Urmareste-ne:

Auzul bebelusului, 5 raspunsuri la curiozitatile parintilor

Auzul bebelusului incepe sa functioneze inca din pantec, cand vocea mamei rasuna infundat in canalul auditiv al fatului inconjurat de lichidul amniotic. Dupa nastere, curiozitatile parintilor privind functionalitatea acestui simt al micutului lor se nasc din teama ca nou-nascutul nu reactioneaza cum ar trebui la sunete. Iata cele mai ravnite raspunsuri la intrebarile frecvente adresate de parinti cu privire la auzul puiului lor.

control-urechi-bebe

Foto: wonderopolis.org

Ca orice alt simt principal, auzul bebelusului se perfectioneaza treptat, pe masura ce micutul se adapteaza la mediu, creste si isi dezvolta toate functiile senzoriale. Din acest motiv, parintii nu stiu intotdeauna cum sa evalueze corect starea auzului copilului lor, in functie de varsta si comportament. Curiozitatile sunt, asadar, inevitabile.

Cum evolueaza auzul bebelusului meu?

In primul an de viata, auzul bebelusului devine din ce in ce mai fin, pe masura ce copilul invata sa recunoasca directia din care provin sunetele. Pana la 3 luni, nou-nascutul isi indreapta atentia catre zgomotele provenite din fata sa, urmand ca intre 6 si 12 luni sa poata detecta sunetele din spate sau din celalalt capat al camerei in care se afla.

Totodata, bebelusul prefera tonurile vocii de inalta frecventa (feminine), cel mai probabil pentru ca le aude mai bine. Din acest motiv, adultii au tendinta sa vorbeasca cu o tonalitate subtire (mamoasa), avand sentimentul ca sunt auziti mai bine de sugar. Pana la 4-6 luni, bebelusul ar trebui sa inceapa repetarea sunetelor pe care le recunoaste si sa gangureasca.

Cum ar trebui sa reactioneze bebelusul la sunete in functie de varsta?

Cea mai simpla cale de a depista eventualele probleme de auz este ca parintii sa evalueze modul in care bebelusul reactioneaza la stimulii sonori. Sigur ca exista anumite repere relevante in functie de varsta, inca de la nastere. In cazul in care unul dintre urmatoarele indicii nu este sesizat de catre adulti, consultul medical de specialitate poate stabili daca exista sau nu o problema de auz.

De la nastere la 3 luni

  • reactioneaza la sunete puternice;
  • se calmeaza sau zambeste atunci cand i se vorbeste;
  • recunoaste vocea mamei si nu mai plange;
  • in timpul alaptarii, incepe sa suga sau se opreste ca raspuns la sunetele din jur;
  • gandureste si emite sunete atunci cand se simte fericit si satisfacut;
  • plange in mod diferit, in functie de nevoi;
  • zambeste atunci cand aude vocea unei persoane familiare (mama, tata, bunica etc).

De la 4 la 6 luni

  • urmareste suntele cu privirea;
  • raspunde la schimbarile tonului vocii;
  • observa jucariile care fac zgomot;
  • pare atent la muzica;
  • emite sunete in grupuri de gandureli, in special silabe cu "p", "b" si "m";
  • rade;
  • emite sunete galgaitoare cand este singur sau se joaca.

De la 7 luni la 1 an

  • raspunde cu entuziasm jocurilor ("cucu bau", "gadi gadi");
  • isi roteste trupul in directia sunetelor interesante;
  • asculta atunci cand i se vorbeste;
  • intelege sensul cuvintelor uzuale ("canita", "suc", "pantof");
  • raspunde cererilor ("vino aici", "mai vrei mancare?");
  • gangureste folosind grupuri scurte si lungi de sunete ("tatata, "babada" etc);
  • gangureste pentru a atrage atentia;
  • comunica prin gesturi precum scuturatul manutelor;
  • imita sunete auzite in discursul adultilor;
  • rosteste unul sau doua cuvinte pana la prima aniversare ("mama", "papa", "apa").

De la varsta de un anisor in sus, copilul va sti sa indice zone anatomice, sa tina ritmul unor cantecele, sa rosteasca tot mai multe cuvinte si sa pronunte aproape toate literele din alfabet. Pana la 5 ani, copilul intelege aproape tot ce se vorbeste acasa sau la gradinita, foloseste propozitii, poate sa relateze povesti, sa retina si sa recite versuri cu rima si sa se exprime corect din punct de vedere gramatical.

Cand trebuie sa verific pentru prima oara auzul bebelusului?

Prima testare a auzului bebelusului tau este bine sa se desfasoare cat mai devreme posibil. Multi parinti presupun ca medicul evalueaza functia auditiva a copilului in cadrul controlului pediatric periodic. In realitate, acesta verifica semnele acumularii de fluid sau infectii in urechi, nu testeaza formal capacitatea auditiva a bebelusului.

Majoritatea maternitatilor efectueaza teste de screening auditiv imediat dupa nastere. Chiar daca diagnosticul este pozitiv in prima instanta, parintii pot solicita o noua evaluare medicala daca bebelusului este pasiv in fata stimulilor sonori (cand este strigat sau nu se trezeste din somn la zgomote intense).

De asemenea, bebelusul care se sperie atunci cand un adult ajunge in campul lui vizual, inseamna ca ar putea avea probleme auditive.

In ce consta examinarea auzului la bebelusi?

Deoarece bebelusii nu pot participa activ la testele de auz, medicii folosesc analizele pasive, in timpul somnului copilului. Metoda este nedureroasa si neinvaziva, fiind in totalitate lipsita de riscuri.

Aceste teste speciale pot indica afectiuni la nivelul urechii medii, ale celei interne si ale canalului auditiv. In prima faza, in urechea bebelusului se plaseaza o mica sonda de masurare si evaluare a integritatii urechii interne. Apoi, se plaseaza sub piele cativa electrolizi adezivi de unica folosinta, care masoara activitatea electrica generata de nervul auditiv.

Care sunt intrebarile medicului la controlul ORL al bebelusului?

Inainte sa efectueze testele propriu-zise, medicul va adresa parintilor o serie de intrebari referitoare la factorii de risc la care este expus bebelusul. Acestea pot fi:

  • Exista alti membri ai familiei cu probleme auditive?
  • Mama a avut probleme medicale in timpul sarcinii sau la nastere?
  • Care a fost greutatea copilului la nastere?
  • Nou-nascutul a avut probleme fiziologice la nastere?
  • Copilul isi atinge des urechile cu manutele?
  • Cate infectii auditive a avut copilul in ultimul an?
  • Cat de des raceste copilul sau prezinta simptome alergice?

Anumiti termeni de specialitate pe care medicul i-ar putea folosi sunt:

  • Audiograma: o diagrama care indica gradul de acuratete al auzului;
  • Audiologul: specialistul care testeaza si masoara functia auditiva;
  • Otolaringolog: specialist in tratarea bolilor urechii, ale gatului si nasului;
  • Acustician: specialist in producerea, propagarea si receptionarea sunetelor.

Tu ce curiozitati ai cu privire la auzul bebelusului si identificarea eventualelor probleme? Impartaseste-ti punctul de vedere in sectiunea de comentarii!

Pentru mai multe articole interesante, urmareste-ne pe pagina de Facebook Copilul.ro

Taguri Auz bebelus Probleme auz bebelus Depistare auz bebelus

Adelina Dobrin

Redactor Copilul.ro

Citeste si despre

Articole de la parteneri

Aplicatii pentru copii

DESCARCA
DESCARCA
OK

Acest site folosește cookie-uri pentru o mai bună experiență de vizitare. Prin continuarea navigării, ești de acord cu modul de utilizare a acestor informații. Detalii aici

Inainte sa pleci,

Poti gasi informatii utile si in materialele urmatoare:


Urmareste-ne si primeste cele mai noi informatii pentru tine si copilul tau!

Creeaza cont! sau Urmareste-ne pe Facebook!

Trimite articolul catre prietenii tai

Poti baga cate mailuri vrei tu separate prin spatiu!

Trimite mesajul