilului de a explora si de a interactiona direct cu mediul natural inconjurator reprezinta o necesitate fundamentala a acestuia, care nu trebuie ingradita de restrictii de tipul „ai grija sa nu te lovesti”, „ai grija sa nu strici ceva”, sau „ai grija sa nu te murdaresti”. Pentru hainute murdare exista OMO, asa ca aceasta preocupare ar trebui sa dispara.

Articol scris de Monica Bolocan
Psiholog clinician si educational
www.psiholog-pentru-copii.ro