Copilul.ro
Imprimat de la www.copilul.ro la data 26-04-2024
Adresa articolului este:
Continutul acestei pagini nu poate fi preluat fara acordul scris al administratorului www.copilul.ro
Surditatea




 

Surditatea nu este de fapt o boala, ci un simptom corespunzand unei etiologii diverse si poate fi:


  • surditate de transmisie - leziunea isi are sediul la nivelul aparatului de transmisie (urechea externa, urechea mijlocie si ferestrele labirintice);




  • surditate de receptie nervoasa - leziunea isi are sediul in urechea interna, pe caile nervoase retrolabirintice sau pe portiunea radiculara a nervului auditiv;




  • surditate de tip mixt - leziunea afecteaza deopotriva ambele compartimente ale aparatului auditiv periferic.

    Cauzele surditatii de transmisie


  • leziuni de ureche externa, prin:

    - malformatii,

    - stenoze de conduct,

    - infectii ale conductului auditiv extern,

    - leziuni obstructive tumorale,



  • leziuni de ureche medie, prin:    

    - obstructie tubara,

    - otite medii si sechelele lor,

    - tumori,

    - malformatii osiculare,




  • leziuni ale capsulei otice, prin:  

    - infectii,

    - otospongioza.



    Cauzele surditatii de receptie nervoasa


  • leziuni ale urechii interne:

    - malformatii,

    - intoxicatii medicamentoase,

    - infectii,

    - tulburari vasculare,

    - traumatisme,

    - tumori,

    - ereditatea,



  • leziuni retrolabirintice sau radiculare:

    - infectii bacteriene (meningita, petrosita),

    - infectii virale (oreion, herpes zoster),

    - nevrite,

    - tumori (neurinom de acustic),



  • leziuni centrale – pot produce surditate doar leziunile bazibulbare nu si cele suprabulbare.

    Hipoacuziile

    In functie de valoarea în decibeli HL a pierderii tonale, hipoacuziile sunt clasificate în :

    Hipoacuzie usoara: 21-40 dBHL Conversatia normala este auzita, dar vocea soptita nu este inteleasa corect.

    Hipoacuzie medie: 41-70 dBHL Vocea de conversatie nu este auzita, bolnavul auzind numai vocea strigata si face labiolectura.

    Hipoacuzie severa: 71-90 dBHL Bolnavul aude partial vocea strigata, labiolectura fiind foarte importanta.

    Hipoacuzie profunda: 91-119 dBHL La copilul care nu stie sa vorbeasca produce surdomutitate. Resturile auditive permit aplicarea unei proteze.

    Cofoza: pierdere mai mare 120 dBHL

    Diagnosticul unei surditati la copil consta in stabilirea diagnosticului clinic de surditate, urmata de efectuarea unui topodiagnostic al surditatii pentru a stabilii sediul leziunii.




    Tratamentul urmareste, pe de o parte, combaterea prin mijloace specifice a agentului etiologic (cauzei)iar, pe de alta parte reeducarea copilului, in sensul castigarii sau mentinerii limbajului.


    Reeducarea este diferentiata, dupa cum se practica la copilul foarte mic, inainte de varsta de 2-3 ani (faza prelabica) sau dupa varsta achizitionarii limbajului (faza postlabica).


    De problema copiilor surzi se ocupa chirurgul O.R.L., logopedul si ortofonistul.


    Auzul joaca un rol deosebit de important in insusirea limbajului, dezvoltarea proprietatilor cognitive si dezvoltarea socio-afectiva. Deteriorarea functiei auditive poate avea la baza multe motive. In cazurile in care afectiunile analizatorului auditiv nu se pot trata pe cale medicamentoasa sau chirurgicala se recurge la solutii protetice. In alegerea protezei se vor lua în calcul si urmatoarele date referitoare la pierderea de auz:



  • modul de instalare: brusc/treptat,


  • virsta de instalare: este un element important pentru alegerea rezervei de castig protetic,


  • evolutie: acuta sau cronica, progresiva sau fluctuanta,


  • instalare: brusca sau treptata,


  • caracter: temporar sau permanent,


  • mod de afectare: unilaterala sau bilaterala.

    [BOX_LINKS]


    Tipuri de proteze auditive



     

    In functie de forma lor, protezele auditive se clasifica in:




  • Intraauriculare - Conca (ITE) Aceste proteze sunt purtate in conductul auditiv extern si conca. Ele sunt montate in carcase individualizate si reglate in functie de gradul hipoacuziei.




  • Intraauriculare - Canal (ITC) Proteza este de asemenea individualizata, ocupa intregul conduct auditiv extern. Datorita dimensiunii reduse, este mai putin vizibila.




  • Intraauriculare - Complet in canal (CIC) Acest model de proteza auditiva este cel mai mic si cel mai nou. Carcasele sunt individualizate, in asa fel incat sunt aproape invizibile in ureche.




  • Retroauriculare (BTE) Protezele auditive retroauriculare au o forma alungita si sunt purtate in spatele urechii.

    Un cot mic urmeaza linia urechii, realizand legatura cu oliva.


    Inauntrul fiecarei proteze, se afla un microfon, care capteaza sunetul, care este apoi amplificat si transmis mai departe in ureche. Oliva este piesa care ancoreaza proteza in ureche. Ea este realizata dupa mulajul urechii si are si rolul de a ghida sunetul.


    Protezele retroauriculare sunt recomandate intotdeauna copiilor, fiind usor de purtat si de ajustat la urechea in continua crestere a copilului.


    Din cele relatate de dumneavoastra pot doar sa concluzionez ca baietelul dumneavoastra are o hipoacuzie usoara bilaterala. Posibilitatea ca aceasta suferinta sa fie cauzata de tratamentul agresiv postoperator, adica antibiotic, poate fi discutata doar daca stim ce antibiotice i-au fost administrate si cit timp (cele cu ototoxicitate crescuta, cum ar fi de exemplu gentamicina).


    In ceea ce priveste cauzele aparitiei acestei disfunctii si daca protezarea este definitiva, singura persoana in masura sa va raspunda este medicul O.R.L. care a consultat copilul si stie exact despre ce este vorba in cazul lui. Eu am incercat sa va prezint citeva date informative generale care sa va ajute sa intelegeti suferinta copilului dumneavoastra si tratamentul pe care ar trebui sa il urmati. Multa sanatate si va astept daca aveti noi nelamuriri.


    Dr. Dana Paduraru,

    Specialist in chirurgie pediatrica

    Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii "Grigore Alexandrescu"

    Detalii specialist