Tei Leganat

Autor: fara autor


Acvilina

Erau odata, cica, un mosneag si o baba. Copii nu avusese, si-asa ar fi voit sa aiba, de se dadeau in vant dupa ei. Baba mai ales, vesnic se ruga lui Dumnezeu sa se milostiveasca cu ea si sa-i daruiasca un copil. Dumnezeu stie, insa, cand trebuie sa dea omului ce cere si cand nu. Baba copii n-a mai facut si de dor de a avea si ea, isi facu un leagan si in el puse, in loc de baiat, un lemn de tei ce-l infasase si-l imbrobodise ca pe copii. Se vede ca ajunsese baba in mintea copiilor.

Legana baba in una, cand avea vreme, albia copilului si-i canta. De la o vreme numai ce aude plans de copil in leagan. Baba s-a speriat, dar cand s-a uitat si a vazut in locul lemnului un baiat mandru si frumos cum altul nu mai era in luna si in soare, nebuni de bucurie. Plangea biata baba, radea, alerga pe afara si nu mai stia cum sa multumeasca lui Dumnezeu ca i-a ascultat ruga.

Cum vine mosneagul de la lucru, baba, ca o zaluda ii iese inainte si-i arata baiatul. Cand il vazu mosneagul asa mandru si frumos, cu ravna si mare duh plecat ridica ochii in sus, multumind lui Dumnezeu ca le-a dat sprijin batranetilor.

Mosnegii botezara pe baiat si-i puse numele Tei-Leganat. Cumetria fu chefoasa si plina de bunatati, caci mosnegii se tineau bine, batar ca erau singurei.

Tei-Leganat crestea vazand cu ochii. Cat creste un baiat de azi intr-un an, el crestea numai intr-o zi. Peste vreo doi ani el era cogeamite milian, ca toti flacaii, cu care se lua la tranta si pe care-i dovedea pe-un cap.

Intr-o zi vede Tei-Leganat intr-un cui in camara pusca mosneagului, din tinerete. Nici una, nici doua, o ia, se imbraca si se duce cu ea in padure la vanat. Degeaba cerca baba sa-l opreasca, Tei-Leganat isi cauta de drum.

Ajungand in padure, merge trei zile si trei nopti. Cum mergea prin codru, da peste un om care nu facea alta decat copacii ce erau drepti ii stramba, iar pe cei strambi ii indrepta.

Cum il vede Tei-Leganat, il intreaba: ce strica copacii?

Stramba-Lemne, caci el era, ii raspunde ca nu-i treaba lui sa stie, dar, daca vrea, sa se prinda amandoi frati de cruce, ca i-o fi de folos vreodata.Tei-Leganat se prinde frate de cruce cu Stramba-Lemne, si amandoi se iau prin padure. Merg cat merg, si ajung in niste munti pietrosi.

Intr-un tanc de munte sedea un om si vesnic sfarama piatra.Tei-Leganat se prinde frate de cruce si cu Sfarma-Piatra si tustrei isi cautara de drum. Ajunsera intr-o padure.

Aici isi facura o coliba si cate unul cu ziua ramanea la facut bucate, iar ceilalti doi se duceau la vanat. In ziua intai ramane Stramba-Lemne. Face el niste bucate ca acelea si statea inaintea focului asteptandu-si fratii. Cum statea Stramba-Lemne pe ganduri, numai ce vine o onanie de om mititel ca de-o-palma cu o barba cat un cot. Statu-palma-barba-cot, caci el era, se repede la foc si din cateva inghitituri soarbe mancarea lui Stramba-Lemne din oala. Stramba-Lemne il prinde de barba, crapa un lemn si-i pune barba acolo.

Cand vin de la vanat Tei-Leganat si Sfarma-Piatra, gasesc pe Statupalma-barba-cot cu barba in lemnul cel crapat si pe Stramba-Lemne suduind si facand alte bucate.

Tei-Leganat se duce la Statu-palma-barba-cot si-i da drumul. El se facu nevazut. Stramba-Lemne sfarsi bucatele si dupa ce mancara, se odihnira bine. A doua zi ramase sa faca bucate Sfarma-Piatra. Dar si Sfarma-Piatra pati aceeasi istorie cu Statu-palma-barba-cot, ca si Stramba-Lemne.

Cand se intoarse Tei-Leganat de la vanat si vazu pe Statu-palma-barba-cot cu un stan de piatra pe barba, il umfla rasul si, ducandu-se la el, rostogoli stanca si dete drumul lui Statu-palma-barba-cot, de se facu iar nevazut.

A treia zi ramase la facut mancare Tei-Leganat. El pregati doua randuri de bucate si cand se intoarsera fratii lui de la vanat, nu mai vazura pe Statu-palma-barba-cot, caruia Tei-Leganat ii duse mancare, si bucatele erau cum sunt mai bune, nici reci, nici fierbinti.

Dupa ce mancara bine se luara tustrei si se dusera prin munti si ajunsera pe mosia unui imparat. Paznicii imparatului, gasind pe Stramba-Lemne stricand padurea, ii prinsera pe tustrei si-i dusera la imparat. Imparatul, dupa ce-i probozi urat, incat era sa-i si bata, le hotari, vazand pe Tei-Leganat asa de indraznet si frumos, ca scapa de el, daca le va scoate de la zmei pe cele trei fete ale lui.

Imparatul le mai spuse ca, daca ei scot fetele de la zmei, le da fiecaruia cate una de sotie si imparatia. Tei-Leganat se prinse sa scoata fetele de la zmei. Dupa ce lua de la imparat bani de cheltuiala si haine de primeneala, porni inainte cu Dumnezeu.

Mersera vreme multa, tari, mari si munti si ajunsera la o fantana, pe unde te puteai duce in `lumea neagra`, caci zmeii ce furasera fetele imparatului acolo vietuiau. Ca sa mergi de pe `lumea alba` in `lumea neagra` trebuia sa-ti dai drumul prin fantana zmeilor. Se vari intai Stramba-Lemne. El lasa cuvant ca atunci cand va scutura funia, sa-l scoata inapoi. Nu se dase drumul funiei cu care se coborau in fantana nici pe jumatate, si numai ce vede Tei-Leganat ca se scutura funia.

- Ce-ai patit, mai Stramba-Lemne, de-ai scuturat funia asa degraba?

- Da ce sa patesc? Ia nu poti sa traiesti in putoarea ceea mare care vine din fundul fantanii. Lasa ca ma var eu, zise Sfarma-Piatra. Dar si el pati ca si Stramba-Lemne. Atunci se vari si Tei-Leganat. El lasa cuvant ca, daca va scutura funia, mai tare sa-i dea drumul.

Merse, merse Tei-Leganat trei zile pana ce ajunse in fundul fantanii. Acolo, ce sa vada? Serpi, balauri, broaste cat casele. Tei-Leganat se da cu palosul printre jivine, si le omori pe toate. Scapand de acele urate locuri, porni spre curtile zmeului celui mai mare.

Vai, mandru mai era! Alt soare, mai frumos ca al nostru, stralucea. Alta luna, mai stralucitoare cum avem noi, era acolo, si niste gradini, mai frumoase ca raiul. Cum ajunse Tei-Leganat la curtile zmeului, se duse la fata imparatului. Ea, cum il vazu, zise:

- Vai, ce voinic mandru si frumos esti, si cum are sa te omoare cainele de zmeu cand te-a vedea!

- Dar unde-i dus el amu?

- E dus la vanat.

- Si de pe ce-l cunosti cand vine?

- Azvarle buzduganul de trei mile de loc, si atunci bucatele trebuie sa fie nici reci, nici fierbinti.

Cum stateau ei de vorba, numai ce aud buzduganul in poarta, in usa, in casa. Tei-Leganat il repede inapoi de cinci mile de loc, si cand a trecut pe langa urechea zmeului, i-a retezat varful urechii.

Zmeul a inceput a da pinteni calului si a fugi spre casa, dar calul nu voia sa mearga. Cand ajunse la podul de arama, calul a inceput a sforai si a ciuciuli urechile. Zmeul i-a zis:

- Hi! calule, manca-ti-ar corbii carnea si ciolanele roade-ti-le-ar cainii, ca doar nu-i cainele de Tei-Leganat sub pod ca sa te sperii de el.

Atunci numai ce iese Tei-Leganat de sub pod si-i spune:

- Cum vrei sa ne luptam? Cu palosele sa ne taiem, ori in tranta sa ne trantim?

Zmeul i-a zis: In tranta sa ne trantim, trup la trup, ca-i mai drept. Atunci, unde s-a luat Tei-Leganat cu zmeul la tranta! Intai l-a trantit zmeul pe Tei-Leganat pana la brau. Unde nu se mainie Tei-Leganat, si cand l-a izbit o data pe zmeu, l-a varat in pamant pana la gat. Atunci Tei-Leganat scoate palosul si-i taie gatul. Incaleca apoi pe calul zmeului si se duse la curtile lui.

Fata imparatului, cand l-a vazut, nu mai putea de bucurie.

- Ce facea zmeul cu curtile lui, cand se ducea undeva?

- Pocnea din biciul ist din cui de trei ori si le facea doua mere.

Tei-Leganat ia biciul, pocneste de trei ori, face curtile doua mere si le da fetei imparatului.

Dupa ce a scapat fata cea mare, se duce la curtile zmeului celui de mijloc si-l branceste si pe el ca si pe cel dintai. Ii mai ramasese sa scape pe fata cea mica, care-o tinea zmeul cel mic.

Scapase el usor pe fetele cele mari, de la cei doi zmei. Pe cea mai mica insa era mult mai greu, caci avea mult de munca, si chiar zmeul ist mic era mult mai voinic ca ceilalti.

Dupa ce trece prin niste paduri urate, pline cu serpi, broaste si tot felul de dihanii, ajunge la curtile zmeului.

Cum il vede fata imparatului, ii zice:

- Vai, ce voinic mandru si frumos esti, si cum are sa te prapadeasca cainele de zmeu cand te-a vedea?

- Dar unde-i dus?

- La vanat.

- Si pe ce semne stii cand vine?

- Azvarle buzduganul de sapte mile de loc si atunci bucatele trebuie sa fie nici reci, nici fierbinti.

Si cum vorbeau ei, numai ce aud buzduganul in poarta, in usa si in casa. Tei-Leganat il repede de noua mile de loc, si cand a trecut pe langa urechea zmeului i-a retezat-o din loc.

Cand era pe la podul de aur, calul zmeului a inceput a forai si a se da inapoi.

Zmeu-i zice:

- Hai, manca-ti-ar corbii carnea si cainii ciolanele. Ce, crezi ca sub pod e cainele de Tei-Leganat?

Atunci numai ce iese Tei-Leganat si-l intreaba:

- Cum vrei sa ne luptam: din tranta sa ne trantim, ori din palose sa ne taiem?

- Ba din tranta sa ne trantim, ca-i mai dreapta. Atunci se incep a se lupta: de dimineata si pana-n seara se trantira, si nu se da nici unul. Amu le era sete si foame; zmeul vede o cioara si-i zice:

- Da-mi oleaca de apa, ca ti-oi da hoitul lui Tei-Leganat sa-l mananci.

Tei-Leganat zice catre cioara:

- Da-mi apa sa beau, ca ti-oi da hoitul de la trei zmei sa-l mananci tu cu toate neamurile tale.

Atunci cioara se repede la un iaz, ia cu clontul apa si picura in gura lui Tei-Leganat cateva picusuri.

Tei-Leganat prinse la putere, si cand l-a izbit o data pe zmeu, l-a varat in pamant pana la gat. Apoi cu palosul i-a taiat capul si l-a omorat.

Casele zmeului le-a facut doua mere si le-a dat fetei celei mai mici, care era cea mai frumoasa dintre fetele imparatului si pe care Tei-Leganat isi puse ochii. Tei-Leganat lua fetele imparatului, merse cu ele la fantana, pe unde trebuia sa iasa din `lumea neagra` in `lumea alba`. Tei-Leganat prinde funia si o scutura. Scuturatura vine inapoi.

La gura fantanii asteptau deci cei doi frati de cruce ai lui Tei-Leganat. El pune in patul cel ce era agatat de funie pe cele trei fete si scutura funia. Patul incepe a se urca, si Tei-Leganat ramase singur.

Cand vazura Stramba-Lemne si Sfarma-Piatra fetele, nu mai putura de bucurie. Ei dadura drumul patului ca sa-l scoata afara si pe Tei-Leganat.

Sfarma-Piatra si Stramba-Lemne se sfatuisera ca sa-l urce pana la jumatatea fantanii pe Tei-Leganat si sa-i dea drumul, ca sa scape de el.

Tei-Leganat insa se temea de asa ceva, si ca sa-i incerce, pune in pat un bolovan si scutura funia. Patul incepe a se urca si dupa o bucata de vreme numai ce aude o pocnitura. Cei doi dusmani ai lui Tei-Leganat dadusera drumul patului cu bolovanul.

Tei-Leganat, vazand siretlicul tovarasilor lui, porni iar `in lumea neagra`. Merge cat merge si ajunge la curtile lui Statu-palma-barba-cot. Cand l-a vazut mosneagul, nu mai putu de bucurie.

Ospaturi ca acele ii facu, si-l intreba ce vanturi il aduc pe acolo? Tei-Leganat povesti lui Statu-palma-barba-cot pataraniile lui cu zmeii si cu cei doi tovarasi ai lui, si-l ruga sa-l invete ce sa faca pentru a iesi pe `lumea alba`.

- Nimeni n-ar putea sa te scoata de aici, fatul meu, decat numai pajura din padurea zmeului cel mare. Pajura aceea pe fiecare an scoate doisprezece pui, si nici de unul n-are parte, caci cand se duce dupa mancare, vine un balaur si-i mananca. Daca-i putea sa omori balaurul, ea te va scoate de la necaz.

Statu-palma-barba-cot mai dascali pe Tei-Leganat cum sa se poarte cu pajura si pe urma se despartira.

- Pentru ca n-ai fost rau, ca tovarasii tai, ai scapat bine de la mine. Dar daca ai fi fost si tu ca ei, apoi cu zile nu scapai de la mine.

Tei-Leganat merse in padurea zmeului cel mare si ajunse la cuibul pajurii. Tocmai atunci iesea dintr-un iezer si balaurul ca sa manance puii pajurii. Tei-Leganat scoate palosul si dintr-o taietura reteaza capul dihaniei de balaur si scapa puii de moarte. Cand l-au vazut puii, nu mai puteau de bucurie.

- Cand te-a vedea mama, are sa te inghita de bucurie.

Atunci ei l-au facut un fulg si l-au pus sub aripa celui mai mic. Cand a venit pajura si i-a vazut, era sa moara de bucurie.

- Cine v-a scapat, dragii mamei?

- Un flacau voinic si frumos, ii raspunsera ei.

- Incotro s-a dus?

- La rasarit, raspunsera ei.

Pajura, ca o vantoasa, se repezi spre rasarit, ca sa gaseasca pe cel ce i-a scapat puii, dar nu l-a gasit.

- Incotro a apucat, dragii mamei?

- Inspre apus.

Repede iarasi apuca spre apus, dar nici urma de flacau n-a gasit. Dupa ce mai fugi spre amiaza si spre miazanoapte, puii zisera:

- Noi, mama, ti-om spune unde-i voinicul care ne-a scapat, daca ne fagaduiesti ca nu-l vei manca.

- Nu-l mananc, dragii mamei.

Atunci puiul cel mic scoase de sub aripa o penita mica si-o arunca jos.

Din ea iesi un flacau mandru, de nu mai era altul ca el. Pajura il inghiti de bucurie, si cand il varsa, Tei-Leganat era de-o mie de ori mai frumos ca inainte.

- Ce poftesti de la mine, voinice, pentru binele ce mi-ai facut?

- Sa ma scoti in "lumea alba", raspunse Tei-Leganat.

- Pregateste sa ai douasprezece vase de vin si doisprezece boi fripti, si maine mergem.

Tei-Leganat se duse pe mosia zmeului cel mare, lua si fripse doisprezece boi, cumpara douasprezece buti de vin si in zori de ziua se puse pe aripile pajurii cu boii fripti si cu vinul.

Mersera, mersera cale lunga, peste ape si munti, vai si dealuri. De cate ori ii era foame pajurii, Tei-Leganat ii da cate un vas de vin si cate un bou fript. Atata drum mersera, incat, cand era aproape sa-l scoata din fantana, nu mai ramasese lui Tei-Leganat decat un pahar de vin. Carne nu mai avea defel.

- Da-mi sa mananc si sa beau, zise pajura, ca nu mai pot de foame.

- N-avem decat un pahar de vin, raspunse el. Da-mi carne sa mananc de unde stii, ca nu mai pot, si ne prapadim amandoi. Atunci Tei-Leganat taie din talpa piciorului o bucata de carne si-o da pajurii.

De-atunci are omul in talpa piciorului lipsa de carne intre calcai si degetul mare.

- Buna-i carnea de om, zise pajura. De stiam mai demult ca e asa de buna, te mancam pana acum. Mai mersera cat mai mersera si dupa catava vreme Tei-Leganat se vazu iarasi pe `lumea alba`.

Merse el cat merse si ajunse la curtea imparatului cel cu fetele. Fetele cele mari se maritase, una dupa Sfarma-Piatra si una dupa Stramba-Lemne. Cea mica, din pricina ca n-a ascultat pe tata-sau sa se marite dupa un fecior de imparat, o daduse sluga la curtile lui Stramba-Lemne.

Cand a auzit imparatul pataniile lui Tei-Leganat si draciile lui Stramba-Lemne si ale lui Sfarma-Piatra, se incruci. Insura pe Tei-Leganat cu fata lui cea mica, ii darui toata imparatia lui si a trantit o nunta cum n-a fost alta pe lume, la care a poftit si pe mosneagul si pe baba ce-au crescut pe Tei-Leganat.

La nunta lui Tei-Leganat as fi jucat si eu daca eram pe atunci, ca el nu se ferea de tarani ca boierii de azi.

Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus si eu o minciuna.

S-ar putea sa-ti placa si:

Ti-a placut? Spune-ti parerea!

Articole recomandate